Joaca in stil Mondrian

Din prima clipa in care am vazut aceasta idee (aici) mi-am spus ca e excelenta: bun prilej de a repeta culorile primare, de a testa capacitatea copilului de a “vedea in spatiu”, de a repeta formele geometrice si, nu in ultimul rand, de a ma lucra putin la capitolul concentrare si dexteritate a manutelor.

Acum am aflat si eu faptul ca Piet Mondrian este un pictor olandez, care a trait la inceputul secolului al 20-lea si ca operele sale se inscriu in Neo-Plasticism (lucreaza doar cu cele 3 culori primare, pe fundal alb).

Iata cum ne-am jucat noi azi:

Eu am trasat liniile pe un carton alb, format A4 si am decupat bucatelele colorate (rosii, galbene si albastre, pe fond alb).

M. a lipit de una singura toate elementele colorate ce lipseau din tablou. M-am bucurat din tot sufletul ca am acordat acestui joc importanta si ca l-am preluat… Se pot invata atat de multe lucruri pe marginea lui! Am impartit cartonasele pe cele 3 culori si ne-am amintit prima noastra lectie despre culorile primare (aici am parcus aceste informatii) si felul in care, combinandu-le, obtinem culorile secundare, dupa care ne-am amintit cum se numesc aceste forme geometrice. Ultimul pas a fost acela de a lua fiecare cartonas in mana si de a “ghici”, fara sa il apropiem de tipar, unde ii este locul. Am inceput cu cele rosii, am continuat cu cele galbene si terminat cu cele albastre. 

M. i-a placut extrem de mult acest joc (mai ales ca ea are o apetenta infinita pentru puzzle-uri)…

Si acesta a fost primit cu drag pe sfoara noastra (canepa fericita) si ne place la nebunie cum lumineaza intreaga casa.

Orezul in stil Mondrian

In timp ce M. lipea se zor, mi-am dat seama ca ar incanta-o la culme o activitate ce sa presupuna si manevratul orezului. Am trasat rapid cateva linii, ca rezultatul nostru sa semene cu un alt tablou (acesta) de-al lui Mondrain si am rugat-o sa puna lipici din belsug in zonele pe care i le-am indicat eu. Dupa aceea, a lipit orez, dar intr-un singur strat, si cu mare grija sa acopere cat mai mult din spatiul indicat.

Dupa aceea, a aplicat tempera rosie, galbena si albastra, tot din belsug, ca sa obtinem culori profunde, si nu pastelate. Am ales acest tablou si nu altul, deoarece aveam de completat 3 dreptunghiuri de dimensiuni diferite. Am inceput cu cel mare si am continuat cu cel mijlociu, terminand cu cel gablen, foarte mic si asta pentru a creste dificultatea exercitiului. Daca la dreptunghiul mare nu am avut probleme de depasire a conturului, pe masura ce scadeau in dimensiune, a fost tot mai greu de lipit/pictat orezul fara a depasi marginile.

 Asa arata cel de-al doilea tablouas in stil Mondrian, gandit dupa gustul nostru.