Mandala, o poveste de suflet

Trebuie sa recunosc faptul ca, de cand blogul nostru, activitatile noastre sunt publice, am avut parte de atatea surprize, bucurii! Am avut sansa intalnirii virtuale cu oameni pe care altfel mi-ar fi fost absolut imposibil sa ii cunosc, iar faptul ca putem colabora, schimba pareri, idei, da sugestii sau sfaturi este crema acestei intregi experiente. 

In aceasta nota, zilele trecute am trait una dintre cele mai frumoase surprize de acest fel, facand cunostinta, tot virtual, cu una dintre cititoarele minunate ale blogului nostru. Din pura intamplare am descoperit ce preocupari aparte si deosebite are Claudia…am descoperit mandalele pe care le realizeaza impreuna cu alte persoane pasionate de aceasta arta si am simtit cum inima imi sare din piept…era seara, tarziu, picam de somn, dar cand am vazut imaginile, am simtit ca nu imi mai incap in piele…ma inundase o stare atat de frumoasa si intensa, incat aveam senzatia, efectiv, ca nu are loc in corpul meu, atat de multa era! A fost o stare unica, pe care mi-am spus ca trebuie sa “o procur” pe viitor intregii mele familii, in special micutei mele, care e topita dupa culori…toata ziua aseaza culori, una, langa alta….Eram sigura ca experienta unei mandale va fi unica si pentru ea.

Claudia a fost extrem de draguta, mi-a trimis pe loc 2 linkuri cu mandale ce se pot printa (de aici si de aici), urmand ca noi sa coloram, sa imitam ceea ce calugarii tibetani faceau folosind nisip colorat (acesta este un film superb, din care va puteti mai usor da seama de toata aceasta arta).

Dupa ce ne-am cunoscut putin mai bine, am aflat si faptul in prezent Claudia conduce Centrul de Activitati ReCreative MK Shakthy, unde, impreuna cu trei prietene, organizeaza ateliere pentru copilasi (va las sa va convingeti singuri de puterea de concentrare a copiilor intre 6-9 ani!!!).

Noi am ales calutul de mare (printat de aici) dintr-un motiv simplu…calutii sunt animalele preferate ale M-ei, iar faptul ca nu este unul terestru eram sigura ca nu o va deranja, ba dimpotriva, fascina si mai mult. Si…asa a fost…de cate ori mami mai finisa cate un element, ea scotea un mare “Woooooooooow”.

Am fost avertizata ca aceasta activitate da dependenta si, trebuie sa recunosc, asa e! Initial, la cea de sus m-am gandit (M. m-a ajutat cu partea albastra), dar dupa ce am gasit-o si pe aceasta, mi-am dat seama ca i-ar placea poate si mai mult decat prima. 

Ne-am pus pe colorat inca un rand de mandale (pe ambele le-am scos in dublu exemplar si am lucrat in paralel).

Deocamdata suntem extrem de novice in aceasta arta, am realizat mandalele in primul rand ca pe un exercitiu profund de concentrare (este incredibil ce poate face albastrul prin creierul omului pe o canicula precum cea pe care o traim zilele acestea), ca pe un exercitiu unic de relaxare. Pentru cei care doriti sa aprofundati aceasta tema, de aici,  aici sau de aici puteti citi mai multe.

Poate ca unii ma vor acuza, spunand ca cer prea mult de la copilul meu la varsta pe care o are. Sincer…desi suna urat ce spun, nu ma prea intereseaza…eu simt “pulsul”, eu simt cat si cand copilul meu are nevoie de o activitate sau alta (aici nu vorbesc doar despre mandale)…

Repet doar ceea ce spun de fiecare data: activitatile trebuie adaptate pe fiecare copil in parte. M. are un simt deosebit al culorii, iar faptul ca pasiunea ei cea mai mare o constituie puzzle-urile, a ajutat-o enorm in “a vedea” si realiza mandala.

Un singur lucru stiu sigur: este o activitate precum matematica, plina de simetrii, de “ordine”, de atentie, iar faptul ca se focalizeaza pe centru pentru a duce la capat in mod armonios tabloul, este fantastic de benefic pentru un copil. 

Este ceva nou, dar care imi doresc sa devina ceva “vechi”, adica traditie in casa noastra!

Claudia, iti multumesc inca o data pentru bucuria pe care ne-ai prilejuit-o!

(3 ani si 7 luni)