Mummy Laid an Egg!
Am facut-o si pe asta! Am abordat, pentru prima oara (la modul serios) tema conceperii copiilor. Si din toata multitudinea de carti existente pe piata, eu am ales-o pe aceasta, Mummy Laid an Egg (scrisa de Babette Cole), in care, la o prima impresie, parintii par sa fie foarte zapaciti si prost informati atunci cand vor sa le explice copiilor lor modul in care vin bebelusii pe lume. De fapt, eu cred ca acesti parinti sunt doar extrem de pudici si deloc inspirati in explicatii, asa cum multi, foarte multi dintre noi suntem in asemenea situatii.
Chiar daca nu mi-a fost nici mie usor sa dau explicatii, le-am dus pana la capat deoarece asa vreau sa le perceapa copilul meu, inca de pe acum, corect. Am citit mult pe aceasta tema – este varsta la care copiii fie percep aceste informatii corect, logic, firesc (si asa le vor duce cu ei mai departe de-a lungul anilor), fie se creeaza in capul lor o asemenea nebuloasa, amplificata de multa pudoare, incat vor ajunge sa isi creeze, de unii singuri, scenarii ce vor semana cu cele din carte, ceea ce duce la dezastru pana la urma. Si am mai observat un lucru extrem de important: la varsta mica, copilul inca nu deranjat sa vorbeasca despre asemenea lucruri cu parintii lor – daca acum povestim firesc, natural despre aceste teme, la fel o va face si cand va creste.
Reactiile M-ei cred ca spun totul: ras cu lacrimi, ochi cat cepele, toate provocate de gogomaniile pe care le indruga parintii:
“Girl babies are made from sugar and spice
and all things nice”, said mum.
“Boy babies are made from slugs and snails
and puppy dogs’ tails” said dad.
“Some babies are delivered by dinosaurs.”[…]
“Sometimes you just find them under the stones”, said dad.
Si, dupa ce se satura de aberatiile lor, copiii ii asigura ca stiu ei mai bine cum stau lucrurile si incepe adevarata lectie de anatomie!
Deci, foarte pe scurt si plina de umor, povestea sta asa: mami are oua, tati are seminte, dar si un tubulet. Semintele intra, cu ajutorul tubului, printr-o gaurica, in burtica lui mami, unde acestea incep marea cursa in prinderea oului.
Mie personal mi-au displacut trei elemente din aceasta carte, dar ulterior mi-am schimbat parerea si am realizat ce resort a stat la baza acestor situatii.
Recunosc, fara falsa pudoare, ca m-au socat ilustratiile din fotografia centrala (colajul de mai sus) – pozitii atat de caraghioase, incat nu stii cum sa reactionezi ca si adult… Insa, am realizat ca daca ar fi fost niste ilustratii mai putin caraghioase, copilul ar fi inceput sa puna o mie si una de intrebari aiurea. Scopul a fost atins: informatia corecta a ajuns la creierul ei, dar inca nu are curiozitatea de a afla mai multe, asa cum este firesc sa se intample cu foarte multe dintre materialele ce ii ajung in fata la aceasta varsta.
In al doilea rand m-a deranjat faptul ca micutii mananca acadele si bomboane, iar dezordinea si haosul din casa lor ne innebunesc!
Ei, dar M. imi spune: Mami, tu vezi ce dinti uratei au copiii astia? Tu vezi ca doar dintii din fata li se mai vad, oare le-au cazut restul dintilor?! Atunci mi-am dat seama ca dulciurile acelea aveau sa fie un exemplu negativ pentru copii, un fel de “Nu fa asa, ca ajungi ca si ei!”
Iar in privinta dezordinii, la fel, este o metafora pentru haosul din mintea si logica parintilor acestor copilasi, tot un “Nu fa asa, caci vei ajunge la fel!”
Sincer, nici nu ma asteptam “sa scap” asa de usor de intrebari de tot felul, nu ma asteptam ca informatia sa ajunga atat de repede la “destinatar”! Eu niciodata nu i-am spus M-ei ca ar fi adus-o barza, prefer sa fac un efort de imaginatie si sa ii prezint adevarul (despre orice subiect ar fi vorba), in cuvinte pe care sa le inteleaga si cu informatie calculata pentru varsta ei. Si ce bine ca am evitat povestea cu barza, acum mi-ar fi spus si ea ca singura legatura intre barza si mine este acel ou din care s-a format ea in burtica mea…
Prea multe citate din carte nu voi da in articol deoarece puteti citi cartea (in format electronic) aici.
Puzzle
A fost momentul ideal pentru a studia puzzle-ul in 5 straturi – Corpul omenesc/mama (cumparat de aici).
