Lectura – Degetica

Lectura noastra principala pe aceasta saptamana am decis sa fie “Degetica” (Ed. Teora, volumul Cele mai frumoase povesti), pe care M. o adora. Am lecturat-o cu atentie, ne-am amintit din nou de ce se numeste asa, dupa care am facut primele noastre exercitii serioase si organizate cu antonime si sinonime. Am gasit impreuna ca Degetica e foarte mica, in comparatie cu M., de exemplu, dupa care am inceput sa adunam din camera tot felul de lucrusoare, pe care sa le putem compara intre ele…

…am asezat pe pagina o floare si un elfisor de gradina, facute de mami din argila, si le-am comparat cu ceea ce era deseant in carte. Elfisorul nostru (pe care am decis sa il numim “Degeticul”, era mai mic decat insasi Degetica! Prin urmare, Degetica era mai mare decat Degeticul.)

Mai apoi, M. a adus o canita si un paharel…

…le-a asezat pe masuta…

…a adus, pe rand, toate piesele ce alcatuiesc “camera bebelusilor din Fimo”, si am inceput sa comparam: canita e mai mare decat paharul, masuta alba e mai mica decat masuta rosie…

…bebeii sunt mai mari decat iepurasul si ursuletul (care, din start, au fost ganditi drept jucarii ale lor, deci, clar trebuiau sa fie mai micuti)…

Apoi, am inceput sa cautam sinonime. Un pret mare inseamna “scump”, un pret mic inseamna “ieftin”, tati e “mare”, inseamna ca e “inalt”, M. e micuta, inseamna ca e “scunda”. Degeticul e “mititel” si “pitic”. Ochii larg deschisi sunt “holbati”… Nu am vrut sa ii incarc inutil memoria, as fi multumita sa vad maine ca a retinut cel putin 4 sinonime.

Am rugat-o, mai apoi, sa incerce sa rezume verbal ceea ce isi aminteste din poveste, ajutandu-se de imagini si iata cam ce a iesit:

Dupa “lectura” am intrebat-o daca i-ar placea sa facem noi un tablouas, in care sa rezumam tot ce am inteles din aceasta poveste si i-a placut mult de tot ideea (sper sa fim consecvente si sa putem face acelasi lucru pentru fiecare poveste asupra careia vom sta mai mult). Am gasit ca e o ocazie perfecta de a mai exersa decupatul (activitate care inca ne mai da serios de furca)…Pana la urma, mami a rezolvat acest aspect (incerc sa o sustin cat de mult pot, mai ales in activitati la care se afla la inceput, pentru a nu-i crea un sentiment de frustrare).

Ea le-a lipit…

…si mami a desenat (cu un “talent” de neinvidiat) cele doua personaje, ce incheie in mod fericit povestea: Degetica si Printul ei drag.

Obiective:

1. Gasim, in joaca, antonime si sinonime pentru cuvintele mare si mic.

2. Dupa ce ascultam povestea citita de mami, incercam sa rezumam verbal totul, ajutandu-ne de pozele din carticica, obtinanad un excelent exercitiu de dezvoltare a vorbirii.

3. Rezumam, prin desen/colaj, esenta povestii.

Si o mica observatie pentru cei care se intreaba de ce nu imi corectez copilul cand face greseli de pronuntie sau de acord gramatical sau de ce nu ii atrag atentia sa puna mana la gurita cand casca: explicatie e una si simpla – M. are o foarte mare capacitate de a se “corecta” de una singura si vreau sa faca acest lucru in timp, observandu-ne si auzindu-ne pe noi si nu pisand-o, stresand-o si batand-o la cap tot timpul, pentru orice…a functionat pana acum si cred cu toata taria ca e cea mai buna metoda de educatie, cel putin in cazul nostru…am lasat-o sa faca singura toate conexiunile gramaticale, sa invete eticheta copiind parintii si toate merg foarte bine. Imi place sa nu uit ca este un copil, caruia vreau sa ii permit “luxul” de a nu fi batut toata ziua la cap si, mai mult decat orice, nu vreau sa se simta frustrata de cerintele absurde ale societatii (cica, civilizate) si sa se teama sa mai scoata un sunet. Si-apoi, stiti cum e…la varsta asta, ea vrea sa fie mare, eu vreau sa ramana cat mai mult timp mica. O ador asa cum e si sunt cea mai fericita sa am aceste amintiri…ca in loc de “t” pronunta “c”, ca pe “r” nu il pronunta deloc si altele si altele.

(3 ani si 4 luni)