Willow
Daca as avea o bagheta de facut micute vraji, as face in asa fel incat aceasta carte sa nu lipseasca din nicio casa in care exista vreun copilas, din nicio casa de educator/profesor!
Scrisa de catre Denise Brennan-Nelson si Rosemarie Brennan si ilustrata de Cyd Moore, Willow (cumparata de pe The Book Depository) este o carte ce a cantarit enorm in educatia M-ei: eu, ca parinte, am invatat foarte mult din ea, am pus in practica absolut tot ce am priceput din ea si rezultatele au inceput sa apara din primele zile.
O citim, daca nu ma insel, de vreo 2 luni de zile si M. nu se mai satura de ea, eu nu ma mai satur de ea… O aduc doar acum in fata voastra intentionat: am dorit sa ma conving daca “experimentul” chiar functioneaza, daca povestea si exemplul lui Willow ne vor schimba si noua viata.
La fiecare noua lectura, mai intelegem cate ceva nou din ea si mai adaugam cate o perluta de intelepciune, dar si de iubire fata de oameni.
Primul lucru pe care l-am priceput a fost acela de a lasa copilul sa deseneze/coloreze/picteze asa cum “vede” el! Nu, merele NU TREBUIE sa fie rosii, verzi sau galbene, copacul NU TREBUIE sa aiba trunchi drep, maroniu si coroana rotunda si verde si, cel mai important dintre toate, POTI DEPASI CONTURUL desenului atunci cand colorezi!
Marul poate fi albastru, iar copacul poate fi roz daca asa le “vezi” atunci cand inchizi ochii pentru a ti le imagina!
Ei, dupa ce am priceput toate astea, lucrurile au inceput sa se schimbe si in micutul nostru atelier. De atunci M. a inceput sa faca o pasiune nebuna pentru colorat si, mai nou, incepe sa prinda curaj si sa deseneze, ceea ce imi face sufletul sa zboare de bucurie!
Nu am cicalit-o niciodata, nu i-am tinut niciodata teorii cum ca elefantul trebuie colorat in gri sau maimuta in maro – se obisnuise sa intrebe de una singura “cum vine colorat X?” si cred ca i se parea foarte anosta aceasta activitate. Acum, pune tot mai rar aceasta intrebare si atunci cand o face, atat mami, cat si tati sar cu raspunsul: “Le vei colora asa cum doresti tu, asa cum le vezi cand inchizi ochisorii!” Si daca ati stii cum sare in sus de bucurie, cum freamata de fericire si de exaltare la gandul ca va inventa combinatii de culori, ca le poate asocia absolut cum doreste ea!
Mi-au scris multe mamici in ultimul timp si mi s-au plans ca puilor lor nu le place sa coloreze, sa deseneze, ca nu au rabdare pentru o asemenea activitate. V-ati gandit vreodata ca poate li se pare extrem de plictisitor sa coloreze toata viata copacul in verde si maro? Noi am schimbat complet abordarea si iata, rezultatul nu s-a lasat deloc asteptat.
De ce rog parintii si educatorii sa cumpere aceasta carte? Pentru ca ea nu se rezuma doar la pictat/colorat/desenat!
Din ea invatam ca orice materie trebuie apropiata de cel mic cu multa ingaduinta, cu multa iubire, cu imaginatie si rabdare, dar mai invatam si ca nu exista copil “rau”, poate doar obraznic sau rasfatat, dar si asta se poate “repara” cu un rabdare si multa iubire.
Dar haideti sa vedeti concret ce se intampla cu aceasta superba fetita, Willow.
La orele de arta plastica ale d-rei Hawthorn, nimeni nu misca, toate sunt la locul lor, intr-o ordiine de gheata si foarte sumbra, CU EXCEPTIA LUI WILLOW:
The stundents sat in their rows, silent and still, like eggs in a carton.
Except for Willow.
Rosy-cheeked Willow twisted around in her seat to look out the window.
“Face forward, young lady.” Miss Hawthorn’s icy blue eyes glared at Willow. Willow shivered.
Miss Hawthorns’s moods were as dark as her clothing.
Atunci cand Miss Hawthorn le arata cum sa picteze un copac, toate lucrarile copiilor arata la fel ca exemplul asezat, drept model, pe tabla: trunchi drept, maro si coroana verde, rotunda.
Cu exceptia copacului lui Willow, care era roz!
Este certata de fata cu intreaga clasa, iar copiii mai si rad de ea.
In saptamana urmatoare, copiii au de pictat cate un mar (pomul), plin de mere rosii, rotunde. Intreaga clasa se conformeaza, cu exceptia lui Willow, care picteaza merele in albastru.
Iarasi este certata in public, iarasi se rade de ea…
De ambele dati, Willow revine la scoala cu draga ei carte de arta, pe care o iubeste ca pe nimic altceva: ii ea ii arata profesoarei, atat un pom roz, cat si un pom cu mere albastre, pictate de catre pictori faimosi. Gesturile ei sunt insotite de cele mai candide si calde zambete, ba chiar de un mar albastru, pe care i-l daruieste din suflet profesoarei ei.
