Norii ne invata vocabularul emotiilor

Vreau sa imi invat copilul sa isi accepte si modeleze emotiile, fricile, bucuriile, dezamagirile

Imi doresc sa citesc ceea ce scrie Zana Norilor de cel putin 2 ani…Am tot amanat, nu stiu exact din ce motive, achizitionarea intregului set, dar acum am simtit ca a venit timpul lui, iar asteptarea a meritat… Am reusit sa cumparamGrijile Oamenilor sunt Desenate pe Cer, Jocul Norilor (carti de joc) si Agenda Norilor mei (Editura Paralela 45), inca mai asteptam sa ajunga la noi Povestile norilor.

Grijile Oamenilor sunt Desenate pe Cereste o carte pe care o recomand din tot sufletul, tuturor categoriilor de varsta, fara ezitare! 

Andreea Mihaela Stan ne aminteste, in fiecare pagina, sa nu uitam ca avem sentimente si emotii, sa nu uitam sa le acceptam si proiectam pe cer, pentru ca sufletele noastre sa devina mai usoare, iar viata mai frumoasa! 

De ce am rezonat din prima clipa cu aceasta teorie? Deoarece sunt una dintre mamicile care, atunci cand puiului ii este frica, de exemplu, nu ii spun: “Nu trebuie sa-ti fie frica!” sau mai aiurea “Ce copil esti, de ce sa-ti fie frica?!” In loc sa fac asta, eu ii spun: “Da, mami, inteleg ca iti este frica, si mie imi este frica adesea, de multe lucruri…e normal sa te temi. Insa, nu uita…mami si tati sunt intotdeauna langa tine si au grija de tine. Te simti putin mai bine acum?”

Ceea ce aveam sa citesc azi mi-a intarit convingerile si dat si mai multa incredere in felul meu de a aborda acest aspect din educatia fetitei mele. Acest prim pas, al acceptarii si normalitatii este deja facut, azi am trecut la pasul al doilea, acela de a face concret ceva cu starile “urate” care ne bantuie pe toti…azi am invatat sa le trimitem la nori, pentru a scapa de ele, am invatat sa ne transformam norii inchisi la culoare si rai, in nori albi si buni!

Mi-a placut atat de mult povestea “Norul de plans”, in care Carabusul-care-nu-plangea-niciodata realizeaza ca burtica lui era mai mare si mai grasuta decat a restului copiilor, nu pentru ca ar fi mancat mai mult decat ei, ci doar pentru ca era plina de lacrimile pe care refuza sa le verse. Din clipa in care isi accepta tristetea si lasa lacrimile sa curga siroaie pe obrajori, burtica dispare ca prin minune!

“Din acea zi carabusul isi promise se nu mai opreasca niciodata lacrimile la el. Le dadea drumul sa se duca unde vor ele. Adica in Norul de Plans. Si, dupa ce plangea, parca si tristetea trecea. De cand a reinvatat sa planga, lumea a devenit mai vesela pentru carabusul nostru! Norii sunt mai multi pe cer, mai grei, dar sufletul lui – mai usor! Caci lacrimile ne conduc tristetea dincolo de noi. Spre nori.” Foarte mult mi-a placut si povestea Norului de Singuratate: “[…] din acel moment, nu mai fu asa galagios cum il stiam. Acum invatase sa isi lase gandurile si sentimentele sa urce in el, de acolo din subsol unde le inchidea. Si nu ii mai fu frica niciodata de Singuratate. Pentru ca Singuratatea e singurul fel in care invatam sa fim noi insine. Ea ne ajuta sa auzim vocea Magicianului din noi, si sa ascultam ce vor sa ne spuna ceilalti Nori din suflet. Singuratatea ne arata ce suntem, ea de arata ca SUNTEM!”

Pe mami o fascineaza de mult timp norii…chiar aveam cusuti, din fetru, acesti nori (unul care rade si unul care e trist si plange), iar azi au fost punctul pe “i” in activitatea noastra.

Dupa ce am lecturat primele povesti din carticica, am reluat jocul de ieri, cel cu ursuletii, dar de data aceasta fiind atente la expresia fetelor lor (unii sunt tristi, altii sunt zambareti, speriati etc). Am ales sase emotii si le-am scris denumirile in engleza, dupa care, din plastilina, am inceput sa le reconstituim pe o fisa printata deaici (am si laminat-o deoarece plastilina este uleioasa). De pe aceste genuri de fise lipsesc ochisorii, nasul, gurita. Pe toate trebuie sa le refaca cel mic, din plastilina!

Apoi, ne-am uitat putin peste jocul de cartiJocul norilor (vad ca pe site nu mai este pe stoc, dar il gasiti la elefant.ro). Ador faptul ca aceste carti de joc sunt bilingve (ro-en) si laminate! M. este putin prea mica sa il priceapa inca, dar am folosit cartile pentru a identifica emotia si a invata si in engleza cum se numeste.

Dar este un joc deosebit de antrenant si prufund, asemeni unei terapii in care poti transfoma norii-emotii si termini jocul spunand cuvintele: “Dau iubire si castig!”

Agenda Norilor mei am cumparat-o pentru M., sa fie primul ei caietel de emotii si sentimente…

     

Tot restul activitatii noastre de azi s-a rezumat la a lectura povesti din carte. M-ei ii place atat de mult, incat la somnicul de la pranz, mi-a smuls-o din mana si timp de o ora intreaga “a citit” din ea…tesand, din capul ei, povesti pe marginea norisorilor pe care ii vedea desenati in dreptul fiecarei povesti.

Nu pot incheia acest articol decat prin cuvintele care incheie povestile Norilor:

“Nori albi iti doreste Zana care doarme-n pat cu Luna!

Si acum salutul de noapte buna:

Noapte buna Norilor,

Noapte buna Cerule,

Noapte buna Luna, In privire sa ne ai,

Visa bune sa ne dai,

Si maine in cana cu lapte un pai!”

(3 ani si 6 luni)