Invatam despre poporul olandez

sursa

Mami are o slabiciune pentru olandeza, si acesta a fost un motiv suficient pentru a alege sa invatam azi cate ceva despre Olanda .

Primul meu atlas ilustrat al lumii (editura Gama)

Ne-am uitat mai intai prin acest atlas si ne-am bucurat sa vedem o olandeza purtand un costum national, am vazut unde e situata tara si ce forma are.

Dar cele mai multe informatii le-am aflat din aceste materiale:

The Netherlands and the Dutch culture(e un film splendid, complex, gandit in special pentru cei mici si la care M. a stat cu gurita cascata). Interesant a fost faptul ca, in momentul in care au aparut in film culturile imense de lalele, care filmate de sus pareau dreptunghiuri, exact ca in picturile lui Mondrian, M. a aratat cu degetelul inspre“Mondrian-ul nostru”si mi-a spus: “Uite, mami, cat de mult seamana! “Copilul intuise perfect…Mondrian este olandez, iar filmul fusese facut intocmai in asa fel incat sa il aminteasca si pe el in reportaj.

Am dorit mult sa vada, nu doar in carti, un costum national olandez si s-a nimerit sa gasescacestfilmulet, prin care am impuscat 2 iepuri deodata…am vazut costume populare, dar si dansul olandez traditional, Clogdance (dansul in sabotii de lemn)! M-ei si acesta i-a placut atat de mult, incat si-a dorit sa-l mai vizioneze o data (a aplaudat intr-una!).

Imediat dupa ce am urmarit aceste filme, M. a plecat la joaca, dar mie mi s-a facut asa un dor de limba aceasta, pe care o iubesc atat de mult! Am gasit rapid ce imi trebuia! Am pornitacestfilmulet si, in timp ce pregateam masa, repetam ceea ce auzeam si traduceam. Am observat ca M. s-a oprit imediat din joaca si m-a intrebat ce limba e, pentru ca a engleza nu suna deloc. I-am spus ca e olandeza si ne-am vazut mai departe de ale noastre. Insa, o auzeam, din cand in cand, cum repeta si ea ceea ce aude. Cred ca pe viitor voi introduce si un asemenea pas in activitatile despre popoare, ne place la nebunie!

Paper clogs

Cat de mult mi-am dorit sa pot face asa ceva, macar si doar din carton! Este un model ce se poate purta peste incaltamintea clasica (deci nu au talpi), dar eu am ales (din lipsa acuta de spatiu de depozitare) sa fac cea mai micuta pereche posibil…doar de studiu si ulterior, decor. Aici am gasit tutorial (puteti printa si tiparul, dar e foarte simplu, eu l-am realizat de mana, liber si le-am facut si talpi).

I-am si ornat cu puncte negre si motive diverse aurii (ambele vopsele acrilice). Totul a mers rapid, deoarece varful acestor tubulete este destul de subtire, efectiv poti scrie/decora direct cu ele, nu trebuie utilizata si o pensula.

Handprint tulips

Adoram joaca de acest gen! 

Mi-a fost extrem de usor sa-i explic M-ei faptul ca Olanda e tara lalelelor, in timp ce ii umpleam bratul cu vopsea (cum poti imprima mai usor, in minte unui copil, ideea ca Olanda este tara lalelelor?!). Pe palma s-a pictat singura! Am folosit vopsea acrilica, de care am inceput sa nu ma mai tem…am remarcat faptul ca, daca o speli imediat dupa activitate, vine jos de pe piele extrem de usor si in totalitate.

    

Colouring

Am colorat fise printabile, pe tema Olandei:

~ o fata in costum popular olandez (de aici)

~ un sabot din lemn (de aici)

~ o moara de vant (de aici)

 

Moara de vant

Am confectionat, din cutie de lapte reciclata aceasta moara de vant si a fost un foarte bun prilej de a ne aminti de morisca facuta de noi prin primavara.

Efectiv, am invelit o cutie de lapte golita, in coala rosie cartonata (prin lipire), iar pe zona de sus (cea tuguiata) am lipit carton negru.

Apoi, M. m-a ajutat sa lipim ferestre (patratele de carton alb), iar mami le-a scos in evidenta trasand cate o linie dreapta (cu markerul negru) pe fiecare latura a patratelului.

Am trasat, tot cu markerul, liniute demarcatoare, in partea de jos, ca sa dam impresia ca sunt caramizi la baza morii de vant.

Cat timp noi am decorat moara, tati ne-a ajutat cu morisca (a realizat-o exact dupa modelul de morisca pe care am facut-o noi in primavara si pentru care am lasat link mai sus). A decupat un patrat de 10 cm x 10 cm. Atrasat, pornind de la fiecare colt, inspre centru cate o linie lunga de 5 cm, linii peste care a trecut cu foarfeca.

Mami a tinut mortis sa personalizeze putin ceea ce urma sa devina morisca, desenand lalele rosii pe patratelul de carton alb.

 Tati luat un betigas de frigarui si l-a trecut prin cutie (in zona in care am decis sa asezam morisca), dupa care a taiat excesul ramas in spate, iar in fata l-a lasat lung de 5 mm, dupa care a taiat si de aici excesul. 

A luat morisca (colturile ei le prinsese intr-un ac de gamalie) si a introdus, pe ac si o margeluta mica de tot (pe spatele moristii, ca aceasta sa nu se frece de cutie, ci sa se roteasca frumos). Apoi, acul, cu morisca si margeaua din spatele ei l-a infipt in betigasul de frigarui (pe care va spuneam ca l-a lasat un strop in afara cutiei). 

Asta a fost tot!

Lui mami i-a placut atat de mult cum a iesit totul, incat s-a apucat de facut si o morisca de tinut in manuta pe afara, in bataia vantului…

Si, pentru ca totul sa fie perfect, am descoperit azi din pura intamplare, o expozitie de constructii Lego, destinata copiilor, unde am gasit si o moara de vant! M. a fost atat de fericita sa descopere ceea ce tocmai vazuse printre materialele pregatite de mami!

     

“Vermeer-ul” nostru 

Imi doresc sa inchei acest articol la fel cum l-am inceput…vreau sa ma laud cu faptul ca am onoarea de a-l cunoaste personal pe cel care face minuni cu aparatul de fotografiat, pe omul care a reusit sa surprinda in fetita mea, fara niciun plan pregatit dinainte, stari de spirit si emotie pe care altfel nu as fi putut sa le imortalizez. 

Acum 1 an (deci, pe cand M. avea 2 ani si 6 luni) am mers la o sesiune foto.

Stiam ca va fi deosebita, si mai stiam ca imi doream sa am fotografii cu M. purtand bonete. In rest, totul era o mare necunoscuta…asa este de fiecare data in cazul lui Hajdu Tamas si asta deoarece el vede ceea ce noi, nu…nimic nu se programeaza, totul se rezuma la starea de spirit a copilului.

Si, desi am fost langa M. clipa de clipa, cand am vazut aceste fotografii, am avut senzatia de smulgere brusca din locul si timpul in care ma aflam, am simtit ca vad si simt in timp…

Impartasesc cu voi aceasta “avere” a noastra, la tema despre Olanda, deoarece asta imi inspira ele…pictura olandeza, pictura in stil Vermeer (in mod special prima fotografie ne trimite pe toti cu gandul la Fata cu cercel de perla).

sursa

(3 ani si 6 luni)