Arts and crafts,  Fine motor skills,  Recomandari (carti)

Mai bine vorbim despre asta

Zilele trecute am avut parte de asa o supriza frumoasa din partea editurii Gama! Am primit, spre recenzare, doua colectii de carti pentru copii, pentru care multumim din tot sufletul si despre care de-abia astept sa va povestesc, atat de entuziasmate suntem, atat eu, cat si M.

Ea, cand le-a vazut, efectiv a tipat de bucurie si a inceput sa danseze prin casa, rugandu-ma sa i le dau mai repede pentru a le aseza “stie ea cum”. Am privit-o minute in sir, rasfoind fiecare carte in parte, comentand si punand o mie si una de intrebari.

Azi vreau sa va prezint una dintre cele patru carti educative din colectia “Mai bine vorbim despre asta” .

Ei bine, totul imi place la aceste carti, incepand de la coperta, cartonul lucios din care este confectionata cartea in intregime (si despre care M. spune: “Mami, ador cartile de acest gen, mi-arsdori sa fie toate cartile la fel!”), ilustratiile atat de viu colorate si de inteligent gandite, de potrivite, traducerea impecabila, mesajele deosebit de bine aduse inspre mintea si sufletul celui mic si, nu in ultimul rand, ghidul pentru parinti si educatori, pe care il lasiti la sfarsitul fiecareia dintre carti. 

Imi place foarte mult si faptul ca, pe prima pagina, cel mic isi poate scrie numele:

Ador si coltul fiecarei pagini din partea dreapta – acesta este marcat de cate un element simbol: o cutie deschisa, o casuta pentru pasarele, un omulet decupat din hartie si o fetita ascunsa dupa un balon mare, rosu insumeaza intreaga teorie a cartilor.

Bunicii mei sunt speciali

Scrisa de Jennifer Moore-Mallinos si ilustrata de Marta Fabrega (traducere Laura Frunza), cartea doreste sa incurajeze micutii sa-si pretuiasca bunicii, sa pretuiasca si sa valorifice la maximum legatura speciala care exista intre ei, sa respecte varstnicii si, foarte important, sa inteleaga si sa accepte transformarile pe care timpul le produce asupra corpului uman – copilasul din carte remarca modul in care s-a transformat, in timp, strabunica lui si se intreaba ce se va intampla in momentul in care bunicii lui vor deveni la fel de batrani…

Tare mult ne place aceasta carte, mai ales ca bunicii materni ai M-ei traiesc departe de noi – ne este tot timpul dor de ei, caci legatura dintre noi se dezvolta mai mult prin telefon si prin intermediul Internetului…

Iata cateva randuri din carte:

“Bunicii mei sunt speciali. Petrecem o gramada de timp impreuna. In fiecare duminica luam cina acasa la bunici. E traditie de familie.”

“Bunicii vor fi mereu speciali pentru mine. O sa ne bucuram intotdeauna de timpul petrecut impreuna si vom fi prieteni. Si chiar daca se vor schimba si vor arata diferit, la fel cum s-a intamplat cu strabunica, pentru mine ei raman aceiasi, si asta nu se va schimba niciodata.”

“Toti suntem norocosi sa avem bunici. Poate unii dintre voi au doar un singur bunic sau poate unii bunici locuiesc prea departe. Unii sunt tineri, altii sunt mai batrani, dar asta nu conteaza, pentru ca toti bunicii sunt speciali!”

“Strabunica a inceput sa se schimbe; e cam batrana. De ziua ei, pe tort erau o multime de lumanari. Parul i-a albit aproape […]. Dar si bunicii mei se vor schimba, precum strabunica, imbatranind si mai mult. Cand se va intampla asta, am sa fiu foarte trist. […] 

Atunci cand bunica si bunicul vor fi foarte batrani, cred ca o sa organiam cina de duminica la noi acasa. Va fi noua noastra traditie de familie.[…] Nu conteaza cat de batrani vor fi bunicii mei – ne vom distra mereu impreuna […].”

Buni, bunicule, va iubesc!

In ultimul timp, M. este innebunita dupa biletele, micute felicitari, carnetele, pe care deseneaza, coloreaza, scrie tot felul de lucrusoare doar de ea intelese.

Craftul acesta mi s-a parut numai bun pentru a intregi lectioara noastra de azi: este felicitare (cum ii place M-ei), apare pe ea si conturul manutei ei (minunata amintire), este plina de flori (pe care buni le adora) si are si cateva cuvinte scrise (iar ortografia, scrisul, este marea pasiune a bunicului).

