Ispravile lui Guguta
De curand, intr-o dupa-amiaza extrem de calduroasa, Zana Cartilor a sunat din clopotel, dandu-i M-ei de veste ca i-a adus o noua carticica.
A inceput o cautare frenetica prin toata casa, iar reactia ei la vederea cartii mi-a intrecut orice asteptare: inainte de a apuca sa citeasca titlul a inceput sa tipe de fericire “Mami, mami, s-a intors Ciubotel la mine! Mami, a venit Ciuboteeeeeeeel!!!” Avea obrajorii rosii de emotie, ochisorii ii luceau ca doi licurici si radea cu gurita pana la urechi. A acceptat foarte repede faptul ca nu Ciubotel venise la ea, ci “fratiorul lui mai mare”, Guguta.
Da, ati intuit corect, editura Doxologia a tiparit, pentru prima data in Romania, volumul Ispravile lui Guguta, al marelui scriitor basarabean, Spiridon Vangheli, pe care l-am ascuns bine in sufletele noastre si nu ii vom mai da drumul de acolo niciodata! Sunt convinsa ca va amintiti, despre domnia sa am scris si in acest articol. Publicarea, si in tara noastra a lui Spiridon Vangheli este un eveniment pe care nu il putem rata, de care trebuie sa ne bucuram impreuna cu micutii nostri, ca de un dar de Craciun. Totul emana a sarbatoare: de coperta cartii (cartonata, de dimensiuni mari: 27,2cm x 20,5cm) te indragostesti din clipa in care o vezi, din clipa in care o atingi, iar cand deschizi cartea, te imbie la lectura ilustratiile (adevarate opere de arta) pictorului rus Boris Diodorov, realizate prin tehnica gravurii in metal!
In spatele acestei carti, impartita pe 35 de povesti (143 de pagini), sta o poveste deosebit de emotionanta, pe care d-l Catalin Jeckel (autorul postfetei Ganduri pentru copii, parinti si bunici) ne-o dezvaluia intr-unul din comentariile publicate la articolul despre Imparatia lui Ciubotel:
Cum a aparut cartea cu Guguta? Cine l-a inspirat sa creeze un astfel de copil ,,cel mai harnic copil din literatura universala … care schimba din temelii lumea fiindca o schimba pe propriile temelii sufletesti” (afirma profesorul Theodor Codreanu)?
Chiar propriul sau baiat, Radu, din nefericire trecut prematur in vesnicie, care pe la varsta de vreo 7-8 anisori l-a convins pe tatal sau, Spiridon Vangheli, sa mearga la Grinauti, la bunici, pe jos – erau numai vreo 200 km.
Si au mers si, dintre toti, semnificatia adanca a acestei calatorii, a tatalui impreuna cu fiul sau, a inteles-o doar bunicul. Si in “Ispravile lui Guguta”, bunicului ii este rezervat un loc aparte.
Pentru ca stiu ca am tendinta de a vorbi exagerat de mult despre cartile ce imi plac, azi voi incerca sa fac o exceptie, ii voi da cuvantul marelui scriitor – cuvintele mele sunt prea sarace pentru a descrie ce tezaur ascund cartile sale. Asadar, desi nu mi-a fost deloc usor, am selectat cateva dintre fragmentele ce pe noi ne-au emotionat extrem de mult, iar pe voi am sa va invit sa le parcurgeti, sa va faceti o impresie personala despre ele:
Iarna l-a gasit pe Guguta sub caciula, in satul sau, Trei Iezi. I-a placut Matusii Ierne baietelul: au coborat si ful-gii din cer sa-l vada si l-au facut a-alb din cap pana in picioare – un omulet de zapada, numai ca de sub caciula lui iesea un nouras de fum.
Fulgii credeau ca Guguta face focul sub caciula… He, de unde sa stie ei ca acela nu-i fum, ci-i suflarea lui Guguta?! Cand si-a pus caciula in cap, a dat tot frigul afara!
Caciula lui Guguta este metafora centrala a acestui volum de proza, este insasi copilaria, in bratele careia, la caldurica si in siguranta, incape intregul univers.
Daca da de mancare oitelor dimineata, caciula creste, creste cat sa adaposteasca intregul sat sub ea:
Sub caciula lui Guguta claxonau automobilele, nechezau caii, scartaiau cumpenele fantanilor… […]
In Trei Iezi au ramas numai cateva caciuli – pe capetele celor care se duceau la oras dupa covrigi, halva si cu alte treburi -, ca dincolo de caciula uriasa a lui Guguta era iarna in toi…
Am inceput sa plang atunci cand am citit cum Guguta leagana mana obosita a mamei pentru a o adormi. Oare pentru cati dintre noi, mainile mamelor, ale bunicilor noaste nu sunt icoane? Este una dintre cele mai dragi amintiri din copilaria mea – modul in care priveam si adulam mainile ce nu se opreau din trebaluit, ale mamei si bunicii mele paterne.
