„Sticluța vie a Elei” și un nou început

Au trecut trei ani și jumătate de când căsuța noastră virtuală își deschide larg ușile și vă poftește să-i treceți pragul. În tot acest timp, îmi imaginez că mulți dintre voi v-ați întrebat ce semnificație are numele acestui loc al nostru.

Ei bine, adevăratul sens al cuvântului „a crea” l-am descoperit la scurt timp după nașterea M-ei. Ea mi-a dat curajul, mi-a insuflat dorința și m-a pus în fața nevoii de a crea în permanență – cred că foarte multe mămici se regăsesc în mine atunci când spun că, pentru a-mi îmbrăca puiul, pentru a-l educa, pentru a-i oferi necesarul, un mediu decent și cald în care să crească, am trecut prin zeci și zeci de „meserii”: pentru ea am fost și continuu să fiu educator, bucătar, croitor, actor , profesor de engleză, matematică și pian (ce se mai distrează ea atunci când folosește acest apelativ în joaca noastră!), pictor, doctor de suflet și stomăcel și câte și mai câte altele!

Țin minte că, atunci când a început să-i crească părul, din cauza faptului că nu găseam de cumpărat agrafe și elastice drăguțe (care să nu implice plastic, culori țipătoare și materiale sintetice), mi-am făcut curaj și am început să-i confecționez, de una singură, accesoriile de păr.

Așa a început totul, cu agrafe de păr! 

Treptat, am ajuns să-i creez materialele didactice și, în februarie 2012, lua ființă acest blog, care se dorea, și el, a fi un spațiu în care nu doar creierul să creeze, ci și mâinile.

Îmi amintesc cu atâta drag de primele figurine din argilă polimerică, pe care le-am modelat pentru a anima lecturile cărților noastre preferate! Și, Doamne, câtă bucurie am trăit atunci când, din mâinile mele au ieșit primii spiriduși-compozitori  și primele căsuțe ale lor (Povești din Pădurea Muzicală)!

Reacțiile pe care le-am stârnit cu acest blog au fost unele dintre cele mai diverse – am fost mult încurajată de Raluca, cea care m-a și convins să fac publice lecțioarele noastre, dar am avut parte și de multe critici și sprâncene ridicate. 

Singurul lucru ce contează însă, este faptul că, nebunia aceasta a mea a inspirat. Ea a dat aripi și altor mămici, le-a încurajat să își depășească fricile și momentele de neîncredere – în timp, unele dintre ele mi-au devenit prietene-surori și pentru asta îi voi mulțumi lui Dumnezeu toată viața.

Ei, după acest preambul, vă aduc înspre miezul articolului de azi, înspre „începutul” pe care îl pomenesc în titlu. Azi, atelierul nostru își mai deschide o ușă, pe cea în spatele căreia se găsesc lucrușoare ce pot ajunge fizic, nu doar virtual, la toți doritorii.

Din acest moment, pe bara de sus a blogului, va exista rubrica „My work of heart”, în care, din când în când, voi expune creații de-ale mele ce pot fi achiziționate de către cititorii mei.

Din varii motive, nu voi lucra pe comandă și nici nu voi acapara foarte mult din spațiul blogului, voi vinde doar ceea ce creez în puținul timp ce îmi rămâne după ce bifez toate treburile cotidiene, deci nu voi „deturna” în vreun fel profilul acestui blog. Și, ca să rotunjesc frumos utilitatea lui, cu toți bănuții strânși în acest fel voi cumpăra cărți și/sau materiale pe care le voi prezenta pe blog.

Startul în această nouă activitate îl dau cu „Sticluța vie a Elei”, un borcănaș din sticlă, îmbrăcat, cu mult drag, în argila polimerică, „sticluță” pe care am creat-o din iubire pentru cea mai recentă carte scrisă de doamna Victoria Pătrașcu și ilustrată de Cristiana Radu, Ela cea fără de cuvinte.

În interiorul acestei „sticluțe”, cei mici vor descoperi o lumânare cu baterie (ce se poate schimba după consumare), dar și două răvașe tipărite pe hârtie delicată de calc (pe unul dintre ele vor găsi un citat-cheie din cartea Elei, iar pe celălalt, un mesaj de la mine, creatoarea acestei căsuțe).

Pe timpul serii, borcănașul se poate transforma într-o frumoasă lămpiță de veghe, iar ziua cei mici pot aduna aici bilețele cu toate cuvintele frumoase pe care le aud, cu toate cuvintele noi pe care le învață sau pot face așa cum am făcut noi, pot trece în revistă cuvintele frumoase din povestea Elei, le pot învăța semnificațiile, le pot pune în context, iar mai apoi, le pot elibera în momente critice, în care se simt jigniți sau nedreptățiți în vreun fel.

Mulți micuți s-au îndrăgostit de pisicuța din poveste, deci nu am uitat să o așez și pe ea în acest tablou, mai precis pe capacul borcănașului.

Pătrățelele mărunțele (de aproximativ 5 mm), așezate ca într-un puzzle, sunt litere ce alcătuiesc cuvinte pe care le-am regăsit în paginile cărții. Fiecare asemenea literă a fost decupată, prelucrată și bibilită manual.

Dacă vă aflați în București, le puteți vedea, atinge și cumpăra din magazinul-librărie pe care eu îl ador și în care autoarea și ilustratoarea cărții ce mi-a servit drept inspirație se joacă adesea cu cei mici, Merlin Books & Toys. 

Dacă sunteți în provincie, îl puteți comanda direct din magazin (de aici).

Borcănașe au fost în număr de șapte, înțeleg că patru deja s-au vândut, deci mai există trei de vânzare.

O zi frumoasă, cu multă sănătate și veselie vă dorim!