Matrioska – invatam despre poporul rus

Azi am invatat despre Matrioska. mi-am propus sa incep sa-i vorbesc M. despre diferite popoare, natiuni si felul acesta, prin obiecte caracteristice fiecaruia, mi se pare cel mai interesant (cel putin in acest moment si pentru copilul meu).

Matrioșka originală a lui Maliutin și Zvezdocikin (sursa)

Odată, după cum spune una dintre legende, cunoscutul pictor rus Serghei Maliutin ținea în mână un ou de lemn pictat și o jucărie japoneză. Aceste jucării diferite, realizate în două colțuri diferite ale Pământului, i-au dat o idee interesantă: imediat a schițat pe hârtie o păpușă hazlie, apoi încă una și încă una… La rugămintea pictorului, strungarul V. Zvezdocikin a realizat, din lemn, forma dorită. Serghei Maliutin a pictat-o. Așa a venit pe lume fetița îmbrăcată în sarafan rusesc: cu șalul ei, cu cocoșul negru în brațe. În interiorul ei se mai ascundeau încă șapte figurine, una mai mică decât alta, ultima, cea de-a opta, înfățișând un bebeluș în fașă. Cineva, văzând-o, a exclamat: „Ptiu, este chiar Matriona!” Și așa a primit fetița numele de Matriona, de la care mai târziu s-a format diminutivul Matrioșka. Cocoșul era deseori un simbol al fertilității, în Rusia și în toată Europa, dar mai ales în Franța: dovadă a prosperității și fecundității, imaginea sa țopăie de jur împrejurul clopotnițelor.

Matrioșcele sunt, de asemenea, folosite metaforic, ca și paradigme de design, cunoscute drept „principiul matrioșcei” sau „principiul păpușii cuibărite”. Aceeași caracteristică o are și structura cepei. Daca învelișul exterior este îndepărtat, sub acesta vom găsi o ceapă similară (sursa).

Am reusit sa cumparam un set de papusele, dar nu sunt foarte multumita de felul in care arata (am dres eu culorile, cat s-a putut, pentru ca erau fosforescente de te orbeau), de faptul ca sunt 5 si nu 7, cum au fost originalele insa, pana la urma important este ca M. sa inteleaga mecanismul, sa le poata ea introduce una, in alta etc si sa retina ca au fost inventate de un rus. Imediat ce le-a vazut m-a intrebat de ce bagam bebeii in burtica la mami? Am rasuflat usurata…intelesese de una singura ce nu stiam exact cum sa-i explic… A botezat-o Matrioska-borcanel (pentru ca ii place forma si isi imagineaza ca este un accesoriu colorat pentru bucatarioara ei).

Mi-am dorit mult sa fac eu insami o Matrioska, iar ce mi-a placut cel mai mult a fost acest tutorial…am obtinul o felicitare tip acordeon, dupa cum se vede in imaginea de mai jos. Am decupat template-ul din carton alb, dar si dintr-un carton reciclat (am scris si ieri despre el…am folosit o punga de cadouri, putin uzata). Din carton crem am decupat fetele. 

Peste cartonul alb, l-am lipit pe cel colorat, iar peste acesta, cerculetele de carton crem.

Cu un marker subtire, am desenat ochii, nasul, gura, parul, fundita de sub gat, si am aplicat obrajori rozulii cu putina creta pisata (cu buricul degetului mic).

Dupa ce i-am vorbit putin M. despre Rusia (am cautat-o pe harta, am inteles ca este o tara foarte mare, ca se afla aproape de Polul Nord si din acest motiv, aici este foarte frig) si am constatat ca felul in care este reprezentata rusoaica in cartea noastra (Primul meu atlas ilustrat al lumii, editura Gama) seamana perfect cu felul in care arata Matrioska. 

Am printat de aici, varianta alb-negru, pentru a putea noi colora asa cum ne dorim papusesele. Insa, planul meu nu s-a prea potrivit dorintele M.

A inceput sa coloreze cu rosu, fetita cea mai mica, dar..nu s-a mai oprit din rosu pana cand nu a terminat tot ce se putea termina…papusica si tot ce era in jurul ei…a fost in jur de 1/2 de ora de liniste totala, in care mi-a dat si mie “tema”…s-a suparat foarte rau cand i-am spus ca daca nu doreste sa coloram fetitele, lasam pe alta data activitatea. A gasit singura solutia: mami, eu colorez cu rosu, iar tu colorezi fetitele pana cand termin eu…Asa m-am ales eu cu “onoarea” de a colora 4 papusele care nu se mai terminau si am facut acest lucru in special pentru a o incuraja sa nu abandoneze un proiect…mi-a placut ca a gasit singura solutia, desi nu era cea mai fericita pentru mine, dar…tot mai bine decat sa le ia si sa le infunde in sertar.

Si, pentru ca m-a innebunit cu experimentele (mai nou, toate activitatile noastre asa sunt numite), m-am gandit ca pot risca sa-i exemplific, pe o ceapa, principiul “papusii cuibacite”.

Mi-am amintit de albumul Anne Geddes, Pure, pe care l-am cumparat de pe Amazon cand M. era in burtica la mami…un album minunat, cu bebei in burtica mamei, dar nu numai, si care pentru ideea de papusa cuibacita mi s-a parut perfecta!

Fapt divers:

Se spune ca ideea aceasta a papusilor cuibarite apartine, de fapt, unui chinez, fiind prealuata mai apoi de catre japonezi, si ca abia spre sfarsitul secolului al 19-lea a fost preluata si facuta celebra de catre rusi (sursa).

(3 ani si 6 luni)