Fabulafia – sete de imaginație, joacă și frumos

Astăzi doresc să vă îndrept atenția către o publicație pe care am așteptat-o asemeni unui copil ce arde de nerăbdare să-și deschidă cadourile de Crăciun!

Dacă mă întrebați pe mine de ce, am să vă răspund simplu: este acel „ceva” de calitate, ce lipsește pe piața de carte pentru copii din România. Iar condeiele (renumiți autori români de cărţi pentru copii) și pensulele (ilustratori îndrăgiţi, membri ai Clubului Ilustratorilor din România) care lucrează de zor să dea conținut și formă acestei reviste sunt nume, pe care, dacă apreciați acest tip de literatură, deja le cunoașteți și iubiți mult.

Fabulafia a fost lansată în urmă cu câteva zile de către Merlin Books & Toys, locșorul acela virtual și fizic (din București), din care aș putea să nu mai plec niciodată și despre care, ori de câte ori am ocazia, vorbesc cu foarte, foarte mult drag și admirație.

E un proiect mult așteptat, extrem de mult muncit, e o revistă-carte de povești (majoritatea în primă apariție), ce sunt convinsă că vor bucura multe inimioare de copii (și nu numai).

Dar haideți să pătrundem puțin și in culisele acestui proiect și citim ceea ce scrie Cristina Durica, „mămica” Fabulafiei, în acest articol (mediascop.ro):

Prima dată a apărut Merlin Books & Toys, care fost gândit şi construit în jurul ideii de joacă liberă, creativă şi educativă. Revista Fabulafia continuă acest drum, fiind o lume a copilăriei pe care s-o aprecieze şi părinţii. Conținutul este unul în primă apariţie, atât editorial, cât şi din punct de vedere al ilustraţiilor. Deşi revista se adresează în special copiilor, ea este un loc de joacă şi pentru adulţi: pentru părinţi, dar şi pentru noi, cei care facem revista.

Sunt convinsă că pe buzele fiecăruia dintre voi se află întrebarea „Ce semnificație are cuvântul Fabulafia?”

Și aici, tot Cristina ne poate răspunde:

Fabulafia este un cuvânt inventat, la fel de ludic precum sună. Numai atât şi este potrivit pentru o revistă care conţine poveşti şi născociri.

Desigur, cuvântul are la bază: a fabula (a construi fabulaţii, a povesti întâmplări fantastice, imaginare) şi personajul-computer din “Pendulul lui Foucault” de Umberto Eco care, asemenea modelului său uman, şi anume un mistic evreu spaniol din sec al XII-lea, genera noi poveşti. Pe scurt, este vorba despre combinaţia între “a fabula”, Abulafia şi însuşi cuvântul nou format care accentuează ideea de joc, de născocire şi care invită la imaginaţie, la poveşti.

Autoarele Victoria Pătraşcu, Adina Rosetti, Laura Grünberg şi ilustratoarele Cristiana Radu, Zelmira Szabo, Nura El-sayed semnează primul număr şi fac parte din redacţia permanentă a revistei.

Modul în care domniile lor întâmpină această publicație îmi răscolește sufletul, mi-l umple de speranță și bucurie imensă. Notă: Citatele sunt preluate din articolul Mediascop, citat mai sus.

Victoria Pătraşcu (scriitoare): “Fabulafia” este, înainte de toate, o întâlnire cu niște oameni pe care îi admir mult: Cristiana Radu, Adina Rosetti, Laura Grünberg, Zelmira Szabo și alții despre care veți afla în curând și care nu au apărut în acest prim număr. Este și un vis vechi, devenit – iată – realitate. O revistă pentru copii, scrisă de scriitori și ilustrată de ilustratori profesioniști, un loc de joacă și visare pentru copiii secolului XXI. Nu știu unde vom ajunge. Suntem la primul număr, la ”Începuturi”, atunci când tragi aer în piept și pășești pe cărare sau alăturea cu drumul. Ce e în față? O să mai întâlnești prieteni pe drum? O să te mănânce zmeul sau o să te scoată din încurcătură regina furnicilor? Nu știu. Știu că ne-am aruncat în această aventură, împreună și fiecare în parte, mânați de pasiunea pe care o avem pentru povești. Tot felul de povești. Simt că ”Fabulafia” va crește și va aduna în jurul ei oameni de o anumită calitate, atât profesională cât și umană, oameni care au valori pe care doresc să le împărtășească cititorilor mici. Într-o manieră ludică și relaxată.

Laura Grünberg (scriitoare): Revista este pentru mine un semn de normalitate. Era momentul să apară un asemenea spațiu de expresie pentru autorii și ilustratorii de carte pentru copii…deștepți și părinți cutezători.

Suntem deja un grup destul de coagulat, începem să fim bine receptați de copii, părinți și profesori, dar avem încă puține posibilități de exprimare – investiția în cartea de copii nefiind încă o miză pentru majoritatea editurilor noastre. Cristina emană energie, entuziasm și drag de carte. Mă bucur să fac parte din proiectul mai amplu Merlin. A scrie regulat povești tematice pentru cei mici va fi o provocare.

