Tutorial plic de stocare a cartonaselor Montessori
Ma deranja la culme faptul ca tot timpul imi cadeau cartonasele Montessori (care se strang in numar tot mai mare), cand imi era lumea mai draga si se imprastiau peste tot, asa ca m-am pus pe cautat idei de stocat intr-un mod cat mai practic, dar si frumos. Ideea salvatoare mi-a venit tot de la …Montessori! Aici puteti vedea un tutorial complex, cu imagini, explicatii clare cu privire la modul in care se realizeaza aceste plicuri, cum le spun eu.
Ei folosesc dosare din carton de buna calitate, pe care le pliaza si lamineaza. Eu nu am gasit unele in culori placute si mai ales nescrise cu tot felul de lucruri care ar fi derutat copilul, evident. Dar poate ca voi veti fi mai norocosi decat mine! Pana la urma mi-am spus ca nu trebuie sa ma cramponez de ideea de dosar, ci sa ma pun pe cautat carton cu tinuta buna, la un pret rezonabil… Si l-am gasit pe acesta, la librarie, coala de 100 x 75 cm, la pretul de 12 ron (din care am realizat 8 plicuri). Daca facem un calcul (un dosar de calitatea aceasta costa intre 2,50 -3 ron), eu cred ca m-am orientat bine.
Trebuie sa va spun din capul locului ca mi-a luat mult sa decid dimensiunile la care sa le realizez, avand in vedere ca exista cartonase pe dimensiuni diferite (asta in primul rand datorita faptului ca sunt multi voluntari ce creeaza cartonase in stil Montessori si care nu respecta neaparat dimensiuni prestabilite).
Un lucru am stiut clar, si anume acela ca doresc sa fie toate de aceeasi inaltime, pentru ca puse in picioare intr-un cosulet, sa fie usor gasibile de catre M. (dar, recunosc, si pentru ca imi doream sa fie o insiruire estetica de mini-dosare).
Prin urmare, eu am lucrat pe inaltimea de 24 cm, iar la lungime am folosit doua dimensiuni: de 26 cm (pentru cele care urmau sa aiba doua buzunarase) si 39 cm (pentru cele care urmau sa aiba trei buzunarase…este cazul materialelor in care intra si o carticica de buzunar, ce se poate stoca langa cartonase, ceea ce mi se pare fantastic!).
Asa arata cele doua plicuri:
Dupa ce cartonul a fost taiat, partea de jos (de 6,5 cm) am pliat-o peste partea de sus, iar capetele le-am lipit cu adeziv de universal Bison. Ca sa fiu sigura ca se lipesc bine, am prins capetele cu niste clame de rufe. Dupa aceea, am impartit cartonul in doua (cate 13 cm), respectiv in trei (tot care 13 cm). Daca decideti sa le laminati, nu mai e nevoie sa le lipiti la capete.
Apoi am lipit (cu Super-Glue am observat ca nu tine destul de bine, in schimb cu pistolul de lipit cu silicon treaba a mers mult mai bine) cate doua perechi de dreptunghiuri de velcro (sus si jos) pe interiorul plicului, am printat o eticheta pentru fiecare in parte si…gata!
In tutorialul Montessori, plicurile erau si laminate si cred ca acea metoda este extrem de eficienta…se creaza buzunarase exact de dimensinuile cartonaselor. Am incercat si aceasta varianta si a depasit asteptarile mele, ce sa spun, arata fenomenal.
In cazul plicurilor laminate, buzunarasele se creeaza extrem de rapid, ridicolo se simplu si sunt foarte rezistente, nu se rup/largesc.
Aveti nevoie de un cutter si un instrument de scris ce va va ajuta sa marcati exact zona in care veti taia folia ca sa obtineti buzunare. Masurati latimea cartonasului, faceti semne de unde, pana unde se va intinde, impungeti usor cu varful lame, pana cand auziti ca acesta a patruns folia, dupa care, tinand lama in aceeasi pozitie, deti drept, perpendicular, veniti cu ea pe zona prestabilita. Nu tineti lama oblic (eu asa am facut la primul plic si am zdrentuit o particica din buzunar)!
Daca nu dispuneti de un pistol de lipit cu silicon, puteti incerca sa perforati gaurele mici (eu am folosit unul in forma de floare in imaginea de mai jos) si sa treceti prin el o panglica placuta, iar cu ea veti lega plicul intr-un mod, spun eu, foarte elegant si vintage:
Va las pe voi sa alegeti varianta pe care o preferati dintre cele doua de mai jos:
nelaminata – exterior
nelaminata – interior
laminata – interior si exterior
Mult spor sa aveti si voi!
