Magia nu are odihna…
De cand a fermecat-o muzica lui Ceaikovski, M. se autointituleaza fluturas magic, ce danseaza…magic si face vraji (micuta balerina zica ca nu e de ea, desi toata ziua ne spune cat de incantata e de balet si ne arata ce dans nou a mai inventat).
Azi, inainte de somnicul de pranz, mami i-a promis ca la trezire va primi o cana de cacao cu lapte si miere, caldaaaa, asa cum ii place puiului ei.
Buuuun, se trezeste fluturasul, se uita la mami si spune fara nicio introducere:
– Mami, ma tem ca azi nu voi putea bea cacauta cu lapte! Magia mea nu s-a odihnit cat timp eu am dormit, nu e bine sa-i dai unui fluturas cu magie neodihnita, cacao cu lapte si miere!
Nota: E tare bine sa ai un fluturas cu puteri magice in casa! Daca lui mami ii scapa un creion din mana, fluturasul sare in ajutor cu o vraja rapida-rapida, ce face creionul sa ajunga inapoi in mana ei (ca prin minune!).
Mai greu e cu zugravitul peretilor – fluturasul s-a dat batut, spunandu-i lui tati ca ii pare rau, dar vraja lui nu e suficient de puternica pentru a-l ajuta…
(4 ani si 2 luni)
10 Comments
andru
:)) Ai avut dreptate! Cartea noastra chiar e pentru M.!! Manusa i s-ar potrivi!
Camelia Vida-Rațiu
:))) Nu-i asa, Andru?
Neaparat trebuie sa i-o cumpar.
Va pupic mult si iti multumesc, din nou, pentru recomandare!
vuzette
Magia de care te bucuri tu in casuta voastra datorita bulgarasului de energie si iubire,trece prin intermediul randurilor tale si la cei care,dintr-un motiv sau altul,isi odihnesc ochii si sufletul pe literele asternute de ,,condeiul'' tau!
Se pare, ca pe langa micuta M mai exista un magician in cuibul vostru.Sau doi!
Camelia Vida-Rațiu
Ne coplesesti, Ioana! Eu mi-as dori sa mai am deschiderea si curajul ei de a lasa vorbele sa izvorasca nestingherite din inimioara… din pacate, la mine nu mai prea merge acest exercitiu.
Va pupicam mult!
Anonim
camelia, draga, parca nu-i real ce vad in cuibul asta al vostru… nu tintesc sa-ti minimizez meritele, care si asa sunt colosale, dar minte-ma ca mai primesti ajutor si din terte parti. pari o super-mama, esti o utopie pt mine, atingi niste standarde care ma coplesesc. in prima zi am plans cand am ti-am patruns in atelier, caci am constatat cat sunt de lipsita de creativitate, aplecare, dedicare, perseverenta. si cateva saptamani nu am mai revenit. apoi, mi-am reluat curajul si-am patruns iar. esti inspirationala. ti-ai putea dezvolta un business de succes cu aceste materiale de lucru. este o nisa atat de nexploatata (nu doar in Ro), incat cu siguranta s-ar gasi muuulte persoane interesate. ai povesti de aratat, esti o amprenta sau mai bine spus un benchmark in educatia si formarea micilor oameni, esti un indemn de intoarcere la lucrurile facute temeinic, peren. o fericesc pe mica M pt sansa rarisima pe care o are, desigur ca ea te inspira, dar izvorul acestei pedagogii atat de firesti si frumoase din tine tasneste. nu o inveti doar cunoastere, ci ii cladesti si valori. frumoos, o mama-dascal-pedagog-mentor-prietena.
cu pretuire!
stefania
Camelia Vida-Rațiu
Draga Stefania,
Eram in fata calculatorului cand mi-ai scris si de atunci…stau, stau si nu stiu ce sa-ti raspund!
Am plans, m-a emotionat foarte, foarte mult felul in care ne percepi si iarta-mi lipsa de coerenta, caci chiar sunt coplesita.
Daca vrei tu, te voi minti frumos in privinta vreunui tert ajutor, dar daca vei dori vreodata sa stii adevarul, acesta e ca, M. ne are doar pe noi, mami si tati, iar noi o avem doar pe ea, aici, langa noi.
Am depasit, in acesti 4 ani si 2 luni, multe perioade critice din acest motiv… Cand era foarte mica, deoarece plangea foarte mult, ii duceam patutul in baie, apoi ma strecuram si eu, cu greu, in cada pentru a face un dus.
