Povestea castanelor (comestibile si salbatice)
Cartonase Montessori
Am dorit sa profit de ultimele zile in care mai gasim castane comestibile in comert si am organizat o lectie in care am invatat cate ceva despre diferentele dintre castanul comestibil si cel salbatic.
Cartonasele pe care le-am realizat in format PDF, si pe care le puteti descarca de aici, le-am scos in dublu exemplar: unul s-a transformat in fisa de control (a ramas netaiat), iar un exemplar a fost decupat in cartonase Montessori.
Am trecut in revista copacii in sine, frunzele, florile si fructele celor doua tipuri de castan: frunza de castan salbatic seamana cu manuta M-ei, iar cea de castan comestibil, mai degraba cu un deget de-al ei; castana comestibila e tare simpatica si arata ca o inimioara, cu pufulet/ciuf de par in varf, pe cand cea salbatica este rotunjoara ca o mingiuta, florile de castan salbatic arata ca niste lumanarele, iar cele de castan domestic se aseamana cu o salcie (M. ii spune “copacul care plange”).
M. s-a descurcat singura-singurica: cartonasele le-a asezat sub fisa de control, iar mami a potrivit denumirile lor.
Atentie mai mare am acordat fructelor, unde ne-am distrat incercand sa comparam formele celor doua castane. Ne-am uitat cu atentie si la “hainutele” diferite ale celor doua castane.
Am vrut sa studiem si interiorul castanelor, iar cu aceasta ocazie, M. a facut si un exercitiu de motricitate fina (deoarece ea a scobit interiorul castanelor comestibile, care au fost fierte in prealabil). Jocul s-a lasat cu o degustare in premiera pentru M., care declara ca adora castanele “de oameni” (termenul ei pentru “comestibil”, pe care doar extrem de stalcit il poate pronunta inca).
Povestea castanelor
Tema jocului nostru de azi ne e tare, tare draga, iubim atat de mult castanele, poate doar ghinda ne mai place la fel de mult! Tocmai de aceea, se cuvenea sa avem parte si de o lectura deosebita, iar ea ne-a fost sugerata de draga noastra prietena, Alina (iti multumim mult!!), care mi-a trimis intr-o seara acest link.
Povestea castanelor este scrisa de Trenca Banciu si e imposibil sa nu va placa! Este sensibila, frumos scrisa si surprinde cu atentie tot ceea ce inseamna un castan!
La marginea unei paduri dese de brad se ratacise un castan care isi infipsese radacinile aici, unde soarele batea mai tare si ploaia ii spala mai usor crengile si frunzele.
Tatal lui, castanul cel batran, ii povestise lucruri minunate despre neamul castanilor. Bunaoara, ii spusese ca se facuse asa frumos, mare si puternic dintr-o castana mica ingropata in pamant, ca florile de castan sunt roz-albe, inflorite ca niste rochite puse una peste alta, cu margini de danteluta. Ii mai spusese ca florile stau in sus, intocmai ca luminarile de la pomul de iarna, ca din flori ies castane si ciae si mai cate lucruri alese care-i placeau si pe care dorea sa le vada cat mai repede. […]
– „Pe fetitele mele le voi numi castane, am sa le dau numele meu.” Si asa facu.
Trecura cateva primaveri si, in sfarsit, veni o primavara calda, cu ploi destule si el inmuguri, apoi infrunzi si… ce sa vezi? intr-o dimineata castanul se scula cu noaptea in cap, fiindca cineva nu-l lasa sa doarma.
– „Scoala taticule si sa vezi ce frumoase suntem. Ne-ai asteptat mult si acuma dormi?”
Castanul, somnoros, nu pricepu ce se intimpla, privi in toate partile, scotoci printre frunze, mai dadu la o parte niste crengi si auzi un chicotit.
– „Hi, hi, hi ce nu ne vezi? De ce ne cauti la intuneric? suntem la lumina, aici sus spre soare!”
Sper sa v-am facut curiosi sa aflati si restul povestii, care noua atat de mult ne-a placut!!!