Este de o calitate ireprosabila, ceea ce ii justifica si pretul, iar noua ne place la nebunie!
Am observat, de la dimensiunile minuscule ale bebelusului din burtica, pana la cordornul ombilical sau pozitia in care sta micutul in etape diferite ale sarcinii.
Acestea sunt cele cinci straturi ale puzzle-ului.
Din ou sau pui vii?
In timp ce avansam cu lectia, mi-a venit ideea de a aduce pe masuta toate figurinele (Safari ltd si Schleich), ca sa le grupam pe doua categorii, in functie de modul in care vin ele pe lume: din ou sau se nasc ca si pui vii.
Ulterior am descoperit (citind articole publicate pe bloguri din strainatate) faptul ca nu sunt deloc prima mamica ce s-a gandit sa propuna acest joc…
Nu am avut pretentia ca M. sa si le aminteasca pe toate, dar a fost un joc tare placut, in care, unde nu era sigura in ce categorie intra figurina, mami organiza cate o super-mini lectioara de recapitulare si totul se clarifica.
Va dau un exemplu concret de asemenea recapitulare: am ajuns la buburuza si M. statea pe ganduri. Am rugat-o sa-si aminteasca primele secvente din Omida mancacioasa. Pe loc s-a luminat la fata si a inceput: “Un ousor statea pe o frunza, in lumina lunii”. A fost evident ca buburuza se naste din ou!
Voi cum abordati acest subiect cu micutii vostri?
(4 ani si 6 luni)
13 Comments
andru
Camelia, am cascat ochii cat cepele cand am vazut inceputul prezentarii pe FB! Nu de alta, dar eu n-am inca atata curaj incat sa duc explicatiile pana la capat cu Una. Si capatul se apropie! :)) Citisem pe undeva ca pe marginea subiectului asta, e bine sa dai numai atata informative cata e ceruta de copil (ceea ce am si facut, fara pasari si albinute, fara berze sau alte minuni). Apoi, am citit ca mai e bine sa ceri copilului sa-ti povesteasca cum vede el totul, pentru ca de multe ori construiesc niste scenario absolut mirobolante in mintea lor si-i bine sa-i aducem pe calea cea dreapta, cu blandete si, iar, cu exact atatea detalii cate cer.
Una a intrebat, eu I-am tot raspuns. Mai e un "cum" de care ma tem si pe care-l tot fentez! :))
Asadar, cum abordez eu subiectul cu Una? Mai bine intreaba-ma cum ma eschivez! :))
Adriana
Fetita mea e mai mica, are doar 3 ani jumate. Imi este groaza de momentul acesta, dar sunt constienta ca nu este departe si as vrea sa ii explic totul cat mai realist.
Ai fost foarte curajoasa, sa stii 🙂
Simona
Ce cărticică frumoasă! Abordează într-un mod tare interesant această temă 🙂 Mulțumesc pentru link…am citit-o și eu, cu această ocazie.Imaginile de care vorbeai sunt foarte explicite în carte, iar pozițiile în care se concepe copilul sunt tare haioase 🙂
Camelia Vida-Rațiu
Andru, si noi am evitat toate povestile cu barza, pasari si albinute si nici nu stii cat de repede a acceptat M. explicatia cu tubuletul in care se alfa semintele ce ajung in burtica mamei!
Eu spun sa incerci tot cu aceasta explicatie (aveti si cartea in format electronic, drept suport) – poate ca vei avea surpriza sa vezi ca Una nici macar nu se gandeste sa puna intrebari ce iti trec tie prin cap…la noi asa a fost.
Si pe mine m-au trecut toate apele, dar am zis ca nu poate fi mai rau decat sa invete "din zbor", de pe la alti copii, cine stie ce gogomanii, ca sa nu mai spun ca la scoala se invata infinit mai explicit totul. Nu vreau sa aiba un soc atunci cand "iese in lume", mai bine sa rosesc acum eu, decat ea…
Va tin pumnii, vei vedea cat de simplu poate fi (cred ca noi amplificam foarte mult tema).
Camelia Vida-Rațiu
Adriana, sa iti traiasca printesa!
Iti scriu si tie ceea ce i-am scris mai sus lui Andru – te aduni, ai grija sa ai toate informatiile corect aranjate pentru o explicatie logica si scurta si asta e tot. S-ar putea sa fi extrem de socata de cat de repede va prinde ideea, sa stii.
Va imbratisez cu mult drag si va tin pumnii!
Camelia Vida-Rațiu
Da, Simona si eu cred ca in umorul acesta sta integul succes al cartii – totul este de-a-ndoaselea, te zapaceste, te face sa razi cu lacrimi si, pana sa-ti dai seama, ai si parcurs cartea, informatia a si ajuns la micut!
