Recomandari (carti)

Fetita din castelul de la muzeu

Aceasta este una dintre cartile mele de suflet! Nu stiu exact ce ma atrage atat de mult la ea, textul este putintel, insa ilustratiile sunt cum nu am mai vazut in nicio carte alta carte pentru copii!

Fetita din castelul de la muzeu (text Kate Berheimer, ilustratii Nicoletta Ceccali, traducere Andreea Garajeu, editura Nemira) este povestea unei fetite al carei castel se afla intr-un glob de sticla, intr-un muzeu. Decorul este minunat, frumos, duce o viata frumoasa, doar ca se simte extrem de singura dupa ce pleaca micutii ce vin sa viziteze muzeul. In visurile sale o viziteaza multi copilasi, iar in cele din urma ii vine o idee stralucita: il roaga pe micul posesor al cartii sa lipeasca o fotografie cu el insusi, direct pe un tablouasul aflat langa patul ei. In acest fel, se va simti tot timpul in compania unui copilas si va fi extrem de fericita!

Atat de mult am indragit aceasta carte, incat imediat dupa ce am cumparat-o (era undeva prin preajma Pastelui, deci in primavara) mi-am spus ca trebuie sa incerc sa realizez, din argila polimerica, o replica a globului in care locuieste fetita. De atunci imi tot fac curaj…si de-abia acum am indraznit. A mers greu alegerea culorilor, masurarea exacta a cladirilor, inghesuirea lor cu ajutorul varfului de ac (daca le comparati cu lungimea degetelor mele, va veti da seama cat de maruntele sunt toate). Provocarea cea mai mare a fost sa le coc in asa fel incat sa nu se turteasca totul sau sa isi modifice forma, marimea si sa nu mai incapa in glob. Dar, iata ca mi-am implinit si acest vis: acum, fetita din castel are o poza de-a M-ei langa patutul ei, iar noi o avem tot timpul foarte aproape de masuta la care lucram zilnic. 

M. e foarte fericita pentru ca mai are o prietena!

Spre marea mea mirare, dar si bucurie, am gasit un film in care este lecturata intreaga carte, deci eu nu mai redau azi text, adaug doar fotografii (nu ma pot abtine, sunt muuuult prea frumoase ca sa nu le impartasesc cu voi)!!!

 

Acestea doua, in care micutii isi lipesc nasucurile de sticla globului sunt preferatele noastre!!!


Doamne, cat pot iubi aceasta carte!

20 Comments

  • giggles

    E superbissima, da! Si ce glob minunat ai facut! 🙂
    Eu am descoperit-o acum 2 ani in vitrina unui chiosc de ziare si aproape imi lipisem nasul de geam. A doua zi am mers si am luat cartea.
    Ma bucur tare sa regasesc la voi carti pe care le iubim si noi.

  • andru

    Ce amintiri frumoase imi trezeste cartea asta! A iubit-o si Una mult, pe aceasta si o alta la fel de dulce, "Daruieste-mi aripi" ( elefant.ro/carti/carti-pentru-copii/grupe-de-varsta/iv-vii-ani/daruieste-mi-aripi-57269.html).

  • Camelia Vida-Rațiu

    Da, Andru, de cartea "Daruieste-mi aripi" ne leaga amintiri deosebite, aici ( micatelierdecreatie.me/2012/06/fetita-care-daruieste-aripi-si-repara.html) am lucrat pe ea, a fost o experienta fantastica!

  • Unknown

    Ca sa te parafrazez: Doamne, cate esti de talentata! E o placere sa te auzim povestind si sa iti admiram lucrarile de suflet! Felicitari inca o data! 🙂

    P.S. Si noi avem cartea aceasta in wishlist, alaturi de "Daruieste-mi aripi" 🙂

    Ramona

  • valentina

    Avem si noi cartea, este intr-adevar deosebita, dar ceea ce ai facut tu este exceptional, deosebit. E incredibil cum ai surprins toate detaliile, felicitari.
    Din ce ai facut globul?