Sper să creăm în jurul revistei un spirit proaspăt și contemporan de abordare a poveștilor. Să scriem pentru copiii secolului 21!

După cum ați observat deja, secţiunea principală a revistei este cea literară (Povești), însă formatul conţine şi rubrici de ştiinţă ludică (Fun science), recomandări culturale de consum (recenzii, cronici), interviuri, concursuri şi rubrici interactive.

Dacă locuiți în București, trebuie să citiți recomandările pe care le face Fabulafia.

M. l-a colorat, entuziastă, pe Merlin (fișa o puteți printa de aici) și, cum e topită și după puzzle-uri, tare încântată a fost să ducă la bun sfârșitaceastă provocare.

Urmează să construim o busolă după indicațiile din rubrica Fun science.

Pentru că vreau să vorbesc puțin mai mult despre ele, poveștile le-am lăsat, intenționat, la urmă.

Atât Molo, acest mormoloc visător, cât și Întâmplare cu Î din I mi se par atât de potrivite pentru acest început de drum al Fabulafiei!

Prima dintre povești, imaginată de Victoria Pătrașcu și ilustrată de Zelmira Szabo, Molo îi încurajează pe copii să viseze, să-și imagineze, să aibă curajul de a-și asculta inimioarele.

Îmi place mult să-i citesc copilului meu asemenea texte încurajatoare, constructive, emoționante și sunt convinsă că și pe voi are să vă cucerească textul pe care îl veți parcurge. 

Deși știu că le veți citi micuților voștri aceste povești integral, îmi permit să selectez câteva fragmențele exemplificative (cred că mai mult de dragul de a le mai citi eu însămi încă o dată):

[…] – Nu vreau să fiu un bun broscoi. Eu vreau să zbor… dacă se poate…

– Ce să faci?!

Manana bulbucase ochii cât farfuriile de la mesele împărăteşti.

– De ce sa zbori, Molo? Broaştele nu zboară, broaştele înoată şi ţopăie.

– Vreau să zbor pentru că am o stea desenată pe coadă şi cred că locul meu nu este aici, ci acolo sus, pe cer.

– Nu ai nicio stea pe coadă. Ai doar o pată, care o să dispară peste puțin timp, atunci când o să-ţi cadă coada. […]

În fiecare seară se uita la stele şi ştia că locul lui este în altă parte. Dar în fiecare dimineață se trezea tot în Baltă. Offf, dacă ar fi avut măcar curaj. Curajul să facă ceva ce nu mai făcuse niciun mormoloc înaintea lui. […]

– Ce trebuie să fac pentru a deveni visător? Că mormoloc sunt deja.

– Mai întâi și mai întâi, trebuie să visezi.

– Păi, eu visez tot timpul.

– Ei, atunci, înseamnă că eşti deja un mormoloc visător. Ia spune-mi, ce simți atunci când visezi?

– Simt că mă ia aşa un val de ceva pe sus şi încep să zbor. Mi se pare că zbor deși sunt în mocirla din Baltă.

– Bravo, așa li se întâmplă de fiecare dată ăstora ca noi. Acum sunt sigur că ești un visător. 

Cea de-a doua poveste, scrisă de Laura Grünberg și ilustrată de Cristiana Radu, ne pune pe gânduri, ne emoționează și îndeamnă să ne iubim limba, să o respectăm și îngrijim cu multă responsabilitate:

[…] Astăzi am avut una din cele mai grele teme. Mi-a cerut să îi spun o poveste cu ”Î din I”.

Avea și extemporal la matematică la prima oră, așa că a trebuit foarte pe fugă să inventez ceva. Iată ce am încropit:

Nu cu mult timp în urmă, în România, se povestește că a fost un moment foarte neplăcut pentru oameni în ceea ce privește comunicarea dintre ei. Au apărut mari probleme cu scrisul, cititul și vorbitul. Țara a trecut printr-un adevărat moment de cumpănă. Necazurile au început într-o zi care părea să fie una ca oricare alta în care toate păreau la locul lor. Numai că în acea zi, brusc, a dispărut inexplicabil litera î din i din alfabet.[…]

Dar lucrul cel mai grav care s-a întâmplat este că, din cauza dispariției î-ului din i din alfabet, nu se mai putea în curând începe absolut nimic. Din simplu motiv că lipsea o singură literă din alfabet, viața pur și simplu se oprise în loc. Nimic nu se mai întâmpla, pentru că nimic nu mai putea începe, deoarece nu avea cum să înceapă ceva, căci nu era litera î care să dea sens începutului. Nceput era de neacceptat pentru locuitorii României. A venit momentul în care oamenii și-au dat seama că e posibil ca viețile lor să se oprească în loc.

Deocamdată, revista poate fi citită online, dar, în curând, aceasta va apărea și în versiune tipărită.

Să îi urăm Fabulafiei viață lungă, iar oamenilor ce muncesc la realizarea ei, multă inspirație și putere de muncă!