Joaca in stil Mondrian
Din prima clipa in care am vazut aceasta idee (aici) mi-am spus ca e excelenta: bun prilej de a repeta culorile primare, de a testa capacitatea copilului de a “vedea in spatiu”, de a repeta formele geometrice si, nu in ultimul rand, de a ma lucra putin la capitolul concentrare si dexteritate a manutelor.
Acum am aflat si eu faptul ca Piet Mondrian este un pictor olandez, care a trait la inceputul secolului al 20-lea si ca operele sale se inscriu in Neo-Plasticism (lucreaza doar cu cele 3 culori primare, pe fundal alb).
Iata cum ne-am jucat noi azi:
Eu am trasat liniile pe un carton alb, format A4 si am decupat bucatelele colorate (rosii, galbene si albastre, pe fond alb).
M. a lipit de una singura toate elementele colorate ce lipseau din tablou. M-am bucurat din tot sufletul ca am acordat acestui joc importanta si ca l-am preluat… Se pot invata atat de multe lucruri pe marginea lui! Am impartit cartonasele pe cele 3 culori si ne-am amintit prima noastra lectie despre culorile primare (aici am parcus aceste informatii) si felul in care, combinandu-le, obtinem culorile secundare, dupa care ne-am amintit cum se numesc aceste forme geometrice. Ultimul pas a fost acela de a lua fiecare cartonas in mana si de a “ghici”, fara sa il apropiem de tipar, unde ii este locul. Am inceput cu cele rosii, am continuat cu cele galbene si terminat cu cele albastre.
M. i-a placut extrem de mult acest joc (mai ales ca ea are o apetenta infinita pentru puzzle-uri)…
Si acesta a fost primit cu drag pe sfoara noastra (canepa fericita) si ne place la nebunie cum lumineaza intreaga casa.
Orezul in stil Mondrian
In timp ce M. lipea se zor, mi-am dat seama ca ar incanta-o la culme o activitate ce sa presupuna si manevratul orezului. Am trasat rapid cateva linii, ca rezultatul nostru sa semene cu un alt tablou (acesta) de-al lui Mondrain si am rugat-o sa puna lipici din belsug in zonele pe care i le-am indicat eu. Dupa aceea, a lipit orez, dar intr-un singur strat, si cu mare grija sa acopere cat mai mult din spatiul indicat.
Dupa aceea, a aplicat tempera rosie, galbena si albastra, tot din belsug, ca sa obtinem culori profunde, si nu pastelate. Am ales acest tablou si nu altul, deoarece aveam de completat 3 dreptunghiuri de dimensiuni diferite. Am inceput cu cel mare si am continuat cu cel mijlociu, terminand cu cel gablen, foarte mic si asta pentru a creste dificultatea exercitiului. Daca la dreptunghiul mare nu am avut probleme de depasire a conturului, pe masura ce scadeau in dimensiune, a fost tot mai greu de lipit/pictat orezul fara a depasi marginile.
Asa arata cel de-al doilea tablouas in stil Mondrian, gandit dupa gustul nostru.
2 Comments
ursuletinazdravani
MIe imi place enoorm ce ati facut, dar, recunosc…departe de noi asa ceva :))))
Eu sunt uimita de cat de captivata este M. in timpul acestor activitati.
Ufff…eu trebuie sa strecor neaparat masinute, rachete, avioane, pompieri printre litere si cifre…altfel nici o sansa de a invata ceva :))
Tind sa cred , totusi ca baieteii invata diferit….daca eu i=as fi facut lui D. o pagina cu dreptunghiuri..si sa il mai pun si sa le coloreze sau picteze…mi-ar fi spus, ca de obicei ca:" lasa, mami, maine este o zi potrivita pentru asa ceva! "
Sunteti tot timpul o sursa de inspiratie pentru voi…va vizitez in fiecare seara cu mare drag.
Camelia Vida-Rațiu
Sa stii ca si pe mine ma mira felul in care absoarbe totul exact ca un buretel. Tot secretul este sa plusezi pe talentele/preferintele copilasului tau, sa nu il fortezi niciodata sa faca ceva ce nu ii place si sa nu il compari cu alti copii (absolut fiecare copil este inzestrat cu muuuulte calitati si talente, noi doar trebuie sa i le descoperim si fructificam)…daca reusesti sa faci asta, vei avea copii fericiti, fericiti. Eu asa fac…adaptez totul la ceea ce stiu ca ii place ei. Eu, daca as face activitatea asta cu un baietel, as umple dreptunghiurile, nu cu tempera sau orez vopsit, ci cu masinute/avioane in cele 3 culori sau autocolant din care sa decupeze el ceea ce doreste sa lipeasca ulterior…sau faceti, pe parchet, un "tablou" Mondrian din sosetute colorate (acum mi-a venit ideea si cred ca o voi pune intr-o zi si eu in practica 🙂
Chiar nu conteaza, scopul este de a repeta culorile primare, de a ne juca folosindu-ne de ele…
Iti multumesc din suflet pentru ce mi-ai scris, pentru ca iti deschizi sufletul si ma accepti ca si confidenta! Sa stii ca si noi va vizitam blogul zilnic, tot cu mare drag.
Te rog sa nu eziti sa imi pui orice intrebare, iti raspund cat pot de repede!