Norii si apa au piele!

Pielea norului

De cand am decis sa dedicam duminica in special experimentelor, astept aceasta zi si mai mult decat inainte! Noi am mai avut oactivitate cu ploaia in borcan si eram atat de curioasa sa vad cat a mai retinut M. din ceea ce invatase atunci. Cel mai simplu mi s-a parut sa fac acest lucru tot printr-un experiment, pe care l-am vazut pe acest blog. Am folosit doar ceea ce vedeti in imagine: un borcanel, o pipeta, hartie absorbanta si apa colorata in albastru. Am impaturit hartia absorbanta si am prins-o cu un elastic de bucatarie, direct de borcan. Am colorat apa (colorant alimentar am folosit, dar cred ca merge foarte bine si cu putina cerneala).

Apoi, M. a tot picurat cu pipeta (mi-a placut faptul ca se cere folosirea acestui instrument, deoarece Montessori il recomanda cu mare caldura in exersarea degetelelor pentru viitoarea scriere), pana cand hartia s-a imbibat atat de mult cu apa, incat a inceput sa picure in borcan…

Acesta e si scopul activitatii…asa cum norii, dupa ce se strange prea multa apa in ei, incep sa picure ploaia, asa si hartia, dupa ce a fost prea plina, a inceput sa picure. M. a fost asa de spontana, in timp ce astepta sa picure odata, imi tot spunea: “Mami, ce pielicica groasa are norul asta!!!”

Pielea apei

Pe masura ce M. tot repeta cat de groasa e pielea norului pe care il improvizaseram din hartie si borcan, mi-am amintit, brusc, de un experiment pe care il vazusem aici, si care mi-am zis ca “se leaga” perfect cu cel de dinainte. Avem nevoie doar de o tavita cu apa, cateva agrafe de birou si un strop de detergent de vase, pentru a demonstra ca moleculele de apa formeaza o pelicula, pe care copilul o poate percepe ca pe o piele (de vreme ce agrafele nu se scufunda).

In momentul in care atingem de suprafata apei un strop de detergent, agrafa se scufunda instantaneu, si asta pentru ca “pielea” se rupe. Este si spectaculos, dar si educativ pentru copii.

(3 ani si 4 luni)