• Cu chelie sau fără chelie…

    Credeați că la 6 ani, copilul nu vă mai poate crea „emoții” lingvistice? Eu m-am albit azi la față când, la coborâre de taxi, M. întreabă cu cel mai senin și inocent zâmbet: – Mami, de ce e atât de chel la dinți domnul șofer?! Da, ne adunăm repejor picioarele și ne îndepărtăm cu viteză de mașină în asemenea momente… (6 ani și 4 luni)

  • Soarele și rochițele lui

    Vremea de afară este foarte schimbătoare – ba iese soarele, ba nori negri și infiorători se adună, nervoși, pe cer. Explicația M-ei: – Mami, să știi tu că soarele folosește norii pe post de paravan! E nehotărât, nu se poate decide ce culoare de rochiță să poarte azi și de-asta tot dă fuga să se schimbe. Nu-ți mai spun că își tot schimbă salba de la gât și cercelușii și-atunci iarăși se ascunde după nori… (6 ani si 3 luni)

  • Inimi … de iubire

    M. este convinsa ca, atunci cand esti mic, ai patru inimi: o inima de iubire, o inima de gelozie, una “de iubire de plans” (plangi, dar iubirea parintilor te face sa te linistesti) si o iubire de viata (esti foarte fericit ca existi, ca poti sa visezi, sa citesti, sa mananci). sursa Iar cand esti mare, ai trei inimi: de iubire, de iubire furioasa (iubesti pe cineva, dar te poti si infuria pe el) si una de iubire de intelepciune (iti iubesti copilul atat de mult, incat il inveti tot ceea ce stii tu insuti)… Asa sa fie oare? (6 ani si 2 luni)

  • Chipul lui Dumnezeu

    Tare mult ne-au placut sfaturile primite de la mamica ursuletilor nazdravani cu privire la bazele unei relatii frumoase, de prietenie a celor mici cu Dumnezeu!  Am incercat si noi jocul “La telefon cu Dumnezeu”, dar inca mai avem putin de lucrat la acest capitol… Totusi, un pas important am reusit sa facem: M. m-a intrebat de ce in cartile cu Pancinelo (aici si aici), Dumnezeu arata intr-un fel, iar in inconita ei, in alt fel?  I-am explicat faptul ca fiecare dintre noi si-L imagineaza asa cum doreste – pentru M. aceasta a fost “cheia”, punctul din care si-a dat seama ca se poate realmente imprieteni cu El. A fugit la…

  • Lampa lui Dumnezeu

    Aflata la joaca, M. ma intreaba dintr-o data: – Mami, nu-i asa ca soarele este lampa lui Dumnezeu si a lui Iisus? Nu-i asa ca se bucura enorm sa vada cat de mult imi place sa ma joc? Spor la joaca tuturor copilasilor! (4 ani si 6 luni)

  • Masuram pupicii in grame de … dor

    “Ghici cat de mare a pupicul meu?” sau “Cum sa-ti spun ca imi va fi dor de tine?” Inainte de a iesi cu tati la joaca, M. ma strange strans in brate si ma pupaceste, dar parca nu chiar atat de furtunos ca de obicei, dupa care imi explica: – Mami, pupicul meu acum este micut, e bebelus, dar sa vezi tu cat de mare va creste cat timp ma voi juca pe-afara! Mi-a facut si un desen: ea, in rochita rosie, gata de plecare, cu un inelus “cu varf rosu” (cum ii place ei sa spuna), iar mami, inarmata cu produsele de cutatenie (ceea ce eu credeam ca este…

  • Seminte de … cer

    M. miroase iarba si frunzele ca si cum si-ar dori sa nu uite niciodata aceasta experienta si explica plina de incantare: – Mami, asa miros toate de parca ar fi iesit din seminte de cer! (4 ani si 5 luni)

  • Doua mamici

    Zilele trecute, din senin, M. “ma loveste” cu urmatoarea intrebare: – Mami, tu stii ca eu mai am o mamica? Da, este o mamica ce seamana perfect cu tine, o cheama tot Camelia, dar e inger. Si, inainte ca eu sa imi adun cuvintele, sa shitez macar un gest, tot ea adauga: – Dar sa stai linistita, atunci cand imi ranesc vreo aripioara (ea inca se crede fluturas, ce nu are maini si picioruse, ci aripioare), fug la ea, ma imbratiseaza si pupica si pe loc ma vindec. Imediat dupa aceea, zbor inapoi la tine, pentru ca mi se face foarte, foarte dor de tine! sursa Eu sunt, in continuare,…