The Night Fairy

The Night Fairy (The Book Depository) este una dintre cele mai interesante, frumoase si educative carti pe care le-am parcurs pana acum impreuna cu M. Recenziile pe care le-am citit despre ea m-au convins ca merita cumparata, dar dupa primele pagini de lectura a cartii mi-am dat seama ca tot ceea ce citisem despre ea se apropie doar vag de complexitatea si splendoarea ei, asa incat euforia lecturarii ei a fost inzecita!

Laura Amy Schlitz scrie aceasta feerie, iar Angela Barret o ilustreaza in cel mai potrivit mod cu putinta, in imagini ce par a fi tablouri pictate in pasteluri spectaculoase.

Pentru noi, The Night Fairy va ramane de o insemnatate uriasa: este prima carte ce se intinde pe foarte multe pagini (117), pe care i-o citesc M-ei in limba engleza. Dar va spun un secret: am parcurs-o in aproximativ trei zile, aproape fara sa ne dam seama – duceam cartea peste tot cu noi deoarece nu ne mai gandeam la nimic altceva decat la ceea ce urma sa mai descoperim in continuare. Azi mi-a spus M. ca ii este deja dor de Flory si ca tare si-ar dori sa ii mai citesc inca o data cartea! Cred ca este cel mai bun argument pe care vi-l pot da…

S-au strans deja pe blogul nostru cateva articole pe tema zanelor florilor, toate au elemente in comun, dar cea de fata este total diferita de ele: intr-adevar personajul principal este o zana (de data aceasta una a noptii), numita Flory, dar cartea nu este dragalasa, plina de zambete, dans feeric, sclipici si rochite din petale de flori, cum sunt majoritatea cartilor scrise pe aceasta tema.

Ba mai mult, spun ca o recomand si mamicilor de baietei, cu toata increderea – este o carte a supravietuirii in conditii absolut dramatice, a evolutiei si dezvoltarii unui caracter neslefuit si destul de dificil, intr-unul frumos si cald.

Este o carte in care natura este surprinsa pana in cele mai mici detalii ale ei, atat de multe detalii incat, la finele ei realizezi cate ai invatat despre veverite, paianjeni, lilieci, pasarea colibri etc etc. 

Din carticica in format de buzunar inveti cat din cinci carti de zoologie si cunoasterea mediului.

Iata cum incepe cartea:

Flory was a night fairy. She was born a little before midnight when the moon was full. For the rest of her life – and fairies can live hundreds of years – that hour, a little before midnight, would be the time when her magic was strongest.

Flory was at home in the dark. Like all night fairies, she cast a silver shadow, which helped her to hide in the moonlight. She had great sharp eyes that sparkled like blackberries under dew, and a tangle of dusky curls.

Her wings had thin feathers at the tips. These were her sensing feathers. If there was a mouse nearby, Flory felt its body heat through her feathers. If it was about to rain, her feathers felt the water in the air.

Flory was proud of her wings. Night fairies, like moths, often have drab wings, but Flory’s were pale green with amber moons on them. These wings were the cause of Flory’s great trouble.

Asadar, aripioarele lui Flori seamana izbitor de mult cu cele ale unei molii de luna. De aici incepe povestea: intr-o noapte, pe cand Flory avea mai putin de trei luni, un liliac o confunda cu o molie si ii mananca aripioarele!

Va spuneam, cartea parcurge o multitudine de stari sufletesti tulburatoare, dar si stari fizice multiple (de durere, de foame, obosela), valoarea ei crescand cu atat mai mult.

Pentru prima data in viata ei, Flory simte durerea fizica, urmata de disperare, deznadejde si furie. Cu toate ca este o zana, fiind atat de mica, nu poate face inca o vraja care sa-i readuca aripile la forma lor initiala, deci trebuie sa decida daca se lasa prada deznadejdii sau incepe sa lupte pentru supravietuire.

