Jocul cifrelor
Mic exercitiu de memorie
Draga mea prietena Raluca a postat de curand pe blogul Caiet pentru casa mea un articol atat de interesant despre Procesarea secventiala, incat mi-am spus ca tot ce am vazut si auzit trebuie sa pun in practica pentru puiul meu (aici puteti citi articolul). Nu are rost sa reiau ceea ce Raluca explica in detaliu, vreau doar sa va arat cam ce am lucrat noi deja din programul NACD, condus si fondat de Bob Doman.
Am inceput prin a testa putin memoria M-ei. I-am asezat in fata mai intai 3 cifre (trebuie alese intre 1-9), dupa care le-am luat de pe masa si am rugat-o sa-mi enumere cifrele, exact in ordinea in care fusesera puse de mine pe masa. Trei unitati, adica trei cifre sunt potrivite varstei de 3 ani. Am vazut ca merge foarte repede, am trecut la 4 cifre. Si aici a mers bine de tot, deci am trecut la 5 cifre. Recomandarea este ca, daca de prima oara copilul greseste, sa i se mai arate inca o daca cifrele. Daca si de data aceasta greseste, inseamna ca este inca prea mult pentru el si trebuie coborat cu o secventa. La prima incercare, M. s-a poticnit…in dreptul lui 7 (are ea o antipatie, vad, pentru aceasta cifra), dar la a doua a mers bine deja! Am incercat si sa eliminam vizualul, sa ne bazam doar pe simtul auditiv si a mers parca si mai bine! Eu ii spuneam cifrele (cate una pe secunda), iar ea le repeta in ordinea spusa de mine. Facem acest exercitiu in timp ce mami lucreaza prin casa, iar M. se joaca cu ceva ce nu ii solicita foarte mult atentia.
Mai departe de 5 unitati nu am mers, sunt mai mult decat multumita de rezultat, insa, de acum inainte, vom incerca, pret de cateva minunte pe zi, sa facem acest mic exercitiu de memorie…imi ia atat de putin timp sa-l parcurg cu ea, iar beneficiile lui sunt atat de mari! Practic, este cel mai simplu mod de a imbunatati memoria de lunga durata a copilului meu, facand aceste mici exercitii de scurta durata.
Voi diversifica joaca, schimband cifrele cu obiecte mici, cartonase cu imagini, culori, sunt sigura ca va fi la fel de interesant de parcurs!
Exercitii grafice
Transcrisul literelor sau al cifrelor cu ajutorul hartiei de calc a devenit o obisnuinta in cazul nostru…M. adora sa faca acest exercitiu, care se lasa intotdeauna cu lacrimi pe motiv ca…s-a terminat hartia. Ii place atat de mult, incat, dupa ce ridic hartia de calc, incepe sa scrie si peste coala pe care am scris eu cifrele..
Mai mic, mai mare…
Aici am incercat o activitate de genul “ce sta inaintea?” si “ce sta in fata?” cifrei, care a presupus destul de mult numarat pe degetele, dar l-a dus cu bine pana la capat. Cu ajutorul meu a scris cifrele (mi-a cerut ajutorul spunand ca sunt prea mari si singura nu le poate scrie si ii dau dreptate…data viitoare le voi face mai micute). Evident, dupa aceea mi-a spus ca isi doreste sa scrie de mai multe ori cifrele in cauza, deoarece era spatiu suficient pentru asta…
Numara din ochi
Am facut apoi un joc simplu de tot, gen inventar al catorva lucrusoare ce erau in camera, in jurul nostru. Singura regula a fost aceea ca nu aveam voie sa ne apropiem prea mult si in niciun caz sa punem mana pe obiecte. Le numaram din ochi, putin de la distanta, dupa care mami completa “fisa” pregatita dinainte. Va recomand si voua din suflet acest joc, este putin mai dificil decat numaratul clasic, in care copilasul are tendinta de a pune degetelul pe obiectele pe care le numara!
