Citire albastru deschis (Montessori) – Nivelul 6 (A, B, C)
Materialul din Citire albastru deschis, nivelul 6 este ultimul din aceasta serie, cel mai dificil, si este impartit in patru parti – azi am parcurs partile A, B si C. La finalul acestui material, M. citeste cea mai lunga propozitie de pana acum.
A. Potriveste cuvantul cu imaginea
Cel mic ia cartonasele, citeste cuvintele de pe ele, dupa care le aseaza in dreptul imaginii.
Asa arata la final cele doua fise completate.
Atentia M-ei a fost mult distrasa de prezenta lui tati acasa: si-a dorit ca jocul literelor sa il includem intr-o plina activitate de bucatarit si rasfat pentru tati al ei. Prin urmare, “domnul” pe care il striga este tati, care urma sa il sune pentru o programare la un pranz delicios!
B. Citeste expresia
Activitatea se complica putin, cel mic ramanand, totusi cu o imagine de reper pe fisa:
C. Citeste propozitia
Si, in sfarsit, ajungem la cea mai dificila parte, cea in care cel mic citeste propozitii intreagi (fara imagine ajutatoare). Dupa ce citeste propozitia, aseaza biletelul in dreptul imaginii de pe fisa aflata pe masa.
Iar dupa o micuta pauza, cat sa-si aduca papuselele pe masa, pentru a o sustine, am ajuns la cea mai dificila propozitie citita de ea pana acum: “Vioara e mai mica decat viola”.
Ufff, daca nu am fi ramas fara baterii in aparat, chiar inainte a a apuca sa o citeasca si pe ultima din serie!
Materialul in format PDF, pentru Citire albastru deschis, nivelele A, B si C pe puteti descarca de aici. Multumim din suflet pentru papusica, Ioana – a fost acceptata si iubita din prima clipa!
(4 ani si 1 luna)
16 Comments
vuzette
Pe masura ce trece timpul,seriozitatea ta se ,,imprima'' tot mai mult pe atitudinea M-ei.Faptul ca la lectia voastra mai participa si preferatele ei, dau aspectul de joaca atat de necesar la aceasta varsta,la care,daca accepti o sugestie,n-ar trebui sa renunti prea degraba.Sa nu te mire ,daca peste cateva zile o sa-ti raspunda si Fufu si mai proaspata ei companioana.
E foarte interesant conceptul acesta si privind in perspectiva,cel de homeschooling insa,persoana care porneste la acest drum,trebuie sa fie mai mult decat responsabila si sa inteleaga ca acest concept se intinde pe ANI DE ZILE si ca nu sunt acceptate derogari de la program si momente de lene si delasare.
Asta ca sa nu mai specific despre compomenta financiara si de timpul petrecut pentru a confectiona ,la propriu multitudinea de cartonase,planse,materiale auxiliare etc.
Si e bine de a nu se uita ca volumul de informatii creste odata cu timpul scurs.
Aviz amatorilor!
Camelia Vida-Rațiu
Ioana, multumim mult pentru ganduri, impresii, sugestii!
M. are "seriozitatea" aceasta de cand o stiu, dar sunt perfect de acord, copilul invata tot timpul de la cei mari si tinde sa devina o replica a parintilor. Aceasta e si marea, marea mea dorinta – sa continue sa perceapa totul ca pe o joaca mult, mult timp de acum inainte, evident.
Absolut, HS-ul cere extrem de multa responsabilitate, ai mare dreptate.
Multumim, inca o data, pentru papusica!!!
Anonim
Felicitari, M. ! ati ajuns departe :). multumim mult pentru toate materialele. Abia asteptam sa incepem sa le folosim si noi :).
deocamdata ma gandesc cum sa "incropesc" o cutie mobila. 🙂
andru
Felicitari, M., e asa de frumos cum s-au legat toate lectiile de pana acum! Va insotim cu mare drag in fiecare zi!
andru
Din punctual meu de vedere, frumusetea homeschoolingului tocmai in asta sta, in libertatea pe care ti-o da sa faci derogari de la program. Se pot inlantui serii de lectii care sa cladeasca frumos pe interesul din momentul acela al copilului – ii plac vulcanii, atunci poti dedica o sapatamana, doua, trei, cinci vulcanilor, timp in care se poate face cercetare (la nivelul invatacelului, desigur), se poate citi, desena, extinde subiectul spre geografie, geologie, mitologie, arheologie etc.
La scoala, tinand cu dintii de program, n-am putea dedica subiectului decat cele 2-3 ore sarace din planificare, dupa care ar trebui sa devenim brusc pasionati de altceva. Ceea ce e fals, lipsit de autenticitate.
De fapt, cred ca asta e nemaipomenit la homeschooling – ca poate fi exact asa cum doresti/ti se potriveste – scump (daca investesti in materiale costisitoare) sau ieftin (daca apelezi la resurse precum biblioteci publice, daca-ti confectionezi materialele singur, folosind ce ai la indemana, recicland mult etc.).
Camelia Vida-Rațiu
Sa le folositi sanatosi, Coca!
Mult spor in toate sa aveti si multumim!
Camelia Vida-Rațiu
Asta imi place si mie cel mai mult la HS – libertatea de a-i "hrani" copilului tau pasiunile, de a avea un program atat de flexibil, de a avea diversitate. Eu visez la o lume in care, dupa o anumita varsta, cand i-ai format celui mic o cultura generala, sa poti elimina din programul sau toate materiile ce lui nu ii plac, si-l poti orient exclusiv catre ceea ce isi doreste sa faca in viata pe viitor. Mi se pare o asa buna gestionare a timpului, iar performantele lui vor fi deosebite…se poate forma pentru o viitoare activitate academica, in adevaratul sens al cuvantului.
