jocul cifrelor si al numerelor

Numaram pana la 100 si din 2 in 2

In ultima vreme, M. pare sa fie foarte interesata de numere. Desi nu trece zi fara sa buchiseasca cel putin cateva cuvinte ce i se par ei mai interesante, cititul pare sa fie in umbra in interesele ei, numerele luandu-le, de departe, locul. Numara tot ce prinde, numara cu voce tare, numara in gand, face tot felul de calcule inventate de ea insasi, ceea ce ma mira, dar si bucura mult. Printre cele mai bizare se numara un soi de adunare-inmultire, pe care ea il percepe asa: “daca pui doi si doi si doi, si doi, obtii 4”, adica cifra 2 apare de 4 ori in fata ochilor ei. Nu intervenim, ne bucuram de faptul ca isi foloseste creierul si este inventiva si asteptam sa realizeze de una singura ce inseamna inmultirea, de fapt.

Articolul de azi este suma unor activitati parcurse in mai multe zile (le-am strecurat printre lectii mai usoare, iar asta a facut ca dificultatea lor sa fie foarte putin perceputa de catre M.).

Labirint 1-100

De foarte mare ajutor mi-au fost printabilele de pe blogul Confessions of a Homeschooler.

Primul set pe care am lucrat se numeste Number Maze, il gasiti aici si cuprinde: o fisa cu un labirint in care cel mic trebuie sa gaseasca, in ordine, numerele de la 1-30, o fisa cu numere de la 30-50, una cu numere de la 50-80, alta cu numere de la 80-100, plus labirint in care are de numarat din 2 in 2, apoi din 5 in 5 s.a.m.d.

Noi am folosit cariocile Do-a-dot, despre care am mai scris si aici.



Numaram din 2 in 2

Foarte mult ne place fisa printata de aici, unde numerele pare sunt intr-o culoare, iar cele impare, in alta. 

Ea ne-a fost primul ajutor in intelegerea diferentei dintre numerele pare si cele impare.

M. a incercuit toate numerele pare, timp in care ne-am tot imaginat cum aceste numere au pereche, motiv pentru care se si numesc pare. 

Pentru moment, M. asa le si spune, numere cu pereche si numere fara pereche.

Noi ne-am axat doar pe numaratul din 2 in 2, dar daca aveti copilasi mai mari si sunteti in cautare de asemenea fise de lucru, le gasiti, fie in setul despre care vorbeam mai sus (alaturi de fisele cu numaratul pana la 100), fie separat (fara fise pentru numarat) aici.

Am trecut mai apoi la setul de carti de joc educative Cifrele (ed. Gama), ce ne-au prins foarte bine, in special datorita faptului ca am putut “vizualiza” mai bine cum 2 este o cifra “cu pereche”, adica para, iar 3, una “fara pereche”, impara. Asa am trecut in revista toate cifrele, iar par si impar au inceput sa fie notiuni mai accesibile.


In aceeasi ordine de idei, am realizat zece plicuri (tiparul pentru ele il gasiti, in format PDF aici). Am facut un suportel din pluta, pe care l-am prins pe perete, iar pe el am lipit plicurile.

Am apelat la cartile de joc din nou – pe ele le-a folosit M. pentru a tot sari din doi in doi, atunci cand numara pana la 10. Plicurile nu le-am numerotat, pentru a evita lucrul “mecanic”, invatatul pe de rost.


Pentru M., tati pare a fi un fel de zeu al jocurilor, caruia, pe langa multa chitaiala si alint, simte adesea nevoia sa-i ofere si multa magie, chiar daca asta inseamna sa-si prezinte numerele intr-o palarie de paie, de care este foarte atasata si pe care o prefera oricarui joben de pe lumea asta…

Tati a invatat-o sa joace Remi, dar au si sortat cifrele din doi in doi, o data pentru cele pare, apoi pentru cele impare.


Si am sortat, si am sortat si vom mai tot sorta o vreme…

Da, si matematica poate fi distractiva!

