-
„Mic atelier de creație” își închide ușile
Dragii noștri, înainte de a face urările de Crăciun, vă aduc la cunoștință faptul că, începând de azi, nu voi mai scrie pe blog. Este o decizie pe care o întorc pe toate părțile de mai multe luni de zile și pe care astăzi simt că o pot lua. Vreau să cred că azi a fost ultima oară când am plâns și am fost jignită de către un om ce a avut tangență cu blogul meu. Vreau să încep anul 2016 altfel, în liniște și echilibrată emoțional. Undeva, pe parcurs, s-a petrecut un eveniment ce m-a marcat extrem de tare – acela a fost momentul care mi-a prăbușit convingerile și…
-
Portretul de o mie de cuvinte
Am o slăbiciune uriașă pentru portrete, în special pentru cele desenate sau pictate. De când mă știu, îmi place să analizez fața umană, să studiez și să încerc să ghicesc ce se ascunde în spatele unui zâmbet, a unei clipiri din ochii celui aflat în fața mea sau a unui om ce trece pe stradă pe lângă mine. Iar pentru aceia dintre noi care au harul de a capta toate aceste elemente pe hârtie, cu ajutorul unui vârf de creion, am un respect și o admirație colosale. În ciuda tuturor orelor de desen tehnic pe care le-am primit în cursul vieții, în ciuda dorinței mele arzătoare de a pătrunde tainele…
-
Giveaway de toamnă ~ My work of heart ~
Se întâmpla exact într-o zi de 9, dar cu patru luni în urmă. După lupte seculare reușeam să lucrez cu mănuși chirurgicale și să am câștig de cauză în lupta mea cu alergia la argila polimerică. Atunci, pe 9 iunie, am început să fac publice lucrări mai complexe de-ale mele, proiecte rezultate din pasiunea mea veche pentru modelatul acestui minunat material. Și toată această muncă a mea, My work of heart, am așezat-o pe o pagină de Facebook, de unde doritorii își pot alege și achiziționa accesoriile preferate. Și, cum de mult timp nu am mai organizat un concurs cu premiu pe blogul meu, am decis ca cel de azi…
-
Cum am biruit dermatita atopică (mulțumim, Valery Soap!)
Articolul pe care îl public azi, deși nu se înscrie în categoria „educație”, știu că va ajunge la sufletele multor părinți și, sper eu, va ajuta mulți copilași aflați în suferință. De la început, țin să precizez faptul că acesta, exact ca și articolul în care recomandam crema Emla (acesta) nu este un advertorial, ci o mărturie personală, din care poate vor trage foloase și alți părinți. Mi-e greu să vorbesc despre lucruri personale, dar m-aș simți ca un om de nimic dacă nu aș împărtăși descoperirea noastră, care poate scăpa și alți copilași de asemenea probleme. Poate că ați observat prezența, de puțin timp, în blogroll-ul meu, a magazinului…
-
„Sticluța vie a Elei” și un nou început
Au trecut trei ani și jumătate de când căsuța noastră virtuală își deschide larg ușile și vă poftește să-i treceți pragul. În tot acest timp, îmi imaginez că mulți dintre voi v-ați întrebat ce semnificație are numele acestui loc al nostru. Ei bine, adevăratul sens al cuvântului „a crea” l-am descoperit la scurt timp după nașterea M-ei. Ea mi-a dat curajul, mi-a insuflat dorința și m-a pus în fața nevoii de a crea în permanență – cred că foarte multe mămici se regăsesc în mine atunci când spun că, pentru a-mi îmbrăca puiul, pentru a-l educa, pentru a-i oferi necesarul, un mediu decent și cald în care să crească, am…
-
Crema Emla (cum să mai luăm din durerea copiilor)
Dacă ziua în care M-ei i-a fost recoltat sânge pentru prima oară a fost una aproape desprinsă dintr-un vis frumos, cea în care i-a fost montată o branulă a fost precum un coșmar. În primul caz, atmosfera a fost una destul de relaxată (cu toate că ne aflam în spitalul de stat, local, mult blamat de către toată lumea), în care personalul medical a fost drăguț, răbdător, calm și zâmbitor. Tot ceea ce am pregătit eu cu scopul de a transforma această primă experiență în ceva firesc, fără proporții apoteotice a avut mare succes: M. i-a pictat și dăruit asistentei care s-a ocupat de ea un frumos tablou de primavară…
-
Smallprint, micuta amprenta – un crampei de Rai
Articolul de azi il scriu cu multa emotie. Imi dezbrac putin sufletul in fata voastra, convinsa fiind ca multi dintre cei ce imi veti citi randurile veti rezona cu mine si veti simti aceleasi trairi ce ma coplesesc in timp ce va vorbesc. Este vorba despre o experienta personala intensa, o dragoste la prima vedere, ce s-a cuibarit in sufletul meu acum vreo 2 ani in urma si n-a mai vrut sa plece de acolo sub nicio forma. Nu am o explicatie stiintifica ce sa motiveze invazia de stari si amintiri (tactile, olfactive) ce ma copleseste ori de cate ori ma intorc in timp, la primele clipe in care mainile…
-
Tablou pentru mami
Azi, atat: motiv de bucurie – tablouas pentru mami, “Fetita si atelierul ei de tamplarie”. (6 ani si 2 luni)
-
2015, fii mai bun si mai frumos!
Asa am ales sa ne petrecem ultima dimineata din anul 2014 – in compania bunului nostru prieten, pianul: M. repetand intro-ul din “Frozen”, iar eu, punand accentele finale ale unei piese dragi, tare dragi mie, “Primavera”. Nu am gresit anotimpul, piesa aceasta mi se pare ca reuseste sa rezume cel mai fidel anul pe care il incheiem (aici vorbesc din punctul de vedere al familiei mele) – cu frumos, calm si armonie, dar si cu multe incercari si adevarate vijelii, in special legate de sanatate… Asa cum doresc pentru noi un 2015 mai linistit, mai vesel si mai echilibrat, la fel va doresc si voua, dragii nostri, numai bine, sanatate…
-
Nu sunt o masina de scris! Va rog frumos sa ma respectati!
Da, asa este, nu sunt o masina de scris si tot ceea ce indraznesc sa cer se la cititorii blogului meu este decenta si respect pentru munca, timpul, efortul si bucatica aceea de suflet pe care o las in fiecare articol pe care il scriu. Este atat de greu oare? In cei aproape 3 ani de cand fiinteaza “Mic atelier de creatie” am fost insultata si apostrofata in toate felurile, dar am si castigat multi prieteni dragi si oameni care imi vor ramane toata viata aproape de suflet (iar acestia din urma m-au convins sa duc acest proiect mai departe). Ceea ce scriu acum se adreseaza acelora care isi imagineaza…