IQ FUN – Perspicacitate
Si afara ploua, ploua…si nu se mai termina ploaia asta, de parca Nouroaica si-ar alerga copilasii cu picioruse mici, multe si pline de apa prin cer cat e ziua de lunga! Cred ca au uitat de noi, parca le-as da un bobarnac, sa se mai potoleasca macar cateva zile…
Pe o asemenea vreme coloram, desenam, facem calcule, buchisim, citim mult si ascultam povesti si muzica, exersam datul cu rolele si ne dam pe trotineta (ii multumesc zilnic bietului vecin ce locuieste sub noi pentru faptul ca ne mai suporta), dar Doamne, ce bine ne prind si seturile Sterge si scrie si cele IQ FUN!
Pe cel de fata,IQ FUN – Perspicacitate (4-12 ani), l-am ales tocmai ca sa ne mai dezmortim din amorteala asta provocata de vreme si pot spune ca este un material senzational: intra cel mic in joc din primele clipe, atentia se ascute si statul in casa nu mai este plictisitor – noi asa facem, le alternam dupa placul M-ei, ca sa avem cat mai putini timpi “morti”.
Este minunat, vi-l recomand din tot sufletul (noi suntem absolut indragostiti de seturile acestea reutilizabile, atat de bine realizate si atat de viu colorate)!
Asa cum v-am tot obisnuit, va las sa cititi ce tipuri de exercitii se afla in acest pachet de carduri:
~ Uneste fiecare animal cu hrana preferata. ~ Taie forma care este la fel cu precedenta. ~ Uneste cu o linie fiecare figura de imaginea sa vazuta de sus.
~ Unde trebuie pozitionat patratul colorat in cel de-al patrulea careu? ~ Gaseste si incercuieste intrusul (fisele 2 si 3). ~ Incercuieste grupurile de trei elemente care au ceva in comun.
~ Gaseste si incercuieste intrusul. ~ Uneste fiecare piramida cu imaginea vazuta de sus. ~ Gaseste perechea fiecarei forme.
~ Uneste fiecare animal cu spatele lui. ~ Taie formele din stanga cu ajutorul cacora poti realiza desenele din dreapta. ~ Gaseste si incercuieste intrusul. ~ Gaseste cizma fara pereche.
~Uneste elementele de aceeasi culoare. ~ Ce meserie am? Gaseste perechile logice si uneste elementele. ~ Incercuieste elementele galbene. Sterge, apoi incercuieste-le pe cele rosii. Sterge, apoi gaseste animalele.
Doua fise cu rezolvari:
Sa aveti mult spor si cer senin!
(4 ani si 6 luni)
6 Comments
Mihaela
Setul asta l-am cumparat si noi recent si suntem foarte incantate de el. Sigur o sa cumparam si celelate seturi, mai ales ca genul asta de activitati sunt pe placul Teodorei.
Tot in legatura cu perspicacitatea – Teodorei ii plac foarte mult ghicitorile, iar rezolvarea acestora poate fi iarasi o modalitate placuta de petrecere a timpului in casa.
Anonim
Buna, Camelia! Eu astept cu nerabdare un post despre organizarea timpului vostru! Cum decurge o zi din viata voastra? Cum reusesti sa te ocupi asa frumos de Maia dar si de casa, avand totusi grija s-o scoti pe cea mica afara, sa faceti cumparaturi etc? Cum planuiesti activitatile- saptamanal, lunar? Cum faci bugetul pentru toate lucrurile/ cartile pentru M.? Si cand faceti activitatile- dimineata, dupa-amiaza? Eu incerc sa fac cate ceva cu fetita mea printre picaturi, dar nu-i place asa, ea si-ar dori sa facem cate ceva in fiecare zi, dar, din pacate, nu-mi iese…Imi pare rau de timpul irosit, mai ales ca ea are potential, nu gluma…in plus, merge zilnic si se aseaza la masuta, asteptand sa facem "ceva", iar eu o toooot aman. Am inceput sa ma simt vinovata, simt ca irosesc asa bunatate de copila…Iarta-mi indiscretia, sper ca nu te-am suparat. Va salut cu drag! Dana
Camelia Vida-Rațiu
Ma bucur atat de mult ca va place si voua, Mihaela – toate sunt splendide, ai dreptate.
Daaaa, ideea cu ghicitorile este geniala, multumim.
Pupi muuuulti!
Camelia Vida-Rațiu
Of, draga mea Dana, daca ai stii in ce alergatura permanenta sunt tot timpul (cred ca si noaptea alerg, fara sa realizez)…
Nu am dorit niciodata sa fac public programul nostru pentru simplul fapt ca nu cred ca detin solutia perfecta – ideea blogului a fost, de la bun inceput, aceea de a oferi idei de activitati si niciodata nu m-am gandit ca cineva ar dori sa ne urmeze, zi de zi, pas cu pas, ritmul si stilul de lucru.
Intra atat de multe elemente in ecuatia asta, fiecare familie are obiceiurile sale, resursele sale, este o utopie sa crezi ca ai putea planifica timpul altui om.
