Invatam despre legume

Domnul Conopida si domnisoara Morcov ne invata despre diversitate, acceptare si toleranta

Grea si spinoasa tema activitatilor noastre de azi!

Pe blogul Laurei (multumim din suflet) am descoperit o recomandare si o descriere excelente la o carte numita Balul florilor (editura Cartea Copiilor), scrisa de Sigrid Laube si ilustrata fantastic de Silke Leffler. Am reusit sa-o cumparam si de atunci sunt tot pe ganduri (ca sa nu mai spun ca M. o adora si imi cere intr-una sa-i citesc din ea).

Legumele sunt dispretuite de catre florile care organizeaza un bal…cam la asta se reduce povestea, dar dincolo de radurile simple si nu foarte multe, “apasarea” pe care o simti tu, ca adult, e mare…prin modelul pe care i-l dai copilului tau, prin felul in care te comporti tu cu cei din jurul tau, ii imprimi celui mic un “fel de a fi” inca de pe acum, nu doar pe cand va fi mare (eu cred pana la cer si inapoi, ca educatia incepe din momentul in care apare prima celula a viitorului tau copil).

Stiam din descrierea Laurei despre tema cartii si am cumparat-o cu buna-stiinta, era inca un prilej de a educa in copilul meu ideea de toleranta, de iubire fata de semeni, dar si de “coloana vertebrala” de nezdruncinat! De mica-mica o invat intr-una ca nu e bine sa compare (pentru noi toti copiii sunt frumosi, destepti, adorabili, toti norii sunt la fel, absolut toate florile, frunzele, pasarile sunt frumoase si nu ne atingem de ele decat pentru a le ajuta, daca e cazul). 

Carticica aceasta a fost punctul pe “i” pentru ea, dar si pentru mine! A inteles de una singura ca florile nu se comporta “normal” si s-a bucurat cum numai un copil se poate bucura, de finalul fericit al cartii (pe care nu il devoalez, pentru a nu va rapi bucuria de a-l afla singuri). E o carte delicata, dar cu un mesaj extrem de puternic si important de transmis copiilor, si anume ca toti suntem diferiti intre noi (fie ca stim/ne place sau nu acest lucru), ca trebuie sa ne toleram unii pe altii si ca este loc sub soare pentru toata lumea.

Pe masura ce tot citeam carticica, mi-au venit o multime de idei de activitati pornind de la ea, cum ar fi: care sunt diferentele dintre legume si flori, ce diferente pot exista intre flori sau ce diferente pot exista intre legume. La aceasta ultima idee m-am oprit azi, dar imi doresc mult de tot sa parcurgem intr-o zi si celelalte doua activitati.

Bun, am ramas la diferente intre tipuri diferite de legume, dar si acestea sunt multe…M. e micuta, asa ca am ales doar una, si aceea simpla: ce legume cresc in pamant (radacinoase) si care, deasupra pamantului (aeriene)…ideea mi-a venit pe masura ce tot admiram ilustratiile superbe din aceasta carte! Ma emotioneaza atat de mult cum au toti protagonistii pantofiori de balet sau cu toc si stau, fie in straturile de legume, fie danseaza sublim la bal. Si, cand m-a intrebat M. de ce au florile si legumele pantofiori, mi-am spus ca trebuie sa-i vorbesc si despre radacini, despre faptul ca papuceii apar doar in carte, in povesti, dar in realitate ei nu exista. Asa a aparut in mintea mea dorinta de a-i vorbi despre radacinile legumelor, respectiv despre legumele care cresc ele insele in pamant.

Iar intr-o zi am dat, pur intamplator, peste aceasta activitate (Vegetables above and below ground) si mi-am zis ca e perfecta pentru a “prelungi” mesajul cartii. Materialele de care am avut nevoie sunt foarte simple si putine:

~ 2 farfurii de unica folosinta (neaparat din carton)…eu nu am gasit decat din plastic, asa ca am folosit in locul lor 2 coli de carton A4, din care am decupat 2 cercuri de aceeasi dimensiune

~ creioane colorate (verde si maro)

~ o “pioneza”/brad (asa arata si o gasiti la librarie sau in magazinele de hobby)

~ foarfeca

Cat timp eu am decupat cele doua cercuri, am rugat-o pe M. sa deschida cartea si sa aleaga dintre legumele ei din lemn, pe cele care se regasesc in carte si sa le aseze in cosuletul gol. In felul acesta, am reluat firul povestii, folosindu-ne de cuvintele noastre.

Dupa aceea, am lasat-o pe ea sa taie in doua unul dintre cercuri, si sa coloreze cercul ramas intreg cu verde, in partea de sus si cu maro, in partea de jos.

Eu am asamblat cele doua cercuri, exact cum am facut la buburuze, deci ca si cum as fi realizat doua aripioare mobile.

Cat timp M. a colorat, eu am desenat (fara talent, imi asum acest neajuns) “personajele” ce sunt pomenite in carte: o conopida, un morcov, o ridiche, o ceapa, un castravete, o rosie si mazare. 

M. le-a colorat (bun exercitiu de studiat legumele, din nou), dupa care le-a decupat, insa nu direct pe conturul lor, ci lasand margini considerabile (altfel, se rup si se si pierd pe fundalul verde/maro, fiind prea delicate si micute).

Finalul activitatii a constat in lipirea legumelor, fie in partea verde (daca sunt legume aeriene, deci cresc deasupra pamantului), fie in partea maro (daca sunt radacinoase, deci cresc in pamant).

In sau deasupra pamantului?

Si, ca sa duc putin mai departe si sa fiu sigura ca a inteles perfect despre ce am invatat noi azi, m-am gandit ca nu i-ar strica putin “gradinarit” cu pamant adevarat, cu sapat prin el si “plantat” legume, dar din argila. Am reusit sa fac o conopida si un morcov (personaje principale, nu puteau lipsi), o rosie, un castravete, o ceapa, o richide si mazare.

Am luat o tavita putin mai adanca, am pus in ea pamant pentru flori, am adus “de fata” si soarele si norul din argila (si am repetat ceea ce am invatat in Geneza, ziua a 3-a si anume ca plantele nu traiesc fara lumina si apa). Am asezat si un copacel (pentru ca l-am studiat de multe ori si stiam ca ii va fi mai usor sa coreleze radacina lui, despre care stie destul de multe, cu radacina legumelor care, ca si in cazul copacilor, ramane ascunsa sub pamant). Apoi am lasat-o sa se joace linistita cu toate…sa aseze legumele, direct pe sau in pamant, in functie de cum si-a amintit ea ca a invatat in jocul anterior.

(3 ani si 5 luni)