  • Camelia Vida-Rațiu

    Mersi mult, Valentina!
    Globul este cumparat, e dintr-un fel de plastic, am folosit uunl asemanator si la lectia aceasta ( micatelierdecreatie.me/2012/04/geneza-ziua-5-pasarile-si-pestii.html), dar sunt in cautare de unul din sticla :).

  • AlinaD

    Am cumparat si eu astazi cartea, de-abia astept sa i-o citesc lui A. Si sincer sunt curioasa ce reactie va avea, daca ii va placea …si poate o sa-mi fac si curaj sa incerc un astfel de glob 🙂

  • AlinaD

    SI fara legatura cu aceasta carte (fapt pentru care imi cer scuze), as vrea sa te intreb un lucru: scriai undeva ca ai ales sa ramai acasa cu fetita ca sa nu mearga la gradinita. Si eu am stat pana acum acasa cu baietelul si mai pot sta ( in sensul ca pot lucra de acasa si imi aleg eu orele cand lucrez). Singura mea neliniste (pentru ca nu stiu cum sa o numesc altfel) este cum se dezvolta partea de socializare atunci cand cei mici nu merg la gradinita? Da, mergem in parc aproape zilnic, mergem la locuri de joaca, dar undeva, in sufletul meu, stau si ma intreb daca la un moment dat nu va dori sa fie mai mult langa copii …si cel mai important, langa aceiasi copii, pentru ca in parc sunt mai mereu altii …e la fel de adevarat ca poate fi intuit acel moment si dus atunci la gradinita, daca isi doreste cu adevarat … scuze pentru cat am scris, cred ca ploaia si ora ma predispun la astfel de ganduri 🙂

  • Camelia Vida-Rațiu

    Alina, iti dau sa citesti un articol fantastic despre tinut copilul acasa.Printre altele, se dezbate foarte pe larg si problema socializarii copiilor (sa citesti si comentariile)- evident, tu decizi ceea ce faci, iar micutul iti da semne daca doreste sau nu sa mearga la gradinita.
    M. respinge cu vehementa acest lucru, deci la noi nici nu incape vorba de asa ceva.
    Va imbratisez cu drag!

    caietpentrucasamea.wordpress.com/2013/01/18/despre-homeschooling-un-mic-istoric/

  • AlinaD

    Multam mult de articol, l-am citit cu tot cu comentarii, il voi aprofunda mai pe seara in liniste. Ca orice mama cred, imi doresc pentru copilul meu ce e mai bun … iar daca cel mai bine pentru el este ca macar pana la scoala sa invatam acasa si nu la gradi, de ce nu? Asta nu inseamna ca daca vreodata si-ar dori la gradinita, i-as interzice sa mearga … Inseamna (din punctul meu de vedere) ca in momentul acesta cel putin nu vreau sa-l integrez cu forta intr-o grupa de copii oricat de ok ar fi aceasta. A. a stat de cand s-a nascut si pana acum o singura data fara mine o zi si o noapte, si asta pentru ca a fost musai sa plec la inmormantarea bunicii mele si chiar nu avea rost sa il iau …este foarte legat de mine si nu ii plac lucrurile care se intampla brusc, nu ii place sa nu i se explice inainte cand si de ce se petrece un lucru …Iar eu nu ma pot obisnui cu: "ei, plange el cateva zile si pe urma se obisnuieste la gradinita, asa sunt toti copiii!". Nu, nu sunt toti copiii la fel. Si mi s-ar rupe inima sa plec si sa-l las plangand acolo …
    Iar am scris mult 🙂

  • AlinaD

    I-am citit-o aseara si a pus o multime de intrebari, in mod clar l-au atras ilustratiile. Dimineata, cand s-a trezit, a luat o banana, a deschis cartea si i-a spus fetitei: "uite, iti dau o banana, poate ti-e foame!" . Dupa care a pupat-o 🙂

  • Camelia Vida-Rațiu

    Alina, eu gandesc exact ca tine, M. nu a stat mai mult de maximum 2 ore fara mine, si asta de maximum 4-5 ori…
    Va imbratisez, gasiti voi solutia ideala, sunt convinsa!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.