“Music speaks where words can’t”

O alta placere uriasa de-a M. (dar ma intreb a carui copil nu este) sunt baloanele de sapun! Cum vine caldura, in fiecare an, ne inarmam cu multe sticlute si iesim la suflat balonase (eu spun ca este un excelent antrenament pentru plamani, pe langa o distractie garantata).

Azi dimineata M. si-a reluat acest joc, iar pe cand ea se straduia de mama focului cu suflatul balonaselor, mie mi-a venit si ideea de lectura pentru cand aveam sa ne intoarcem in casa… “Muzicantii din Bremen” (noi o avem in volumul Cele mai frumoase povesti, ed. Teora), unde personajele-animalute se strang pentru a alcatui o fanfara si a pleca, impreuna, in Bremen, unde sa-si castige existenta cantand intr-o fanfara. Nici nu mai conteaza daca au ajuns sau nu la destinatie, pentru mine a fost punctul perfect de pornire in activitatea urmatoare, si anume un mix intre “acomodarea” cu instrumentele muzicale, engleza si lectura. Am repetat in engleza cum se numesc animalutele protagoniste si ne-am distrat imaginandu-ne ce sunete scot fiecare dintre ele.

Aici, M. se agita sa faca baloanele si tot ea se si speria si fugea de ele 🙂

Am folosit aceste planse printabile, la recomandareaAdinei, careia ii multumesc din suflet pentru ajutor. Le-am printat, apoi decupat si mi-au iesit in total 52 de carduri, fiecare cu instrumentul sau. Si, am inceput sa le sortam pe 4 categorii (am adaptat totul la cunostintele actuale ale M.): instrumente cu corzi, instrumente in care se sufla, instrumente cu clape, si instrumente in care se loveste. Spiritul ei de observatie m-a multumit pe deplin, le-a sortat corect, cu foarte mici exceptii (sunt unele instrumente la care si eu am stat pe ganduri), desi pe foarte multe dintre ele nu le-a vazut nici macar in fotografii. Am profitat de ocazie si am introdus cateva cuvinte in engleza (instrumentele de baza).

M-am folosit si deacestfilmulet, cu audio flashcards pentru prescolari, unde sunt prezentate si “sortate pe categorii” destul de multe instrumente. Am cautat printre cardurile pe care le avem, instrumentele prezentate in film si am ascultat cu atentie ce sunet scoate fiecare.

Dupa aceea, ca sa complic putin activitatea, dar si ca sa-i testez cunostintele proaspat invatate, am apelat la acest filmulet, unde copilasul are de ghicit instrumentul pe care il aude dintr-un numar de 4 afisate simultan pe ecran. I-a placut foarte mult acest joc, a intuit aproape toate instumentele (la chitara sunetul e putin aiurea…si eu l-am confundat…). Pianul, flautul, chitara, toba, maracas, xilofonul au fost cele pe care le-a recunoscut fara sa se uite la imagini, doar ascultand sunetele.

Jocul nostru a continuat cu o poveste superb gandita si interesant lecturata, The String Family (A Digital Story), unde am invatat ca o familie de 4 instrumente cu corzi (contrabasul – tatal, violoncelul – mama, viola – sora mai mare, si vioara – sora mai mica) alcatuieste un quartet, am vazut ca au 4 dimensiuni diferite, cum isi ingrijesc arcusurile si isi acorda corzile (povestea e putin greu de inteles la varsta M., dar tot a fost placut de ascultat, iar mami i-a explicat cat s-a putut de simplu ceea ce am urmaream)… 

Cautand aceasta poveste, am dat, din pura intamplare peste inca una, care m-a emotionat pana la lacrimi si din care am aflat ca “MUSIC SPEAKS WHERE WORDS CAN’T“! Pentru copilasii bolnavi, aceste cuvinte au o semnificatie uriasa, dar sunt convinsa ca si pentru cei precum M., care sunt pe punctul de a incepe sa invete o limba straina, au o deosebita insemnatate (este exact ce intuiam si cred din tot sufletul ca poate sa faca muzica).

Am incheiat aceasta experienta cu “o premiera” pentru noi. Imi doresc sa “educ” ritmul M. cat mai mult cu putinta (o ajuta foarte mult si in invatarea limbilor straine, dar nu numai) si mi-am spus sa incep prin a o invata sa tina ritmul cu ajutorul unui maracas (nu prea a reusit tentativa mea pentru ca “o fura” melodia si uita indicatiile mele, dar voi relua cu insistenta acest exercitiu al ritmului). Mami s-a prostit cat a putut ea de mult si i-a tinut isonul, incercand sa cante la xilofon Twinke, Twinkle, Little Star (caruia M., cand era mica ii spunea Tinca, Tinca…noi versiunea aceasta o iubim de nu se poate), un cantecel atat de drag sufletului meu si de care ma leaga amintiri atat de “amestecate” de pe vremea cand am lucrat, timp de 1 an, cu niste copii deosebiti, dar foarte greu-incercati din punct de vedere emotional (si nu numai) si care vibrau extraordinar la auzul ei. Si, uite-asa, am impuscat doi iepuri deodata…am invatat ce e acela ritm si cateva cuvinte in engleza (suntem intr-un moment in care M. aproape doar asa accepta o limba straina…sub forma de muzica, deci, trebuie sa ma conformez). 

Ce a iesit e aproape de Cascadorii Rasului, cu o adevarata maimutica in actiune, dar…mai trebuie sa si radem, nu-i asa?

(3 ani si 5 luni)