Dar nu stiu daca sunt chiar un exemplu de urmat: m-am abandonat cu totul, absolut cu totul cand am intrat in lumea M-ei – am renuntat la serviciu, tot timpul meu i-l dedic ei, chiar si la medic, in putinele dati cand am putut merge, am dus-o cu mine. Insa, nu ma plang! Este ceea ce am ales eu sa fac si sunt foarte, foarte fericita asa.
Mi-a placut dintotdeauna sa fiu pedagog, iar acum simt ca imi valorific intregul potential, iar daca nu mai prezint, zilnic, in fata studentilor mei, ca pe vremuri, o fac acum, cu aceeasi determinare si seriozitate, in fata copilului si a cititorilor mei.
Blogul acesta este, pentru mine, o pagina alba, pe care, incet-incet, pot asterne interiorul M-ei si pe al meu – un exercitiu de permanenta introspectie, din care daca lipseste sinceritatea, noi doua suntem perdante. Poate ca asta ai simtit si te-a sensibilizat, Stefania.
Iti multumesc foarte, foarte mult pentru tot si te imbratisam cald!
Anonim
draga c, nu mai e de trebuinta sa adaugi nimic, caci pt tine graiesc faptele. eu am de recuperat teribil de mult, atat ca experienta de motherhood, cat si ca dezvoltare a puiului meu. a intrat in viata noastra cand avea patru anisori. si de atunci, de un an aproape, duram impreuna, punem caramizi de cunoastere, explorare, dragoste, incredere in sine si lume, credinta, toate intru zidirea omului de maine. bajbaiam, nu stiam (nici acum nu-s deplin dumirita) cu ce sa incep predania, asa incat sa fie facuta cu sens, substanta si, f important, adevar. insa, de cand am dat de tine (si de cele cateva mame din comunitatea ce s-a articulat in jurul tau), am inceput sa sper ca voi putea sa pun inceput bun la urcusul lui. am gasit aici instrumente, jaloane, ce mai, repere.
merge si la gradi(din varii considerente, am optat pt sistemul public), dar nu pot spune ca este un avantaj, nici macar la capitolul socializare pt ca desi este un pui f prietenos, devine adeseori victima izbucnirilor celorlalti (ca s-o zic eufemistic). il dezavantajeaza si statura, pesemne din cauza asta nu este luat in serios :). noroc ca se mai gaseste cate o fetita sa-l ocroteasca 🙂
si eu am renuntat momentat la activitatea profesionala, si simt ca parca abia acum imi incep adevarata cariera. este cea mai inalta provocare de pana acum.
ca sa nu o mai lungesc, multumesc ca ma ajuti sa cred ca voi reusi, la randu-mi. am o imperioasa nevoie de modele, indemnuri, si ma bucur ca nu mi-a luat mult sa le gasesc. imi esti pilda, camelia. eu iti multumesc. tin aproape, vreau sa invat sa-l invat.
s
Camelia Vida-Rațiu
Draga mea, ce multe lucruri ne leaga… asta simt in acest moment si cred ca si tu, la fel!
Sa iti traiasca puiul drag!
Iarasi imi gasesc greu cuvintele – mi-ai transmis atata emotie, cat mi-am umplut sufletul de multe, multe zile de acum inainte!
Iti doresc multa liniste sufleteasca, putere sa faci tot ceea ce ti-ai propus – razbate, din randurile tale, o forta extraordinara, pe care stiu ca vei putea sa o canalizezi pe ceea ce simti tu ca va fi mai benefic familiei tale.
Va imbratisam cu drag, tare mult drag si va mai asteptam pe la noi!
melly
Citins comentariul Stefaniei mi-am adus aminte ca exact la fel m-am simtit si eu cand am pasit pentru prima data in locusorul tau. Ma simteam neputincioasa, ca fac atat de putine pentru puiutul meu… "metodologia" ta profesionalista m-a facut sa-i acord si mai mult timp.
Oh! Camelia, in aceeasi situatie ma aflu si eu, sunt singura, departe de ai mei, de orasul meu, dar nu ma plang, faptul ca vad cat de frumos creste mamaruta mea ma face sa ma simt nobila, imi salta inima de fericire, ma simt implinita.
Camelia Vida-Rațiu
Melitta, este mare mea bucurie aceea de a va putea fi alaturi in cea mai grea "meserie" de pe pamant, aceea de mamica.
Va imbratisez cu tot dragul si sunt atat de mandra de felul in care evoluati!