Invatam despre indieni

Timp de o zi am fost si noi indieni! Despre O zi din viata unui indian (editura Aramis, Emma Helbrough, ilustratii Inklink Firenze, traducere Roland Mathias Schenn) am citit pe blogul Piticilor voinici (aici) si din prima am indragit-o. Am simtit bucuria si exaltarea printre randurile Antoanetei si in joaca puilor ei, asa cam am comandat cartea fara sa stau pe ganduri. Si ce bine am facut!

Am deschis noi lumi in capsorul M-ei, unele despre care nu stia mare lucru, dar care acum deja s-au conturat frumusel si voi constitui o baza perfecta pentru cele care vor veni pe masura ce ea va creste.

Capitolele din carte sunt urmatoarele: Cateva cuvinte despre aceasta carte, Indienii, Instalarea taberei, CUm traiau indienii Sioux?, In cautarea bizonilor, O vanatoare primejdioasa, O masa sarbatoreasca, Alt trib indian, Seful de trib si oamenii sai, Pregatiri inaintea luptei, Asezarea albilor, Razboinicii se intorc acasa, Dansul Razboiului, Cateva explicatii, Index.

Sunt capitole scurte, la obiect, aducandu-i copilului informatie, dar nelasandu-l sa se plictiseasca.

Gazda noastra este Tokota, un indian ce traieste in preria din America de Nord si care face parte din tribul Sioux.

Tokota se afla impreuna cu fiul sau, Pezi, in fruntea convoiului. Cauta un loc potrivit in care sa-si aseze tabara. Indienii isi duc cu ei toate lucrurile, Pentru asta folosesc un soi de sanie, numita travois.

Aici se gaseste apa din belsug, au lemn pentru foc si iarba grasa pentru cai. Imprejurimile pot fi observate foarte usor, asa ca indienii nu trebuie sa se teama ca vor fi atacati pe neasteptate.

Animalele pasc linistite pe intinsa prerie si inainteaza incet de-a lungul raului. Tokota este foarte multumit de faptul ca au gasit atat de repede turma. Le multumeste spiritelor care i-au indrumat spre bizoni. Apoi le face semn insotitorilor sai, prin care le da de inteles ca trebuie sa se intoarca repede in tabara, pentru a-i aduce cu sine pe ceilalti vantatori. Vanatoarea va incepe in curand.

Toti membrii tribului se strang in locul in care a fost rapus bizonul. Toti iau parte la o masa sarbatoreasca. Femeile pregatesc mancaruri gustoase din carne, fructe de padure si ierburi.

Dupa ce s-au statuit multa vreme, toti razboinicii sunt de parere ca ar trebui sa incerce sa-i alunge pe albi de pe pamanturile lor.

Dupa ce si-au pregatit armele, indienii se vopsesc in culorile razboiului. […] Simbolurile pictate aratau ce calitati are fiecare razboinic in parte. […]

Executand un dans ritualic, samanul roaga spiritele sa-i ajute pe razboinici, pentru a fi victoriosi in lupta.

Figurine Safari ltd

Figurinele acestea parca au fost gandite pentru cartea de fata! Eu am avut nocorul sa intru in librarie exact in ziua in care au primit marfa – pe acestea le-am cumparat la bucata, fara sa banuiesc macar cat de utile imi vor fi intr-o zi.

Confectionam un tipi

Eu m-am ghidat dupaacesttutorial in realizarea unui cort indian, dar sunt convinsa ca exista multe variante pentru un craft atat de interesant.

L-am decupat, iar M. l-a colorat.

Patru bete de frigarui (scurtate pentru a se potrivi perfect cortului nostru) le-am lipit dupa cum puteti vedea in imaginea de mai jos si, dupa care am unit si marginile semicercului, obtinand cortul.

Iata ce am aflat din carte despre tipi:

Este adevarat ca toti indienii traiau in tipi-uri?

Nu! In tipi-uri traiau doar indienii care vanau bizoni. Existau si indieni care isi construiau colibe din paie, lemn sau scoarta de copac.

