Prinsa puternic intre doua pasiuni ce par a nu-i mai da pace (piruete tot mai intortocheate si marsaluit in fruntea elefantilor, exact ca in “Cartea junglei”), azi M. a ales: – Mami, vreau sa merg la cursuri de balet, dar numai daca profesoara mea va fi un inger! Doamne, da-mi putere … acum mi se pare mai tangibila varianta cu elefanteii. (4 ani si 4 luni)

Mami o intreaba pe M.: – Puiule, tu ce ai vrea sa devii cand vei fi mare? Raspuns promt, fara ezitare: – Mica! (4 ani si 2 luni)

De cand a fermecat-o muzica lui Ceaikovski, M. se autointituleaza fluturas magic, ce danseaza…magic si face vraji (micuta balerina zica ca nu e de ea, desi toata ziua ne spune cat de incantata e de balet si ne arata ce dans nou a mai inventat). Azi, inainte de somnicul de pranz, mami i-a promis ca la trezire va primi o cana de cacao cu lapte si miere, caldaaaa, asa cum ii place puiului ei. Buuuun, se trezeste fluturasul, se uita la mami si spune fara nicio introducere: – Mami, ma tem ca azi nu voi putea bea cacauta cu lapte! Magia mea nu s-a odihnit cat timp eu am dormit,…

M. zareste, cu coada ochiului, o papusa Barbie la calculator. Dupa un “wow” preluuuuuung, sta cateva clipe pe ganduri si imi spune: – Mami, asta nu e buna de surioara pentru Fufu. Asa de tare straluceste, incat ma dor ochii de la ea, nu imi place! (4 ani si 1 luna)

In toiul lectiei noastre de azi, M. se ridica, isi aseaza “prietenii” pe masuta, aduce planetele, tablita si incepe lectia! In timp ce desena pe aceasta un soare, nori, iarba, stele si planetele care “orbiteaza” (citat) in jurul soarelui, le da jucariilor tot felul de explicatii care mai de care…     Ca soarele este o stea foaaarte mare si ca din cauza lui nu se vad ziua restul stelelor pe cer, ca soarele si norii stau intotdeauna pe cer, niciodata pe pamant, ca iarba si apa stau pe pamant si tot asa. Explicatia a culminat cu: – Micutilor, stelele sunt pe cer ca sa lumineze noaptea frica oamenilor! Precizez…

M. e nostalgica…viseaza la vara, la parc, la nisip. Imi spune pe nepusa masa: – Mami, cand va fi soare si vor aparea capsunelele, vom merge in parc, iar eu voi construi, din nisip, un Arc de Trimuf! Sa aveti o zi plina de soare! (4 ani si 1 luna)

M. se trezeste pe la 5 dimineata, ma ia de mana si imi sopteste:  -Ssssshhhhh! Mami, uite cum dorm toate lucrurile din casa. Doar ceasurile nu au somn. (4 ani si 1 luna)

Inarmata cu trusa ei de scule, M. bate la usa si striga: – Buna ziua tati, am observat ca ceasul nu mai are speranta, s-a stricat. Trebuie sa-i dau o speranta, am venit sa-l repar! Dupa cateva minute de surubuit: – Am reparat ceasul, dar speranta a plecat in alta parte, fug dupa ea! (4 ani si 1 luna)

Viata alaturi de M. nu este deloc una silentioasa, calma sau plictisitoare. Este un copil extrem de sensibil, exploziv, ce pune tot sufletul in ceea ce face: atunci cand rade ai senzatia ca intreg universul este al ei si ca nimic nu i-l poate lua, insa cand plange, suferinta ei poate induiosa pana si ultimul bolovan din drum, atat de greu cantareste in ochisorii ei.  A ajuns la varsta de 4 ani si toate experientele ei prind sa se rotunjeasca in valuri de “extreme”, la care trece ca vartejul, de la o secunda, la alta.  Turuie neincetat intreaga zi, ba uneori, si in somn, inventand povesti ce raman tot timpul…

Racita bocna, M. isi gaseste “pretexte” pentru visare – cu o voce de ratusca dulce, imi spune pe nepusa masa: – Mami, eu cand eram in burtica la tine cantam tot timpul la pian! Aveam acolo un pian si zdranganeam toata ziua la el, tu stiai asta? Dupa care, ma roaga sa-i dau hartie si creioane pentru ca doreste sa-si realizeze autoportretul: (3 ani si 11 luni)