My Very First Art Famous Paintings

Aceasta este cea de-a treia carte din setulMy Very First Art Collection (editura Usborne). Despre My Very First Sticker Art Gallery am scris aici, iar despre My Very First Art Colouring Book, aici.

Asa cum am intuit, si My Very First Art Famous Paintings este uluitoare si o recomand cu mare, mare caldura, atat parintilor, cat si educatorilor/profesorilor de pictura/persoanelor ce organizeaza ateliere de arta pentru copii.

Este in intregime realizata din carton gros si lucios, e legata in spirala, ceea ce ii ofera si mai multa rezistenta, iar culorile atat de vibrante ale ilustratiilor sunt un adevarat regal pentru ochii nostri.

Din clipa in care a primit-o si pana cand a parcurs-o, frenetic, de la un capat la altul, M. nu a mai lasat-o din manute.

Sincer, nu ma mir, deoarece temele de lucru propuse m-au lasat si pe mine, ca adult, cu gura cascata.

In “About this book” ni se spune asa:

This book is full of famous paintings from different times and places. You can find out about the pictures, spot hidden details and try out some of the techniques used by the artists.

Iubesc la nebunie faptul ca incurajeaza copiii sa lucreze cu materiale conventionale, dar si neconventionale, de tot soiul: de la creioane si carioci, la creta, creioane cerate, vopsea, pensule, hartie colorata , dar si pagini din reviste vechi sau chiar hartie de impachetat, la polistiren, furculite de unica folosinta, foarfeca si lipici.

Pe parcursul celor 47 de pagini, copiii vor face cunostinta cu frumusetea culorilor complementare, pe care le foloseste din plin David Hackney, se vor intalni cu “Dama cu hermina” (Leonardo da Vinci), cu masca de animal salbatic a lui Paul Klee, cele “1001 de nopti”, ale lui Henri Matisse si decupajele sale celebre din hartie, cu arta abstracta a lui Kandinsky, “Scaunul lui Van Gogh”, “Yoko si tigrul” (Kunioshi), “Dansatorul albastru” (Severini), “Macii orientali” ai Georgiei O’Keefee, “Madona Sixtina” (Rafael), “Oamenii pasare” (Miro), “Circul” lui Seurat, “Barca rosie. Argenteuil” (Renoir), arta contemporata a lui Pollock sau cea prerafaelita a lui Millais, “Lacul” lui Lowry, animalutele din tablourile lui Landseer, “Femeia cu umbrela” (Monet), cu Picasso, si “Laptareasa” lui Vermeer.

Din toate aceste opere de arta, micutilor li se cere sa remarce cate un element-cheie si sunt invatati cum sa il reproduca.

Asadar, am repetat si insistat pe culorile complementare, am descoperit ca, daca trasam linii cu ajutorul creioanelor cerate, vopseaua pe care o aplicam ulterior nu se prinde deloc pe ele.

Am amestecat vopsea cu putin adeziv lichid, iar dupa ce am aplicat-o am trecut cu varfurile unei furculite din plastic peste vopsea, obtinand astfel efectele de pe scaunul pictat de Van Gogh.

Am mixat creta pisata cu putina apa si adeziv lichid pentru a obtine albastrul fabulos al lui Vermeer:

The artist painted everything just as it looked – even old nails and dirt on the walls. The food on the table could almost be a photograph. […]

When this was painted, you couldn’t buy paints in shops. So artists had to make their own colours. The rich blue of the maid’a apron was made from crushed blue gemstones.

Ne-am reamintit cum sa lucram in stil pointilist:

Am luat in serios provocarea de a gasi tot felul de detalii interesante in tablouri precum cele de mai jos.

Iata un exemplu:

This 450-year-old painting shows a town square packed with children playing. The artist wanted to show as many of their games as possible.

There are about 80 separate games in the picture – many still popular today. How many can you recognize?

Am invatat sa desenam un catelus, blana scurta si fina de iepuras, dar si una burzuluita, de catelus. Pasarelele lui Miro au incantat-o pe M. a culme!

Dar stiti care e cea mai mare surpriza pe care mi-a facut-o (pe langa faptul ca a desenat, pictat, colorat singura-singurica)? Cand m-am apropiat de masa, am observat ca ea isi scrisese numele pe fiecare lucrare si il scrisese cu litere de mana!

Sa va mai spun ca noi invatatul literelor de mana l-am lasat in asteptare atunci cand am inceput sa studiem pianul? Singura explicatie pe care mi-o pot da este aceea ca, activitatile de dezvoltare a motricitatii fine (si aici includ, in primul rand pianul si pictatul/desenatul) nu au fost o pierdere de timp! 

Pentru mine, care am facut la bastonase si liniute cu tonele, este o enigma cum de reuseste ea, fara niciun exercitiu de acest fel, sa scrie atat de drept, sa gandeasca singura modul in care sa lege literele intre ele…

Ea imi demonstreaza ca se poate si altfel decat sutem noi obisnuiti, imi demonstreaza ca e bine, macar din cand in cand, sa iesi din tipar, din inchistare si sa privesti si cu alti ochi ceea ce este in jurul tau.

Tare mult mi-am dorit ca micutele lucrari ale M-ei sa ramana pastrate chiar in cartea de fata pentru ca, de cate ori o vom rasfoi, sa ne putem uita la ele fara sa le cautam printre alte desene facute de ea.

Am improvizat un micut buzunar (dintr-un plic) si l-am prins (la colturi) direct de coperta interioara a cartii, cu ajutorul patratelelor dublu adezive.

Lasati copilasii sa picteze, iar daca va e teama sa abandonati de tot bastonasele si liniutele, macar injumatatiti timpul alocat acestora. Cealalta jumatate umpleti-o activitati motrice cu adevarat placute copiilor (modelat plastilina, pictat, colorat, desenat, batut pe clapele unui instrument, cusut s.a.m.d).

Mult spor la joaca va dorim!

(5 ani si 5 luni)