Ghici cat de mult te iubesc
La somnicul de la pranz am parcus impreuna o carticica tare, tare draga si arhi-cunoscuta, “Ghici cat de mult te iubesc”, scrisa de Sam McBratney, cu ilustratii fantastice, realizate de Anita Jeram, in care Castanuta-cel-Mic (puiul) se ia la intrecere cu Castanuta-cel-Mare (mamica) in declaratii de iubire. Ultimul cuvant il are mamica, dar numai dupa ce puiul adoarme, cand ii spune:
Castanuta-cel-Mare il aseza
pe Castanuta-cel-mic in
patutul lui de frunze.
Se apleca incet si-l saruta
de noapte buna.
Apoi se-ntinse langa el
si-i sopti zambind:
– te iubesc pana sus la luna…
SI INAPOI.
In timp ce ii citeam aceasta carte mi-am amintit de un joc pe care l-am vazut pe unul dintre blogurile pe care le urmaresc cu mare drag (doar ca nu mai stiu pe moment despre care este vorba), unde mamica a initiat o activitate de genul “kiss and count”, adica ea pupacea micutul, iar acesta era atent si numara pupicii! Mi-a placut atat de mult ideea si iata ca azi s-a potrivit perfect cu jocul nostru. Eu o pupaceam, iar ea numara si striga cifra la sfarsit! Ar fi mers mai usor daca nu s-ar fi gadilat intr-una si nu ar fi sarit ca un iepuras prin toata casa…Dar a fost foarte bine, scopul activitatii a fost atins si asta conteaza cel mai mult!
Memory game
M. a primit de curand un joc de memorie, simplu, micut de tot, dar care vad ca ii place la nebunie. In aceeasi seara il batea pe tati la sange!
Azi, dupa ce acesta s-a intors de la serviciu, i-a povestit ce jocuri de memorie a facut impreuna cu mami si l-a invitat si pe el, de data aceasta la “jocul lor”. Cine credeti ca a castigat si de aceasta data, de cele mai multe ori?!
Tati a decretat ca cele doua jocuri de memorie vor ramane, oficial, “ale lor”!
(3 ani si 7 luni)
12 Comments
emella ivan
ca de obicei, o lectie minunata! va vom urmari in continuare si ne vom inspira. o seara excelenta va dorim!
Camelia Vida-Rațiu
Multumim din suflet! Va invitam si maine, promitem ceva frumos! O seara minunata!
Alina
Foarte interesant exercitiul de memorie, iar de Castanuta cel mic sa nu mai vorbim 🙂 si noi il iubim tare, tare mult. Si noua ne plac mult jocurile memory game si ajuta mult la cresterea si dezvoltarea atentiei si a puterii de concentrare. O zi minunata va dorim!
Alina
Alina
ah mi-am amintit si noi jucam un joc cu pupici si cu numere: ii spuneam M. mele da-mi un pupic, da-mi 5 pupici, super fain era cand ii ziceam da-mi 0 pupici si ea se repezea si apoi se oprea…mami da zero inseamna nici unul si eu vreau sa te pup! tot pe prin cartile M.Montessori am invatat despre jocurile astea si cum sa introduci notiunea de zero, sa o inteleaga copilul.
Camelia Vida-Rațiu
Nu-i asa? Este extrem de interesant si pare deosebit de util creierasului. Va pupicam mult!!
Camelia Vida-Rațiu
Alina, ideea cu cifra 0 mi-a scapat cu totul, iti multumesc din suflet ca mi-ai amintit…reluam neaparat jocul si te tin la curent cu reactia M-ei la cifra zero :)))
Va pupicam si multumim!
