De la M. adunate....vorbe de duh

Seminte de … cer

M. miroase iarba si frunzele ca si cum si-ar dori sa nu uite niciodata aceasta experienta si explica plina de incantare:

– Mami, asa miros toate de parca ar fi iesit din seminte de cer!

(4 ani si 5 luni)

2 Comments

  • vuzette

    Oooooo! Asa de frumos ai scris ca,m-am uitat jur-imprejurul meu,sa vad,daca nu cumva a rasarit iarba din…….covor!
    Sa fii convinsa ca nu va uita niciodata aceste mirosuri!Ele raman in sertarasele copilariei si ies oridecate ori simtim nevoia.
    Eu simt si acum frunzele toamnei tarzii,cand impreuna cu copiii de la bloc ,saream si ne jucam prin ele!Stii narile de cal?Atunci cand freamata?Ei asa simt si eu aceste mirosuri!

  • Camelia Vida-Rațiu

    Asa e, Ioana – iarba poate rasari de oriunde vrem noi sa rasara! Amintirile sunt puternice pentru multi dintre noi atunci cand vorbim despre aceste mirosuri – da, exact precum narile unui calut faceau si ale M-ei – o experienta senzoriala de neuitat!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.