11 Comments
andru
Imi tot spun ca trebuie sa-mi organizez cumva cardurile – mai ales ca nebunia asta cu laminatul m-a cuprins raaau de tot in ultima vreme! :)) Ma tot gandesc ca si fratele Unei va putea folosi cardurile, daca le-oi mai putea gasi prin casa!
Pun pe my to do list. 🙂
Camelia Vida-Rațiu
Da, e tare enervant cand toate cad peste tot…pentru mine aceasta este o solutie perfecta, cel putin pana cand gasesc una si mai buna :))))
O seara frumoasa!
Roxana
Eu le tin in pungute cu fermoar dar nu se compara . Maine imi procur materialele si ma apuc de lucru 🙂
Camelia Vida-Rațiu
Bravo, Roxana!
Asa le pastram si eu, insa tot timpul ramaneam cu sistemul ala de inchidere in mana, tot timpul se defecta de ma innebunea!
viorical
Stiam ca vazusem la un moment dat aici tutorial despre realizarea acestor mape/dosare, dar nu mai stiam cum sa caut, asa ca astazi cand am gasit din intamplare postarea am sarit in sus de bucurie. S-au adunat si la noi destule cartinase montessori, astfel ca nu mai stiam cum si in ce fel sa le depozitez. Trebuie neaparat sa caut si eu coala mare de carton si sa trec la treaba. Multumim. O seara frumoasa!
Camelia Vida-Rațiu
Ma bucur din suflet, Viorica! Si eu am de facut multe plicuri de depozitat :)))
Va pupic mult!
margareta bako
Camelia draga,deja de 2 zile stau si tot citesc despre globurile si puzzle-ul cu continente,de unde am ajuns si la acest tutorial!Draga mea,esti fenomenala,cat de atenta si cat de mult bun gust ai,cat de riguroasa si perseverenta esti (…nu era tocmai o noutate pt.mine 🙂 acest lucru) , si chiar daca ma repet te rog sa nu te superi! admiratia mea e fara margini!Esti modelul pe care mi l-am dorit dintotdeauna.As vrea sa am si eu indemanarea si rabdarea ta nemarginita! Va iubesc enorm si va imbratisez cu mult,mult drag!!!!
Camelia Vida-Rațiu
Draga Margareta, iarasi m-ai facut sa plang! Faptul ca aceste cuvinte vin de la tine, care gandesti niste materiale senzationale pentru puiutul tau, ma emotioneaza enorm :).
Iti multumesc din suflet, e ca un pansament pentru mine sprijinul tau…am fost acuzata de multe lucruri in acesti doi ani de cand fiinteaza blogul, dar cel mai mult m-a durut cand am fost "criticata" pentru "excesul meu de zel" (aici intelege cine, ce vrea).
Va pupic mult, mult, va iubesc enorm si eu!
Margareta Bako
Draga mea, nu stiu cine ar indrazni sa iti reproseze tie ceva,dar un lucru e sigur : ori vorbeste invidia ori nestiinta,ca sa nu zic altfel…………..Ceea ce faceti voi acolo in casuta voastra depaseste imaginatia oricui si desi pare ireal de frumos,eu sunt convinsa ca oricine si-ar dori asa ceva.Eu una de cand v-am cunoscut (in urma cu aprox.un an) am stiut ca vreau sa va calc pe urme….si da si eu am fost "acuzata" dar prefer sa nu mai dau atentie si sa-mi vad de treaba.Ma macina doar gandul ca din pacate nu vom mai avea atata timp la dispozitie din vara iar activitatile noastre se vor reduce dramatic. O spun cu durere in suflet si tu stii si ma intelegi f.bine. Asa ca te rog frumos, draga Camelia,sa nu mai dai ascultare celor spuse si sa iti continui drumul frumos pe care l-ai inceput.Sunteti atat de harnice incat ma minunez cu fiecare postare pe care o citesc !!! Maia din punctul meu de vedere este o fetita extrem de norocoasa iar tu,Camelia draga o mama exemplara , o profesoara desavarsita! Fii sigura ca ai influentat si influentezi in continuare in BINE conceptia multor mamici care iti citesc blogul,iar acesta nu e lucru putin….
Va iubesc si va imbratisez tare de tot!!!…dragele mele dragi!!!
Camelia Vida-Rațiu
Of, dragii de voi – imi imaginez cat de greu iti este sa te pregatesti psihic pentru modificarea majora din vietile voastre…eu inca nu am avut curajul sa fac acest pas, dar se apropie incet-incet inevitabil :(.
Iti multumesc, esti deosebita si te iubim tare, tare mult!!
Margareta Bako
<3 <3 sentimentul este reciproc!