Young fairies have no one to take care of them, because fairies make bad parents. Babies bore them. A fairy godmother is an excellent thing, but a fairy mother is a disaster.

Because fairies do not look after their children, young fairies have to take care of themselves. Luckily, they can walk and talk as soon as they are born. After three days, they will not drink milk and have no more use for their mothers. They drink dew and suck the nectar from flowers. On the seventh day of life, their wings unfold, and they fly away from home.

On the night of Flory’s peril, she was less than three months old…

Se mobilizeaza foarte repede si incepe sa isi caute un adapost, hrana, imbracaminte… Este atat de tulburator tot acest proces in care, din zana a noptii este nevoita sa se transforme intr-o zana de zi – copiii vor adora sa idendifice diferentele dintre animale nocturne si diurne. Prima zi in care Flory vede albastrul cerului, razele puternice ale soarelui, culorile florilor din gradina, verdele puternic al frunzelor etc este una de neuitat! Pentru a va face o impresie si mai clara, va invit sa cititi primele opt pagini din carte pe site-ul The Night Fairy (aici).

Dar Flory este o zanuta foarte tanara, ce ramane singura, fara compania restului zanelor, motiv pentru care nici nu are de la cine invata cum sa se poarte cu restul vietuitoarelor. 

Se adaposteste intr-o casuta de pasari aflata intr-un cires si acolo reuseste sa-si creeze un micut camin.

Insa, in gradina misuna tot felul de vietuitoare ce o pandesc pentru a o manca. Dintre toate insa, veverita Skuggle este cea mai insistenta. 

Incercand sa scape de ea, Flory isi da seama ca incepe sa invete de una singura sa faca micute vraji (metafora excelenta pentru capacitatea de a te apara atunci cand esti in mare pericol). Acum ea inventeaza o vraja “de intepare”, ce pune pe fuga multi pradatori de-ai ei, inclusiv pe Skuggle.

Flory incepe sa aiba incredere in capacitatea ei de supravietuire si, atunci cand o cuprinde dorul de a zbura, incheie un fel de pact cu Skuggle: ea il ajuta sa isi procure hrana, iar el o va duce in spate prin toata gradina, ori de cate ori va fi nevoie.

Micuta inca nu stie ce sunt acelea prietenie, recunostinta, compasiune, dar incepe sa invete despre ele incetisor:

She didn’t know how rude she was; she had never been taught manners. “I’ve stung you twice already, and I’ll sting you every time you try to pounce on me. You can’t eat me! I’ll hurt you if you try.”

Cea mai importanta parte din carte este aceea in care salveaza o pasare colibri din panza unui paianjen. Mai mult decat atat, ii salveaza si ouale care stau sa eclozeze, dar care fara caldura mamei pot pierii peste noapte.

Flory viseaza ca aceasta pasare splendida, de dimensiuni micute sa devina a ei, sa poata zbura oricand pe spatele acesteia. Insa, se pare ca cele doua seamana extrem de mult una cu cealalta – chiar si la un pas de moarte, pasarea refuza sa devina sclava zanei in schimbul eliberarii din mrejele paianjenului.

Este pentru prima oara cand Flory incepe sa simta compasiune, este pentru prima oara cand simte ca trebuie sa ajute pe cineva fara sa astepte vreo recompensa! Momentul este magnific deschis, scenele sunt atat de incarcate de emotie, de freamat si zbucium al sufletului, incat ai senzatia ca pasarea si zana respira prin plamanii tai, ai cititorului.

O urmaream cu coada ochiului pe M. – am citit multe carticele pline de miez impreuna, dar in cazul acesta cineva a presarat magie din plin – simt ca s-a creat intre noi doua o stare pe care am mai simtit-o doar atunci cand am citit Imparatia lui Ciubotel(ambele carti sunt vaste si am avut nevoie de semne de carte pentru ele, dar stiu cat de greu le lasam din mana si cu ce emotie si graba ne doream sa terminam restul treburilor si sa ne asezam la citit).