Anonim
foarte interesante jocurile! asa jucam cu Daria cand eram mica 🙂
jocuri asemanatoare celor facute de voi, folosesc cu Andrei (3 ani si jumatate),dar pe laptop si este incantat! mai ales cand castiga cupa 😉
cartea "Ghici cat de mult te iubesc" este superba! preferata serilor de iarna mai ales! sar amandoi ca niste caprite (nu pot zice ca niste iepurasi pentru ca nu fac salturi asa lungi :)) si vin fuga sa ma pupe 😉
jocurile de memorie sunt foarte bune pentru dezvoltarea cognitiva a celor mici, la fel si cele gen lotto; mai sunt unele jocuri pentru dezvoltarea/rapiditatea reactiilor cognitive corelate cu cele motrice (noi am jucat Dalifant, spre ex.)
piesele acestea mici de construit sunt faine, Daria a primit cadou un set (de la mine) cand a participat la primul ei atelier de creatie – cuprinde si ferestre, flori, usi….
spor la joaca si la invatat 😉
Camelia Vida-Rațiu
Multumim mult pentru aprecieri, pentru recomandari, pentru tot 🙂
Da, avem si noi asa un set Lego cu de toate si ne place foarte, foarte mult! Va pupicam si va dorim o zi minunata!
Silvia
Buna,Camelia,am o intrebare,cum ai determinat-o sa scrie cu "pre-writting",hartie de calc?,nu inteleg,David al meu are trei ani si sapte luni si nu stiu cum sa-l fac sa scrie,adica ii scriu eu numerele si el sa incerce dupa mine,cum ai reusit?Multumesc pentru ca ne arati si noua tot ce stii si ce inveti pe ingerasul tau.Te pupam si te urmarim…si cand nu intelegem iti m-ai scriem.
Camelia Vida-Rațiu
Draga Silvia, la noi totul a inceput cu joaca in tavita cu sare – ca asiaticii, dar si conform metodei Montessori, M. a invatat sa traseze si sa simta cifrele si literele cu varful degetului, in sare. Restul a venit de la sine – nu i-am impus niciodata vreo activitate, iar in ceea ce priveste scrisul cu hartie de calc, aveam o problema in sens invers…nu o mai puteam opri din aceasta activitate. Deci, cred ca depinde foarte mult de copilas, totul trebuie tatonat cu mare atentie, ca sa nu faci mai mult rau decat bine, sa nu impui, sa propui, sa nu fie serios, ci joaca etc. Stii eu ce mai fac pentru a-i starni interesul? Ma pun la masuta ei si incep sa fac ceea ce mi-as dori sa faca si ea, iar in cateva secunde e langa mine, rugandu-ma sa o las pe ea sa faca in locul meu :)))
Ca sa te mai linistesc putin, iti promit ca in cateva zile voi scrie pe blog despre doua produse fantastice, care nu cred ca displac vreunui copil si care fac minuni in ceea ce priveste scrisul!
Va pupic si va urez mult spor in toate – calm, relaxat, vine el si cheful de scris.
Sa iti traiasca puiul (ai rabdare cu el, e firesc sa nu vrea sa scrie inca)!!!
Silvia
Multumim pentru raspuns…cam tarziu..suntem amandoi foarte rau raciti…cu febra,care scade greu,tuse urata,tot tacamul..acum il pazesc daca m-ai face febra…asa iti scriu.Cand isi revine o sa reluam,ce ne-ai invatat,vrem sa cumparam si noi Leap-Frog,tabla de scris.Referitor la invatatul cuvantului,am facut si noi Copacul Vocalelor,cum am putut,neavand imprimanta,dar el nu prinde ideea,de-a lega cuvantul:c,a,p-cap…nu stiu cum sa m-ai procedez…imi spune doar literele…am insistat cu vocale..si 2 consoane cum a-ti facut voi..de m-ai multe ori…dar daca zice corect,este ca le-a invatat papagaliceste..m-ai dami o idee,te rog…ne-am impotmolit.Paste Fericit,alaturi de familia ta!Te pupam!
Camelia Vida-Rațiu
Uf, Silvia, tare rau imi pare ca sunteti bolnaviori! Sa va faceti repede bine!
Eu spun sa mai astepti un picut, nu stiu ce alt sfat sa iti dau…
Va pupicam, Paste fericit si voua!!!