Fetita care daruieste aripi si repara inimi

Acesta e primul 1 iunie din viata sufletelului meu, in care incepe sa inteleaga de ce ii spun “La multi ani!”, desi nu e ziua ei de nastere. Este primul 1 iunie “activ” din viata ei, asa ca dorim sa ne amintim cu drag de aceasta zi… Ii iubim si pretuim pe toti copiii si le uram din tot sufletul “La multi ani!”, insa dedicam aceasta zi in special bulgarasului de lumina si buna-dispozitie, Cati. 

La multi ani, Cati! Te iubim si adoram, iti dorim sa fii sanatoasa (fericita stim ca esti alaturi de fratiorul tau minunat, S., mamica si taticul tau, care muta si muntii pentru binele vostru)!

Sufletel drag, toata joaca de azi, toate gandurile noastre s-au indreptat catre tine si le-am parcurs cu zambetul tau larg si molipsitor in fata ochilor. Cati, sa stii ca un colt special din acest blog ii este dedicat mamicii tale fantastice, care a marcat definitiv viata M., ingerasul meu. Momentul in care am cunoscut-o pe mamica ta, a declansat in mine curajul de a incepe sa-mi educ de una singura copilul, si mai mult decat atat, de a face public acest parcurs al nostru. Doresc sa o mentionez si pe draga mea prietena Ana, cea care mi-a indreptat ochii catre activitatile voastre. Va multumesc mult, tuturor!

Azi am citit doua carticele superbe, pe care vreau sa vi le recomand si voua: Inima de sticla (Sally Gardner, ed. Nemira) si Daruieste-mi aripi... (Heinz Janish, ed. Nemira).

Inima de sticla

Povestea celor trei printese

Am mai scris despre fascinatia mea pentru aceasta autoare si ilustratoare a propriilor sale carti, Sally Gardner (aici). Tot cu o grafica splendida si fara pagini numerotate, Sally ne duce intr-un oras construit pe apa, si asta deoarece “era un oras fermecat”. Imaginea apei care se misca si luceste in bataia soarelui si a lunii, ne face sa plutim, sa visam…sa traim mai intens o poveste care, spun eu, nu este destinata doar fetitelor, ci si baieteilor, ba mai mult, cred ca este si o carte pentru oamenii mari, in special pentru parinti. Cele trei printese, surori, nu sunt altceva decat intruchiparea a trei tipologii asemanatoare, dar putin diferite a copiilor. Inimile lor sunt de sticla pentru ca sunt extrem de sensibile si se pot sparge la cea mai mica emotie/suparare.

“[…] trebuie sa aveti mare grija de inimile voastre. Sunt foarte fragile, iar voi sunteti nepretuite.”

 Felul in care se poarta cei din jur cu ele reprezinta pentru ele condamnarea sau sansa la viata. Se cauta un sticlar pentru fiica cea mica, unul care sa stapaneasca bine de tot aceasta arta, dar care sa aiba si mainile fine precum catifeaua…Intreaga filosofie a cartii sta in urmatoarele cuvinte: “Uneori inimile crapate rezista chiar mai mult decat inimile nevatamate, spunea printesa.”

“[…] asa se intampla: un lucru reparat tine adesea mai mult decat unul nou.”

Pentru fiecare parinte, inima copilului sau este nepretuita si “de sticla”…se poate sparge usor, mai ales cand copilasul respectiv este unul foarte sensibil. Mami si tati, cu mainile lor de catifea, devin “sticlarii”, cei care manuiesc, modeleaza si protejeaza aceasta inimioara nepretuita.

Am confectionat si noi o inimioara, ne place sa credem “de sticla”… Am vopsit sare (putin colorant alimentar peste sare, am legat punga la gura, iar M. a agitat punga pana cand toate bobitele de colorant “s-au desfacut” si sarea s-a colorat uniform). Cu aceasta sare am umplut o inimioara cumparata de la un magazin de hobby (e formata din 2 jumatati, care se imbina si formeaza un intreg frumos).

Daruieste-mi aripi…

Aceasta carticica este scrisa de Heinz Janish si ilustrata de Selda Marlin Soganci, as spune eu, intr-un mod atat de inedit si interesant! Toata cartea pare a fi scrisa pe scoarta de copac, pe fiecare pagina se vad “nervuri” de lemn, ceea ce o face extrem de “calda”, placuta, atat pentru ochisori, cat si pentru manute de copilasi! Textul este putin, dar mesajul lui este deosebit: un ingeras il roaga pe cel care l-a desenat, sa-i picteze si aripi. De aici incepe “jocul”. Copilul picteaza aripi din valurile marii (aici se poate miza pe culoarea albastru pentru a initia o activitate), apoi le picteaza din fire de iarba (se poate merge pe ideea de verde) si tot asa, pana cand ingerasul ii spune copilului: “E randul tau acum” si il poarta pe aripile sale de trei ori in jurul nucului…

Imi place sa incurajez copilul sa creada, sa aiba incredere, sa viseze, sa poata, sa inteleaga…cam la asta se reduce si aceasta carticica si i-o voi citi de cate ori voi simti ca ne pierdem curajul, de cate ori voi dori sa-i amintesc faptul ca aripi ale increderii in tine insuti se pot face din raze de soare, din nori pufosi, din iarba, din absolut tot ce doresti tu!

Noi am lucrat pe aceasta carticica povestind despre rolul aripioarelor, despre ingerasi si culori…Ne-am imaginat cum ar arata ingerasul nostru preferat si am lasat-o pe M. sa dea frau liber imaginatiei sale.

M. si-a dorit sa poarte aripioarele facute de mami cand puiul a implinit 3 anisori, asa ca ne-am echipat si am inceput sa imaginam aripioare…

Apoi, am incercat si inimioare din argila. Am lasat-o pe M. sa faca ce doreste ea … a framantat o bucatica de argila roz (ea a ales-o), special pentru Cati, dupa care a cerut un fir de martisor, alb-rosu, pe care l-a sucit si rasucit pe gogolotul de argila pana cand si-a pierdut forma de inimioara, dar nici nu conteaza…faptul ca a lucrat pentru o fetita draga ei e cel mai important. 

Mami s-a straduit sa modeleze o inimioara “de sticla”, de fapt din cuart roz, cu o poveste in care totul este posibil…soarele si norii au tulpini de flori, iar o bobita de fetita, catarata pe o frunza de lalea, cauta pe bolta cereasca, aripioare de daruit…

Cati, asa esti tu pentru noi: o fetita-ingeras, cu inimioara de sticla si aripioare din raze de soare, fire de iarba, cristale si flori, o fetita care cunoaste marea taina a repararii inimilor si care daruieste aripi de iubire si lumina tuturor oamenilor care au ocazia sa te cunoasca. Te iubim, Capsunica draga!

(3 ani si 6 luni)