  

Am decupat si conturul manutei ei, dupa care am inceput sa asamblam felicitarea:


Pentru mesajul scris, mami a conturat, punctat, literele cu un creion subtire, iar M. a scris peste ele cu ajutorul unei carioci. S-a straduit, s-a suparat putin pentru ca litera “e” a iesit putin prea lunga si, spune ea, acum seamana cu un “g”, dar eu sunt foarte, foarte mandra de ea! Pentru un copilas de 4 ani si 1 luna mi se pare mai mult decat onorabil rezultatul.


Am folosit si perforatoare de hartie, M. a lipit floricele si fluturasi pe felicitare, iar aceasta este gata de trimis bunicilor!

A fost foarte interesant si placut sa povestim, nostalgic, pornind de la aceasta carte: ne-am amintit de Arborelui nostru genealogic (si am repetat gradele de rudenie), am realizat faptul ca si noi avem o traditie legata de bunici, si anume aceea de a le povesti, zilnic (la telefon) ceea ce face M., ce bucurii sau tristeti are, dar in special obiceiul de a-i invita pe bunici (prin intermediul Internetului) la aniversarile noastre si chiar la venirea lui Mos Craciun!


“Sa le multumim bunicilor pentru toate lucrurile minunate pe care le fac pentru familiile noastre. Si, mai mult decat atat, sa nu uitam ca, desi bunicii nostri arata altfel pe dinafara, pe dinauntru raman la fel, iar asta e tot ce conteaza!”

(4 ani si 1 luna)

16 Comments

  • Anonim

    nu stiu cartile acestea,dar am altele de la Cluj tot despre psihologia copilului care sunt tare utile
    le-am imprumutat si unor prietene ai caror copii aveau probleme
    ti le recomand si pe acelea cu drag
    piticidarvoinici.wordpress.com/2012/05/21/povesti-terapeutice-pentru-copii/

  • vuzette

    Fara sa stiu de aceste carti si te lucrarea facuta de M ,am lucrat si postat pe fb meu lucrarea facuta de baietelul meu.Daca doriti sa i vedeti adresa este oniciuc ioana dana.Cat despre carti ,numai cuvinte de lauda!

  • Copilaria Sofiei

    Tare interesante par cartile. Chiar am devenit curioasa. Si cartile cu povestile terapeutice recomandate de piticidarvoinici sunt interesante. De prea multe ori copilasii se confrunta cu probleme care pe moment pot sa-i depaseasca. Proiectandu-si fricile, nedumeririle intr-un personaj dintr-o astfel de poveste, eventual o poveste metafora povestita de parinte sau un joc simbolic il ajuta sa-si confrunte frica sau sa acceseze resurse pe care nici nu banuia ca le are. Eu personal, abia astept si recenziile celorlalte carti. Iti multumim, Camelia si M.ei pentru toata daruirea ei.

  • Melly

    Cei si cu bunici din ziua de azi… in aceeasi situati suntem si noi, avem o singura bunica si ea e in strainatate 🙁 a lua cina duminica impreuna cu bunicii pare doar un vis. Mie mi se pare trist, foarte trist, dar aceasta este situatia.
    Felicitarea e superba! Spunei M-ei ca este extraordinara, o admiram mult. Face progrese impresionante pentru varsta ei.

    De abia astept sa vad celelalte volume.

  • Camelia Vida-Rațiu

    Da, ai mare dreptate! Eu spun ca si pentru noi, parintii sunt de un mare ajutor cartile de acest gen – de cele mai multe ori, micutii inteleg asa de usor mesajul cartii, noi trebuie doar sa o citim si sa ii asiguram ca suntem langa ei si le intelegem toate temerile, gandurile si framantarile…
    Eu iti multumesc, draga mea!
    Astept si eu cu nerabdare sa va dezvalui si restul cartilor!

  • Camelia Vida-Rațiu

    Asa e, Melitta! Pare un vis si pentru noi, dar ne straduim sa facem si sa pastram un fel de legatura – trebuie sa fim inventivi, sa folosim si cea mai mica resursa posibila – daca isi respecta bunicii, va respecta varstnicii, va accepta mai usor si faptul ca mami si tati, intr-o zi, vor imbatrani si ei…
    Va imbratisez cu mult drag!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.