Desenam si scriem
La scurt timp dupa terminarea lectiei, am vazut-o pe M. mergand la tablita…a inceput sa deseneze, fara sa ma lase sa ma uit (mai nou asta e strategia ei), iar cand mi-a spus ca am unda verde, in fata mea stateau: un nor, un soare, un castan comestibil si unul salbatic! Mi-a placut la nebunie initiativa ei si am intrebat-o daca nu doreste sa ducem comparatiile mai departe, sa desenam frunze si castane pentru fiecare copac in parte… Si iata ce a iesit: mami a desenat castanele, M. a facut de una singura o replica la ele. La fel am facut si cu frunzele, unde, in cazul celei de castan salbatic am folosit propria ei manuta pe post de “tipar”.
La fel de mult va plac si voua castanele?
(3 ani si 11 luni)
9 Comments
andru
Seara buna! Da, ne plac mult castanele, de cand o am pe Una am devenit parca mai avida culegatoare decat inainte!
In "Basmele padurii" ( carteacopiilor.ro/catalog_basmele_padurii.php) exista o "Poveste a castanului" care se leaga de tema voastra, poate v-ar placea. 🙂
Camelia Vida-Rațiu
Buna seara, Andru! Asa e, si eu ma trezesc, de cand o am pe M., facand cu pasiune lucruri carora inainte nu le acordam atentie deosebita…
Pe povestea castanului din Basmele padurii am lucrat aici micatelierdecreatie.me/2012/06/invatam-despre-poporul-japonez.html, iar acum nu am reluat-o ca sa nu o incurc pe M. prea tare…a fost atat de fascinata de Povestea castanelor, incat am lasat-o sa o savureze doar pe aceasta.
Anonim
Sigur, si noua ne plac lucioasele castane…dar anul acesta, nu stiu de ce…nu am gasit la fel de multe ca inainte….cred ca au inceput sa se cam usuce castanii din orasul nostru :((
ff frumoasa activitatea voastra!!
nu cred ca am mancat castane, doar bomboane cu piure din castane…si asta cand aveam vreo 6 ani.
Multumim pentru poveste si pentru carduri 🙂
Camelia Vida-Rațiu
Asa e, Coca. Si pentru sensory bin-ul nostru de toamna tare greu am gasit castane frumoase, toate pareau deja uscate :(.
Vad ca cele comestibile arata mai bine, totusi…
Sa folositi sanatosi materialele!
valentina
Pe strada noastra sunt o multime de castani si fetele au adunat cu gramezile, asa ca daca vreti va trimitem si voua :)) .
Castanele comestibile nu sunt pe gustul meu si nisi nu se gasesc la noi. Imi place cum ati organizat totul, felitari M. pentru desenele reusite!
Camelia Vida-Rațiu
Sunteti norocoase cu asemenea castani!
Multumim frumos, Valentina, esti foarte draguta!!!
andru
Tineam eu minte o zi japoneza organizata de voi, si rau am facut ca nu m-am intors in arhive sa verific. 🙂 Cand citesc pe bloguri straine despre unitatile tematice care au intotdeauna in centru cateva carti potrivite temei, parca ma incearca asa, un soi de frustrare ca nu reusesc intotdeauna sa gasesc carti scurte care sa se potriveasca cu ceea ce lucrez cu Una.
E ceva ce vreau sa mai spun de ceva vreme: imi place taaaare mult ca postezi mai des lucrari "libere" de-ale M.-ei, parca o simt acum mai calda, mai… copilaroasa! 🙂
Camelia Vida-Rațiu
Oooo, eu iti multumesc pentru ca te gandesti la noi!!! Nu poti sa retii tot ce postam!!!
Lucrarile ei libere vin doar acum pentru ca acum le face :))). Nu prea a fost interesata de creioane pana recent…a preferat plastilina, de fapt cam asa ne-am si inceput blogul: cu prima ei "pictura murala", ce era de fapt, spune ea, o lista de cumparaturi si un "pandant" din plastilina, facut pentru Fifi, papusica ei.
Renate
Frumoasa lectie, ca de obicei!
Castanele comestibile se pot manca si crude, linistit. Noi avem norocul sa avem unul chiar in fata blocului unde cel mic urmareste mereu cuiburile care stau sa cada 🙂 El este culegator pasionat… de orice, iar in toamna am cules foarte multe castane salbatice din parc. Acum suntem la adunatul nucilor… si mancatul lor, bineinteles. 🙂
Multumesc pentru link 🙂 Cam acolo ne aflam si noi acum, la 3 ani si 4 luni.