Stejarul pitic, cel mai bun tatic! (2)

Va promiteam ieri (in acest articol) o recenzie la urmatoarele patru povesti din Stejarul pitic, cel mai bun tatic! si iata care sunt impresiile mele:

Povestea orasului Tot-La-Fix

Este cea de-a doua poveste din aceasta carte si are ca personaje principale doi copilasi, Tomi si Ana, pe inteleapta Bunica Berta si pe Imparatul Unghi-Drept.

Daca va simtiti coplesiti de tumultul, agitatia si graba ce simtim tot mai mult ca ne inghit precum nisipurile miscatoare, aceasta poveste este si pentru voi, parintii micutilor pe care ar trebui sa incercam sa traiasca putin mai calm, mai “aerisit” si mai inspirat viata:

In orasul Tot-La-Fix “peste tot tronau cladiri inalte si spatioase. Dar orasul din povestea noastra nu era nici frumos, nici plin de piete cu fantani scanteietoare sau cu porumbei jucausi, care abia asteapta sa primeasca firimituri din mana trecatorilor. Nici parcuri verzi nu te-mbiau la joaca. Nici ghivece cu muscate nu-ti faceau cu ochiul din ferestre. Nici tu copii pe biciclete ori vanzatori de acadele. Era un oras intru totul trist, plin de cladiri cu multe colturi, in forma de dreptunghiuri gri, aliniate…fix la dunga!

[…] Legea orasului cerea locuitorilor sa se supuna unui program fara ragaz, fara odihna, fara preget. Acelasi pentru toata lumea. Copii, batrani, femei, barbati traiau aceleasi vieti cu totii. Si nu contau visurile lor…”

Salvarea vine din partea celor doi micuti, secondati de Bunica Berta, cea mai inteleapta si mai curajoasa fiinta din intreg orasul, intr-o forma pe care va las sa o descoperiti singuri, deoarece este atat de surprinzatoare, incat nu va pot rapi aceasta bucurie.

Povestea se termina mi-nu-nat si atat de relaxant: Imparatul Unghi-Drept de acum inainte se va numi Spirala Imparat, iar “ceasul din Turnul Patrat batea fix la… si un sfert.”

Cadoul Celestinei

Vreti sa le oferiti micutilor vostri un raspuns idilic la intrebarea: “Cum au aparut norii de ploaie?” Cititi-le povestea aceasta.

Nefericirea printesei Celestina, fiica Imparatului Cer si a Imparatesei Marea, din ce credeti ca porneste? Din faptul ca are tot ce isi doreste, chiar mai mult decat isi doreste, in fapt, atat de mult, incat i-a fost rapita bucuria de a mai visa la ceva, de a-si mai dori ceva!

“Ceea ce nu stii (si nici bunicii tai nu ti-au spus) este ca Cerul avea o fetita. O chema – cum altfel? – Celestina. Mama ei, Marea, ii daruise ochii de un albastru-verzui, mari si neinchipuit de frumosi. Iar de la tata mostenise parul blond si lung, ce-i ajungea pana la calcaie. Cu obrajii ei trandafirii, Celestina era incantarea tuturor. Luna o leganase cat fusese mica, izvoarele si apele ii spusesera povesti, animalele o inconjurasera cu dragoste, vanturile ii racorisera fruntea in zilele calduroase, iar soarele o luase in brate in cele friguroase. Toti o iubeau pe Celestina, fetita cea dulce a Imparatului Cer, si o rasfatau cu cate si mai cate…

Celestina era insa nefericita. Se invatase sa aiba toata lumea la picioare si nimic n-o mai multumea.”

Atacul televizoarelor

Ei, aceasta poveste ar trebui citita nu doar celor mici, ci tuturor membrilor familiei, deopotriva!

Vedeti cum televizoarele planifica un plan diabolic, acela de a inrobi pe vecie omul.

Si, cum salvarea vine din partea anticarului batran si orb, Cartiani, care “avea un mic magazin de antichitati, masute, lampi, bibelouri si papusi de portelan cu rochii lungi si dantelate, de matase. Undeva in colt, pusese o biblioteca plina de carti pentru copii. Acestea nu erau de vanzare, caci erau prea rare, ci doar de imprumut. Povestile din cartile cu poze erau incantarea copiilor. Ei citeau mai incet sau mai repede, cum puteau. Cartiani ii asculta, si apoi povestea ore in sir cu ei despre Scufita Rosie sau lup, despre Hansel, despre Croitorasul cel Viteaz si despre cate si mai cate basme minunate… Batranul mai avea un papagal pe nume Repetici si o broasca testoasa pe nume Tortela.”

Poveste de iarna

Este povestea pe care v-o recomandam si in acest articol, alaturi de alte carti si povesti de Craciun, de iarna, ce cu siguranta vor fi indragite de cei mici.

“-Bunico, intreba Adana intr-o zi, oare toti oamenii din lume stau ca noi si asculta inzadul la sfarsitul anului?

– Nu, iubito…Departe, peste mari si peste tari, oamenii au brazi pe care ii impodobesc cu globuri colorate si il asteapta pe Mos Craciun.

[…] – Este un mos bun, care-i iubeste pe copii si le aduce cadouri celor care sunt cuminti. In serile de iarna, cand afara ninge cu fulgi mari…”

La rugamintile induiosatoare ale micutului Alkalai, istetul Bumbut, spiridusul, fidel ajutor al lui Mos Craciun, reuseste sa induplece, prin mici daruri, norii, soarele, Gerul, Crivatul si Baba Iarna sa aduca ninsoarea in secetosul desert Sahara!!!

“Din cealalta parte a oazei venea strigand Alkalai:

– Niiingeee! Ningeeeee! Fulgi de zapadaaaa!!!

Malka si Adana izbucnira in ras.

– Nu sunt din par de camila, spuse gafaind Alkalai.

– Nu, nu sunt. Sunt din apa, spuse Adana. Cel mai pretios lucru in desert. Din cauza asta, fulgii se gasesc atat de greu… Acum stiu de ce nu ninge la noi.”

Sper ca v-am deschis apetitul pentru aceasta carte, ce pe noi tare mult ne incanta si pe care M. cere foarte des sa i-o citim!