Care credeti ca este reactia acestei fetite care picteaza copaci roz, mere albastre si oameni de zapada-fetite atunci cand este criticata non-stop, cand i se arunca priviri ce ii ingheata sangele sau cand se rade in gura mare de ea?
Credeti ca plange, se resemneaza, isi schimba modul atat de personal de a picta? Nicidecum!
Este singura care ii lasa d-rei Hawthorn un cadou inaintea inceperii vacantei de iarna. Si nu orice cadou, ci cartea ei cea mai iubita, cartea ei de arta!
Gestul lui Willow va insemna enorm pentru aceasta profesoara – practic, o schimba cu totul, o schimba atat de mult incat, cand se intorc elevii din vacanta, nici nu o recunosc fizic, ca sa nu mai spunem ca sala de curs arata cum nu a aratat vreodata, dar asa cum este firesc sa arate o sala in care se invata pictura.
Pentru aceia dintre voi care doriti sa aflati mai multe din aceasta carte, o puteti face urmarind urmatorul film:
Noi am desenat si colorat copaci asa cum nu am facut-o niciodata pana acum, dar asa cum ne-a dictat sufletul.
M. a pictat si pe panza, cu vopsele acrilice, un pom roz, asemanator cu al lui Willow, dupa ce mami a trasat conturul acestuia.
Am facut contururi pentru multi copacei si impreuna i-am colorat (folosind creioane cu efect de acuarela). Dupa ce am aplicat un strop de apa, s-a produs magia, desenele parca au prins viata.
Ce ne mai ramane totusi de facut (dupa ce se vor fi asimilat bine informatiile in capsorul M-ei) este sa parcurgem si acest ghid de activitati ce mi se par foarte inspirate.
Si o familie de salcii (inspirata de numele fetitei protagoniste), in viziunea M-ei:
De ce o iubim atat de mult pe Willow? Pentru ca este puternica si nu se lasa calcata in picioare. Se lasa “modelata” doar de propriul ei interior, dar are o baza de cunostinte generale solida, ce ii si da dreptul sa poata tine piept avalansei din exterior. Asta invata copiii: daca esti educat, esti puternic, esti un eu ce nu poate fi strivit, indiferent de situatia in care esti.
Nu in ultimul rand, Willow schimba oamenii cu bunatatea si intelepciunea ei fantastice – ceea ce face ea este cea mai mare dovada de iubire pe care o poate demonstra un elev fata de educatorul lui.
O incadrez in categoria copiilor puternici ai literaturii universale (gandul imi zboara cel mai adesea la Pipi Sosetica) ce ies in lumea mare cu pieptul in fata, capul sus si inima plina de iubire fata de semeni.
Haideti sa ne invatam copiii limba lui Willow, adica limba culorii, a iesirii din “cutie”, din tipar, a libertatii si a curajului de a fi liber – este limba copilariei pe care, in mod paradoxal, noi parintii ne tot straduim sa le-o facem uitata copiilor nostri, din pacate!
(4 ani si 6 luni)
15 Comments
Alina
Superba, Cami, nu am alte cuvinte…imi place enorm de mult atat cartea cat si prezentarea si mesajul pe care l-ai transmis…Iti multumim din suflet! O zi minunata sa aveti!
Camelia Vida-Rațiu
Ma bucur atata de mult ca iti place cartea, Alina!
Iti multumesc pentru tot si va pupicam mult, mult!
andru
N-as putea sa-ti multumesc mai mult pentru recomandarea asta, Camelia!… Una e, prin firea ei, o conformista, a respecta regula, a intra in tipar e felul ei de a se simti in siguranta in lume. Am tot incercat sa-i arat ca macar in arta, macar in ceea ce visezi poti indrazni totul… Stiu si eu cat de convinsa e ea acum? E si tare micuta, ce-i drept, pentru lectii asa de grele. Curajul asta de a fi ca Willow ni-l adunam, cei mai multi dintre noi, in ani si ani de experimentat.
Cartea despre Willow ne-ar prinde bine pentru ca i-ar aminti, pe langa volumele cu Pippi Sosetica, despre un alt fel de a fi.
Multumim mult, n-as fi aflat niciodata despre Willow fara voi!
Anonim
Recomandarile tale de pe Book depository ma uimesc intotdeauna..si noua ne-ar prinde bine sa o cunoastem pe Willow, chiar daca este fetita 🙂
Imi plac mult copaceii vostri!
Offf…si ce mult mi-ar placea….desi stiu ca timpul iti este potrivnic, sa fi avut o categorie aparte doar pentru cartile de pe Book Depository! :). Dar , banuiesc ca, daca scriem la "cautare" book depository, vom gasi toate titlurile.
Va pupam!
melly
Ce carte minunata, Camelia. Cat de mult imi place de Willow si stilul ei. O lectie de viata. Cum ai spus si tu nu ar trebui sa lipseasca nici din biblioteca noastra. Am deja o lista frumoasa, alcatuita dupa frumoasele tale recomandari de peBook Depository. Cand mai creste Bea îi vor prinde tare bine.
melly
Desenelul vostru este absolut superb. Iar incercarea Maiei sa deseneze asa cum vede ea este de apreciat, desenul ei e frumos si interesant.