Femeile descarca travois-urile si inalta corturile, numite tipi-uri. Mai intai inalta un cadru din prajini lungi, de lemn, pentru fiecare cort. Leaga aceste prajini in capatul de sus, folosind safii de piele. Dupa aceea cadrul din lemn este acoperit cu piei de bizon, cusute intre ele.

Pictograma

Ideea unei pictograme am preluat-o de aici si pot spune ca, dintre toate materialele din aceasta lectie, cel mai mult cea de fata a impresionat-o cel mai mult pe M. Am realizat-o dintr-un plic putin mai maricel: M. a taiat o margine ondulata, am perforat-o pe toata lungimea ei, am recut fir de piele rosie prin acele gaurele, ca sa para si mai veridica. Am trasat contururile cu o carioca neagra, dupa care am colorat intreaga poveste.

Dupa ce lectia noastra s-a terminat, s-a asezat pe pat, a luat micuta pictograma in manute si a inceput sa povesteasca, sa le cante bebelusilor desenati de noi si…nu s-a mai oprit timp de aproape o ora!

Foarte pe scurt, in povestea noastra suna asa: intr-o zi insorita, in care pasarile zburau pe cer, doi tatici pleaca la vanatoare in padure, in timp ce doua mamici isi ingrijesc micurii-bebei, iar o a treia femeie gateste.

“Penele”

Sub una dintre clapetele din carte am gasit intrebarea: Este adevarat ca indienii purtau pene in par?, iar raspunsul este : Da! Razboinicii viteji ai tribului Sioux purtau pene in par, pentru a arata astfel ca au obtinut victorii in lupta si sunt vanatori iscusiti.

Am confectionat si eu niste pene (din coala simpla de hartie colorata), pe care le-am lipit pe o fasie de carton perforat la ambele capete (prin gaurele respective am trecut o panglica ingusta pentru a putea lega intreaga “constructie” in jurul capului).

Am fi lucrat cu pene adevarate daca mami nu ar fi atat de alergica la ele, dar ne-am descurcat si asa: in imaginea din dreapta vedeti in detaliu cum am realizat o pana.

In zona fruntii am lipit si triunghiuri de hartie colorata, ca sa obtinem un rezultat si mai colorat.

Acum e bine, avem si pene, avem si tipi!

Pasarea “indian”

Carticica aceasta, Mica enciclopedie despre pasari (editura Aquila), este absolut geniala! M. o iubeste atat de mult, incat a asezat-o in gentuta de la caruciorul ei de jucarie si o rasfoieste foarte des…se pare ca atat de des, incat a inceput sa retina ce pasari sunt prezenate in ea.

Pe cand lucram la pene, M. imi spune: “Mami, tu stii ca in carticica mea exista o pasare ce are pene in cap, exact ca indienii?” Si, a venit sa-mi arate o pupaza, ale carei pene de pe cap chiar seamana cu cele pe care le poarta indienii!

Rainstick – aducem ploaia

Rainstick-ul pe care il realizam anul trecut (aici) ne-a fost de mare folos in lectia cu indienii! Culmea, dupa ce M. l-a scuturat de cateva ori (coincidenta frumoasa), a si inceput sa ploua!

Ne-am indreptat atentia si catre harta lumii, si am repetat cele invatate din carte: “Primii indieni au venit din Asia in America de Nord cu multe mii de ani in urma, inainte ca vreun european sa fi aflat de existenta acelor meleaguri.”

 

Calutii

Daca tot am vorbit atat de mult despre calutii indienilor, am incercat aceasta experienta – calaritul unor caluti ce seamana cu balansoarul pe care cred ca il avem cu totii acasa, dar care se deplaseara exact ca niste caluti adevarati.

Eu ii vazusem cu multi ani in urma si de atunci am ramas fermecata de ei (aici puteti vedea un filmulet demonstrativ).

Am testat unul mai mic, am trecut si la cel mai mare…intr-un cuvant, trebuie sa mai repetam aceasta joaca, atat de mult ne-a placut!

Mult spor in toate sa aveti si voi!

(4 ani si 5 luni)