Cheia in cazul nostru este buna mea organizare (a fiecarui minutel, a fiecarui banut etc). Eu ma incapatanez sa fiu alaturi de M. in fiecare secunda acum, cat se mai poate, dar sa stii ca si eu am multe, multe remuscari atunci cand ma cheama sa ma joc cu ea in loc sa stau sa scriu pe blog, sa fac tot felul de craft-uri, sa fac mancare, curatenie etc etc.
Cred ca mi-au crescut inca 2 perechide ochi, inca 5 perechi de maini si cel putin inca o creier, caci incerc sa le fac deodata pe toate – repetam multe lucruri invatate in timp ce eu lucrez prin casa, coloram sau ii citesc in timp ce scriu si uite-asa…o intreaga nebunie.
Evident, si eu mai clachez, si eu mai am perioade in care nu vreau sa mai vad calculatorul, vreau doar sa o iau langa mine si sa citiiiiim sau pur si simplu sa ne plimbam pe afara in nestire.
In linii foarte mari, da, dimineata, cand este odihnita, parcurgem un material nou (daca are chef), iar in restul zilei, ne jucam si tot pomenim/repetam cele invatate de dimineata. Se intampla si sa isi doreasca sa reluam teme din zilele precedente si atunci schimb imediat joaca…
Se spune ca in homeschooling nu exista vacanta (ca la scoala), nu exista pauza, caci cel mic invata in permanenta. Si asa e – afara, la joaca, observa florile, pasarile – facem o lectie ad-hoc, iar asta imi place la nebunie – copilul nu simte presiunea lectiilor clasice, simte doar ca se joaca (in timp ce, de fapt, invata foarte multe).
Draga mea, cred ca singura ti-ai dat raspunsul la ceea ce ai de facut: trebuie sa fii constinenta de un lucru – multe, foarte multe mamici se plang ca micutii lor nu vor sa invete, sa faca absolut nimic educativ. Tu esti in "barca" cealalta, multumeste cerului pentru ceea ce ai in casa si nu irosi, Dumnezeu ti-a dat, tu trebuie sa te bucuri de dar. Stiu, numai usor nu este…eu am impresia, din clipa in care am stiut ca sunt insarcinata, ca timpul s-a suspendat pentru mine – respir, ma trezesc dimineata doar pentru copilul meu, prin ochii caruia vad acum lumea, prin urechile caruia aud totul in jurul meu.
Te rog sa imi mai scrii…am scris mult, nu stiu cat de logic (dar am scris din inima).
Va imbratisez cu mult drag si va doresc sa gasiti un echilibru in toate.
Anonim
Camelia, iti multumesc pentru sugestii si recomandari! Da, mi-am dat seama ca organizarea e cheia, ca asta e ce imi lipseste, dar uite, parca aveam nevoie ca cineva important si deosebit ( pentru noi asa esti) sa-mi spuna asta. Sunt perfect de acord cu tine ca fiecare trebuie sa lucreze in stilul propriu- nici nu se poate altfel. Si sunt constienta si recunoscatoare pana la umilinta pentru copilul minunat pe care-l am, aproape ireal de frumos nu doar pe dinafara, cat mai ales pe dinauntru. Spun asta in calitate de mama, dar si de profesor/pedagog ( si eu sunt profesor de romana si engleza). Povestea ei e fantastica, asa cum e si ea, poate am sa ti-o scriu intr-o zi, daca se va ivi ocazia. Daca nu, sa stii ca iti citim blogul cu drag in fiecare zi. Ma simt onorata sa vad/ citesc/aflu ca mai toate principiile si ideile mele in ceea ce priveste educatia copiilor sunt oglindite atat de frumos in blogul tau. Ramane sa ma straduiesc mai mult, sa pun in practica tot ce-mi doresc, si pot spune cu drag si cu mandrie ca in tine am un model. Si sa stii ca in fiecare zi iti trimit un buchet cu flori in gand. Buchetul de azi e din maci. Preferatii mei si ai ei. Multumesc inca o data! Dana
Camelia Vida-Rațiu
Dana, eu sunt un simplu mijlocitor, ca sa spun asa, iar ceea ce scriu pe blog este o farama din viata noastra, din trairile noastre, deci sper ca nu te-am suparat cu raspunsul meu – imi place sa stau in banca mea, sa nu emit "judecati de valoare" si, de cele mai multe ori, acest fapt este interpretat drept infatuare/indiferenta. Simt ca nu e cazul cu tine, simt ca ai inteles perfect ceea ce am vrut sa transmit, in special tie, care nu ai nevoie decat de o sustinere, o confirmare a faptului ca faci bine si corect ceea ce faci.
Simt si faptul ca aveti o poveste foarte emotionanta si pliiiina de suflet si imi este de ajuns asta – daca tu vei simti vreodata nevoia/placerea sa o impartasesti cu noi, te asteptam cu bratele deschise.
Si eu vin inspre voi cu bratele pline de maci (iar ma faci sa plang, adooooooor macii, ii venerez).
Va pupicam mult, mult!