Foarte frumos este faptul ca, inspre finalul cartii, liliacul ce i-a ros lui Flory aripioarele din greseala, o salveaza din ghearele unui raton. Ea, care era terifiata de sunetul pe care il scot liliecii si spunea intr-una cat de mult ii uraste, ajunge sa il ierte si chiar sa devina prieten cu cel care ii schimbase atat de mult soarta. Tot de la el afla ca aripioarele incep sa-i creasca la loc. Liliecii au un asemenea simt auditiv, incat pot sa auda ceea ce alte creaturi nici nu viseaza ca se poate auzi:

“Oh, my dear”, said the bat softly. “Didn’t you know? Your wings will grow back as your magic grows stronger. They’ve already begun. I don’t see very well – but I can hear the cells growing, if I listen carefully. Can’t you?” […] 

“I can hear the echo. You can make mistakes with your eyes, but ears never lie. At least, my ears don’t.”

Flory wanted to dance and weep for joy.

“Then – I’ll have wings again!” She saw herself flying through the garden on her own wings, dipping through the spray of the fountain, soaring over the snapdragons. “I’ll be able to fly!”

De ce cred eu atat de mult in potentialul urias al acestei carti?

Deoarece, pe langa subiect fascinant, ilustratii superbe si o engleza frumoasa, literara (cu fraze scurte, cat sa nu piarda cel mic firul), este un melanj senzational intre feeria imaginarului (in persoana zanutei Flory) si realitatea cruda, dura, plina de pericole a vietii. 

Fiecare om se poate regasi in Flory, dar oare cati dintre noi reusim sa daramam muntii, sa facem atatea sacrificii, sa luptam cu atata indarjire pentru supravietuire?

Molia de luna

Trebuie sa recunosc, The Night Fairy am gasit-o deoarece eram in cautarea unei carti ce sa aiba ca tema molia de luna. 

Zarisem pe site-ul Jucariata.ro (aici) setul pe care il puteti vedea in fotografia de mai jos si atat de mult mi-a placut, incat nu am mai avut stare pana cand nu l-am cumparat.

Este splendid si prin prisma povestii lui Flory, a devenit unul dintre seturile Safari ltd pe care le iubim cel mai mult!

Cartonase Montessori

Daca veti dori sa studiati si voi aceasta insecta, poate va vor fi de ajutor cartonasele pe care le-am realizat in format PDF si pe care le gasiti aici.

Pasarea colibri

Nu am uitat nici de superba pasare colibri din carte! Am citi despre ea din Mica enciclopedie despre pasari (editura Aquila).

Si am studiat-o indeaproape cu ajutorul figurinelor din tubul Safari ltd, Pasari exotice (tot pe Jucariata.ro il gasiti), tub ce e absolut fenomenal (si pe care de-abia astept sa vi-l prezint in intregime in viitorul apropiat).

Este incredibil cat de multe a retinul M. din povestea lui Flory! 

A topait de fericire atunci cand a gasit pe pernuta ei floarea din care bea pasarea colibri, a luat-o in manute si a pupicat-o minute in sir, imaginandu-si cum sta Flory pe spatele ei si admira gradina de sus, in zbor.

Apoi, a inceput sa o studieze cu atentie: da, are culorile descrise de Flory si uite ca e fetita, caci nu are pata rosie pe gat!

Cu aceasta lectie am deschis si studiul insectelor, pe care estimez ca-l vom continua pret de inca doua zile.

Va las in compania desenelor facute de M. pornind de la The Night Fairy: in cel de-al doilea, pe langa Flory, Skuggle si mamica pasare colibri, se afla si cei doi puiuti salvati de zanuta (un baietel cu gatul rosu si o fetita, exact ca in carte).

O zi frumoasa va dorim!

(4 ani si 6 luni)