Va pupic mult!
Ioana
Felicitari pentru curajul de "a lua taurul de coarne"! Ai dreptate cand spui ca explicatiile corecte trebuie sa survina la o varsta cat mai mica, pentru a fi asimilate cat mai natural.
Nu cred ca ma indepartez de subiect, precizand ca urmatoara etapa prin care veti trece cu totii va fi de explicare a sinonimele organelor masculine si feminine, ca sa ma exprim politicos:)
Fetita mea este in clasa I si de ceva vreme a inceput sa ma intrebe ce inseamna diverse cuvinte pe care le aude la colegii de clasa. Mi-a spus ca i-a fost rusine cand le-a auzit prima data, fiindca nu stia ce inseamna. Din pacate multi copii au acces la filme explicite si ajung sa impartaseasca colegilor ce au vazut. De aici am tras concluzia ca tare bine ar prinde niste ore de sexologie introduse chiar din primele clase (am de gand sa discut cu invatatoarea pe tema asta).
Asa cum spunea, parintii sunt pudici si nu dau prea multe explicatii copiilor. SI sunt convinsa ca sunt si copii care nu indraznesc sa deschida subiectul asta acasa. La sfarsitul discutiei micuta mea mi-a spus ca e foarte bucuroasa ca am stat de vorba, lamurindu-se asupra unor aspecte si asta mi-a generat o mare bucurie (ca are incredere in mine).
Camelia Vida-Rațiu
Ioana, mi-ai citit gandurile!
Deja am pus ochii pe cartea ce explica frumos diferentele dintre anatomia dintre sexe, mai urmeaza doar sa o cumparam.
Da, e groaznic ce se intampla in scoli (ba am auzit ca si pe la gradinita sunt multe cazuri) – nici eu nu stiu cum va reactiona M. la auzul unor cuvinte pe care nu le-a auzit niciodata…
Stiu doar ca incerc "sa-mi fac datoria", sa pun niste baze care sa o faca sa inteleaga mai usor lucurile si, inca ceva foarte important, sa cladesc "un pod" intre noi doua, un pod de cuvinte, sa ii dau curaj sa deschida orice subiect cu noi, parintii ei.
Ma bucur atat de mult sa aud ca voi deja ati reusit sa faceti asta, imi da si mie speranta experienta voastra.
Raluca
Super lectie, Camelia! Cum S. este atat de pasionat de corpul omenesc, nu am putut rata aceasta lectie. Circula la un moment dat pe facebook un filmulet cu evolutia bebelusului in burtica, asa ca l-am lasat sa il urmareasca pe acela. Apoi, el insusi m-a intrebat intr-o zi pentru ce sunt testicolele lui, si i-am spus ca acolo va avea semnite de bebelusi cand va fi mare, pe care le va planta in burtica sotiei lui 🙂 Nu i-am dat amanunte cum, peste partea asta am sarit. Iar cand m-a intrebat cum a iesit el din burtica, i-am spus ca prin operatie, ceea ce este adevarat, si deocamdata o lasam aici. Pe restul le va afla cand va fi un pic mai mare. Imi place foarte mult si puzzle-ul.
Camelia Vida-Rațiu
Multumim mult, Raluca, ma bucur asa de tare ca iti place lectia!
Da, pana acum si M. tot asa stia: ca dl dr. a scos-o din burtica mea prin operatie. Insa, cand am vazut ca ea incepe sa creada ca absolut toti copiii se nasc in felul acesta, am inceput sa ma gandesc ca ar fi timpul sa intervin…cartea m-a ajutat enorm (habar nu am cum as fi abordat tema in alt mod).
Puzzle-ul este foarte frumos, intr-adevar, si il vom folosi mult timp de acum inainte, nu doar pentru tema de fata 🙂
Va imbratisez cu mult drag!
Alina
Draga Cami, Ce frumos ai abordat cartea, imi place tare mult si puzzle-ul si jocul vostru…si noi il jucam adesea cu animale sau direct pe cartonasele de la gama! Si M. a reactionat asa de frumos, ai avut noroc sa nu intrebe mai multe 🙂 Asa incet incet o sa fie pregatita pentru cand va lua lumea in piept si se va lovi de tot felul de cuvinte! Felicitari pentru lectie din suflet!
Simona
Și noi vă pupăm :*
Camelia Vida-Rațiu
Alina, iti multumim mult!
Da, nu a fost o tema deloc usoara, dar M. a reactionat bine, ceea ce mi-a facut mie expunerea mai usoare…
Va pupicam mult!