Tetris

Pentru ca azi ne-am jucat in stil Mondrian, m-am gandit ca Tetrisul (pe care l-am cumparat de aici) s-ar potrivi cel mai bine, s-ar lega cel mai bine de actititatatile noastre anterioare, avand in vedere ca este tot un fel de joc al culorilor si formelor, o activitate ce solicita logica, simtul culorilor si imaginatia, la maximum.

Jocul in sine pare extrem de simplu: avem multe forme, din lemn, colorate diferit, pe care trebuie sa le imbinam in asa fel incat sa umplem tot spatiul de pe “tablita” fara a lasa nicio piesa in afara. 

Poti ajunge pana la ultima piesa, tot imbinandu-le, si sa te trezesti ca trebuie sa o iei de la capat…Imi place acest joc deoarece, exact ca si Tangramul (aici am scris despre el) “nu se termina niciodata”, copilul nu il poate invata pe de rost si plictisi rapid de el, iar modalitatile sale de folosire sunt infinite!

Am lasat-o pe M. sa se joace de capul ei si am ramas foarte mirata sa observ ce “pattern-uri” interesante facea… A inceput sa le grupeze pe cate o culoare, dupa care a combinat cate doua culori, ulterior trecand la combinatii de forme.

Evident, nu asa arata un Tetris “rezolvat”, dar eu sunt mai mult decat mandra de rezultatul acesta…a avut rabdare sa-l lucreze de una singura (si aceasta este o realizare fantastica pentru varsta ei), si nu in ultimul rand, a facut combinatii foarte placute de culori!