Camelia Vida-Rațiu
Multumim din suflet, Andru.
Si noi va urmarim cu atata drag!
andru
Cred ca un copil care e responsabilizat de mic in ceea ce priveste invatarea, cunoasterea, care are de mic libertatea sa aleaga ce si cat invata isi formeaza o atitudine tare sanatoasa fata de cunoastere in general. Asa incat cred ca ceea ce spui tu, gasirea domeniului in care sa se dezvolte, se poate inatmapla devreme.
Eu, pe de alta parte, am fost formata intr-o scoala in care filologii invatau sa dispretuiasca matematicile iar matematicienii socoteau literatura pierdere de vreme, barbologie. Nu cred ca un copil scolit acasa dispretuieste in felul asta vreun domeniu al cunoasterii, cred ca dimpotriva, setea lui de a afla e autentica si mai cred ca HS iti permite sa realizezi ceea ce in scoala traditionala e doar un vis pe hartie – demersuri cu adevarat tras- sau pluridisciplinare, respective demersuri care sa fie cu adevarat centrate pe cel care invata (adica pe nevoile lui REALE de invatare, cat se poate de personale si de circumstantiale).
Iaca, vorbesc fix ca la scoala, iertare! :)) Dar subiectul mi-e tare aproape, dureros de aproape!
Camelia Vida-Rațiu
Stiu asta, Andru…si eu simt cum incepe sa ne "arda" tot mai tare subiectul "scoala" si mi-e tare, tare greu sa accept faptul ca, cel mai probabil, va trebui sa renuntam la invatatul acesta..selectiv si atat de frumos si de nobil, daca ma intrebi pe mine.
Cred ca ii ramane atat de mult timp copilului daca il directionezi pe un singur filon, care simti tu ca e pe sufletul lui! Inlaturi tot balastrul acela absolut inutil, care numai te tampeste si indobitoceste… Eu, recunosc, am tras din greu toata viata la scoala, mi-a placut sa invat, imi place si acum. Insa, in acest moment, datorita faptului ca invat impreuna cu M., m-am trezit ca stiu infinit mai multe decat dupa toti anii aceia de scoala. Nu este trist?!
andru
Exact la asta ma gandeam si eu zilele trecute, n-am stiut niciodata pana acum numele planetelor in ordinea asezarii lor fata de Soare! Acum le stiu! :))
Iar invatatul acesta "selectiv" e doar aparent selectiv, am observat asta la Una. E de fapt integrator, pentru ca pornind de la un lucru, ajunge la orice altceva! Se citeste, se socoteste, se aduna informatii, se sintetizeaza si se generalizeaza etc. – tu stii asa de bine lucrurile astea, sigur le observe si la M.
Drept e insa ca a face HS e, la noi, munca de pionierat, pentru multa lume poate echivala cu un salt in gol, precedentele sunt putine si informatia in domeniul asta e de multe opri asa de saraca.
Mai e si mitul acela al copilului scolit acasa=nesocializat, pe care nici nu mai vreau sa-l discut ca am impresia ca in van se lamureste ce inseamna de fapt scoala acasa…
Eu tare sper sa puteti gasi o solutie pentru M., timpul e de partea voastra, primii pasi – cei mai grei – deja i-ati facut. 🙂
Camelia Vida-Rațiu
Andru, asa simt si gandesc si eu.
Sincer, eu am mari, mari indoieli..nu imi pasa de impresiile altora, de comentarii etc, ma intereseaza doar fericirea si siguranta copilului meu. As merge si pe varianta unui HS printr-o scoala umbrela (din strainatate), dar cum sa mai dorm eu noaptea cu teama ca nu va putea da un BAC, nu va avea o diploma, nu va putea intra la facultate in Romania? Sunt intrebari si griji ce imi rup sufletul in bucati…Ideal ar fi sa fie legal si la noi sa faci asta, dar nu prea vad viabilitatea acestei idei, in conditiile in care, in tara noastra, nici manuale pentru clasa pregatitoare inca nu exista, desi ea fiinteaza deja :))))) E de rasul-plansul, totul e vraiste, unde sa mai visezi la performanta si armonie?!
andru
Stiu si eu despre existent scolilor-umbrela, am insa, ca si tine, mari reserve in ceea ce priveste intoarcerea in sistem, la un moment dat. Stiind cum functioneaza scoala la noi, cred ca odata iesit din sistem, ideal e sa nu te mai intorci.
N-as vrea sa se creada ca ii dispretuiesc pe aceia care lucreaza bine intentionat in scoala de la noi, sunt multi profesori pentru care am mult respect iar exeprientele mele in scoala sunt … banale. Cea mai grava a fost senzatia de plictiseala, de timp pierdut aiurea, sau poate cea de frustrare, cand intalneam cate ceva care mia-r fi placut, vreun subiect de care stiam ca m-as fi pasionat daca ni s-ar fi dat mai mult timp.
Sistemul e insa limitat pentru ca e de masa. Limitele de neocolit nu sunt ale oamenilor (din fericire) ci ale sistemului (din pacate)…
Raluca Sava
Camelia, nu stiu daca ai aflat mai multe intre timp, probabil Maia e deja la scoala. Daaar, poate da BAC-ul daca in clasa a 12-a se transfera la un liceu international si da BAC-ul la sfarsit. Eu sper ca in 12 ani sa se mai schimbe una-alta, in punctele esentiale! 🙂
Unknown
Felicitari pentru tot ce faceti!!!!! 🙂
Camelia Vida-Rațiu
Mulțumesc frumos!