Camelia Vida-Rațiu
Andru, si eu observ acceasi tendinta la M., dar a reusit sa "imi spuna" ca nu ii place acest lucru prin faptul ca nu ii placea sa coloreze, nu ii placea deloc sa deseneze (sau oare nu avea curaj?!?!)
Eu m-am temut foarte, foarte mult de faptul ca se va simti coplesita de grija mea pentru frumos, de atentia pe care o acord oricarui mic proiect ce implica forma… Poate chiar incepea sa simta o anumita presiune, nu stiu exact. Insa, am vazut o asa mare schimbare din prima clipa in care i-am citit Willow. A stat lipita de mine si mi-a cerut de nenumarate ori sa-i mai citesc o data si inca o data si inca o data. S-a acumulat curaj, a inceput sa lase manutele sa lucreze fara restrictii, iar eu sunt atat de bucuroasa. O ajuta muult si exemplul lui Pipi, dar Willow a fost punctul pe "i" – ea a convins-o ca oamenii mari nu au intotdeauna dreptate, ca varsta nu inseamna intotdeauna intelepciune…
Sper din tot sufletul sa va ajute si pe voi exemplul acestei fetite care pe noi ne-a schimbat foarte mult (eu mai eram cum eram, dar tati stia clar ca cerul e albastru si soarele galben…eiiii, ce schimbare a suferit si el de cand o citim pe Willow :))))))
Va pupic mult!
Camelia Vida-Rațiu
Coca, draga mea, pagina mea cu recomandari carti este "in lucru", ca sa spun asa – va suferi schimbari majore (daca ma vor tine puterile si inteligenta), doar ca nu pot sa promit cand va fi gata.
Sa o cunoasteti pe Willow, aici chiar nu conteaza sexul copilului, te vei convinge de asta din primele clipe.
Va pupic mult!
Camelia Vida-Rațiu
Iti multumesc mult, Melitta!
Sper sa va placa si voua aceste carti la fel de mult cum ne plac noua – le adoram, respiram prin ele 🙂
Va pupicam mult!
Micaela Gh
O carte superbaaaaa iar prezentarea ta minunata.Daca micul meu nu termina gradinita anul acesta, ii daruiam una doamnei pentru ca micul meu e un adevarat Wiliow.Anul trecut doamna se mai plangea ca nu reuseste sa il convinga sa coloreze si sa deseneze ca ceilati,dar anul acesta l-a ignorat cand a vazut ca nu il convinge si mai ales nu ne convinge pe noi 🙂
Si eu sunt fana Book Depository
Mult spor la joaca si in continuare 🙂
Anonim
Felicitari Camelia!Ca intotdeauna,IREPROSABIL!! In primul rand ,eu am avut de invatat mult,din aceasta lectie,deoarece si eu sunt destul de rigida in general(citind lectia,aveam chiar mustrari de constiinta legate de asta),insa de acum inainte,mai ales pe partea de creatie, o sa ma gandesc de 2 ori inainte de a-mi impune ideile in fata lui.. Multumesc Cami! Esti minunata! (Margareta si David)
Camelia Vida-Rațiu
Of, draga Micaela, cat de rau imi pare ca ati avut parte de o asemenea educatoare 🙁
De asta am spus inca de la inceputul articolului, recomand cartea si educatorilor – multi au de invatat muuuuulte despre tainele sufletului de copil, dar cu un pic de bunavointa si cu putina deschidere a orizonturilor se rezolva repede acest aspect.
Va imbratisez cu mult drag si va mai asteptam in vizita!
Mult spor si voua!
Camelia Vida-Rațiu
Margareta, draga mea, ce mult ma bucur ca iti place cartea!
Si eu tind sa fiu perfectionista dar ma bucur ca am realizat ca acest lucru nu ii face deloc bine copilului. Lejeritatea trebuie sa existe nu doar in arta, ci in toate materiile, jocurile sale educative – rezultatele sunt incredibile, ca sa nu mai spun ca toata lumea e calma, lipsita de frustrari, plansete…
Va imbratisez cu mult, mult drag!
Anonim
Minunata !
O povestioara foarte asemanatoare am citit si noi in cartea ,Deschideti inima si mintea-povesti terapeutice,, de la editura aquila.cartea este foarte frumoasa -noua ne-a placut foarte mult si sigur si voua va va placea.Povestioara se numeste ..De ce nu asculta Denisa ? ,,-rolul povestii -stimularea creativitatii si incurajarea punerii acesteia in practica.
Acum , pana pe 31 august cartea este la 40% reducere ( 14 lei) pe librarie.net.
TE rog sa ii dai un milion de pupici de la noi lui M !
Gabriela Marasescu
Camelia Vida-Rațiu
Gabriela, si noua ne place mult cartea respectiva 🙂 O citim de cateva luni in coace, doar ca nu am apucat sa scriu inca despre ea..uufffff, am un listoi urias de carti despre care nu am apucat sa scriu, chiar daca le citim :(((
Il pupicam si noi mult pe Luci!!!