(4 ani si 3 luni)

10 Comments

  • emella ivan

    felicitari pt tot ceea ce faceti cu M! felicitari M-ei pentru receptivitate! am si eu un pitic interesat de numere din ce in ce mai des! numara tot timpul, ma intreaba din senin 'mai, ce ulmeaza dupa 199?'….cu siguranta ne vom inspra din lectiile de aici si vom trece si noi la activitati structurate, ca pana acum a prins mmai mult din…zbor, cum se zice:) Multumim mult si spor la joaca!

  • Camelia Vida-Rațiu

    Emella, si eu va felicit pentru performante! Stiu cum e sa ai in casa un "numarator" de serviciu, care ar fi in stare sa-ti numere si firele de par din cap :))) Si M. a prins mai mult din zbor ceea ce stie, eu doar le-am structurat, ca sa fie putin mai ordonate si in mintea ei.
    Mult spor va doresc!

  • Roxana

    Si noi avem un "numarator" de serviciu. David numara tot ce prinde :)) Lectioara voastra se potriveste manusa pentru noi. Multumim pentru idei. Pupici multi de la noi 🙂

  • andru

    O fi ceva in aer, o fi vreo influenta astrala, pentru ca si Una e intr-o perioada foarte sensibila pentru numere si numarat. :)) Incerc s-o tin un pic pe loc cu numaratul pana la 100 ca sa fiu sigura ca pricepe exact ce-i cu zecile si cu unitatile…

    Oricum, sunt deja semne ca e preocupata serios de toata treaba asta cu numaratul, fiindca incepe sa incurce numerele de la 11 la 19, si nu i se intampla asta inainte. O sa le aseze ea pe toate la locul lor, stiu, dar nu inceteaza sa ma mire stilul ei de a asimila lucruri noi. E ca si cum atunci cand iti iei o haina noua, in loc s-o pui in dulap, printre celelalte, golesti tot dulapul, faci o gramada mare pe covor si dupa aceea iei lucururile, unul cate unul, si le pui din nou in ordine.

    Nu I-o fi greu?!

  • Camelia Vida-Rațiu

    Sa stii, Andru! Si pe mine ma sperie avantul asta si nici prin cap nu mi-ar fi trecut sa facem asa pasi uriasi, dovada ca-si inventeaza de una singura metode de calcul, daca mami nu o initiaza…de cum se trezeste, o vad cu degetelul prin aer, cum numara, socoteste doar ea stie ce…numara pana si culorile de prin casa etc.
    Imi amintesc ceea ce citeam in cartea Mariei Montessori, faptul ca atunci cand cel mic face acest lucru, inseamna ca este pregatit pentru cifre, deci incerc sa nu ma panichez.
    M-am tot gandit la "vinovatul" principal si cred ca am gasit: calendarul facut inca de anul trecut, pe care il manevreaza deja singura – ea stabileste in ce data suntem etc si asa a invatat foarte usor sa numere pana la 31 – restul a venit usor… L-a buchisit pana cand a inteles despre ce e vorba, caci nu ne lasa sa ne apropiem de el, doar de la distanta o putem aproba.
    Cred ca daca le-ar fi greu, la firea pe care o au, nici in ruptul capului nu ar face asta. E un fel de arta si in matematica asta, cred ca pentru varsta lor este si un mod de a-si organiza creierasul, habar nu am.
    Cred ca noua ne e mai greu, cand stim ca la varsta lor nici nu ne trecea prin cap sa facem asa ceva.
    Eu am decis sa o las sa se "intinda" pe ce materie doreste ea, atata timp cat se joaca – este singura noastra regula si pana acum a dat roade la care nici eu nu am visat vreodata.

    Va pupic mult si intreb inca o data: nu-i asa cat de mult seamana piticele noastre?

  • Anonim

    Sunt invatatoare si iti multumesc pentru ideile impartasite.Multe metode am folosit si multe materiale, planse, deci cu permisiunea ta ma voi folosi si de acestea. Multumesc

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.