Iata, de ziua mamei sale, Guguta se gandeste ca tare bine i-ar prinde o pereche de pantofi noi, chiar daca banutii ii vor ajunge doar pentru un nasturel (albastru ca ochii mamei):
“Mama dormea. Cand a dat sa-i masoare piciorul, s-a miscat o mana de-a mamei. Guguta a luat-o incetinel in palmele lui mititele si, leganand-o, ii canta asa:
Nani, nani,
Mana mamei…
Cum a adormit mana, Guguta hai sa masoare talpa mamei!”
Atunci cand isi doreste din tot sufletul un ceas numai al lui, Guguta ii spune tatalui sau:
– Tata, cand vor ramane doar oleaca de minute in ceasul tau si-i vrea sa scapi de el, sa mi-l dai mie sa-l arunc.[…]
Intr-o seara, insa, pe cand ceasul de pe cer era dus la culcare, Guguta l-a mai intrebat o data pe tata de mai sunt minute in ceasul lui si daca nu-i trebuie un baiat ca sa i-l arunce. […]
– Dar eu stiu de unde ia ceasul tau minutele, nu se lasa batut Guguta.
– De unde? prinde interes tata.
– Pai, din ceasul bunicului, de acolo le ia. Ceasul de pe cer e mai mare peste toate ceasurile!
Foarte mult m-a impresionat povestirea Covrigii lui Ion Creanga!
Cand era invatator, Ion Creanga venea la scoala cu o cutie de carton subsuoara.
Copiii stiau ce e in cutia aceea.
La lectie, Creanga facea ce facea si, iata, unde nu scotea de acolo prajituri in forma de litere, unse cu zahar topit! Una cate una anina literele pe tabla si alcatuia astfel cuvinte. […] Daca elevul deslusea cuvantul, ii dadea voie sa manance litera pe care si-o alegea. Cand cel din clasa intai isi lingea buzele, Creanga – de colo:
– Ei, acum fa bine si citeste ce e scris pe tabla, tinand minte litera pe care ai mancat-o!
Era ziua bunicului. Mama lui Guguta i-a daruit o camasa, tata niste papuci de casa, surioara – un buchet de liliac, iar Guguta – un toiag.
Florile – bunicul le-a pus in vaza, camasa – in dulap, papucii – sub pat, iar pe Guguta l-a strans in brate si i-a laudat toiagul in fel si chip. […
In seara aceea, baietelul nu putea adormi. Daca ii place asa de mult toiagul, garantat ca bunicul nu se mai culca in noaptea asta: o sa umble cu toiagul pe afara si, pana in zori, o sa-i roada capatul! […]
Cand se intorceau de la iarmaroc, Guguta si-a luat inima in dinti:
– Bunicule, ii spune, atata ai laudat atunci toiagul si, iaca, il tii dupa usa…
– Cum asa, il tin dupa usa? i-a pus el mana pe umar. Tu esti toiagul bunicului, Guguta!
Bunicul este ultima si poate cea mai plina de emotie si sensibilitate dintre toate povestirile din acest volum.
Numai la bunicul e forfota in ograda si ninge asa de tri-i-ist!… In casa se aprind si se sting lumanari […].
Cainele, dupa ce a urlat toata noaptea, nu-si afla locul. Oile stau in ocol cu boturile ridicate, iar cumpana fantanii a inmarmurit cu o pasare de zapada in crestet: moare bunicul! S-a facut asa de mic, de il poate lua si Guguta in brate. Numai mustatile i-au ramas mari.
Unul cate unul vin satenii prin omatul pana la gat, sa se ierte cu bunicul. […]
– Bunicule, coboara Guguta ochii in pamant, dar tu nu te temeai sa mori, ca era asa o ninsoare?
– De ce sa ma tem, Guguta? isi netezeste mustatile bunicul. Eu stiu drumul la Dumnezeu. Sa se teama cei care au facut rau pe pamant.
“Oare drumul care trece pe langa casa noastra duce la Dumnezeu?”, se gandea Guguta […].
De cum am inceput sa citim cartea, M. mi-a spus ca isi doreste mult sa deseneze caciula lui Guguta. S-a pus pe treaba, a schitat o caciula sub care se vad perechile de cizmulite ale copilasilor aflati sub ea, oitele ce dau tarcoale caciulii, casute si doi oameni zgribuliti, ce pleaca la cumparaturi in oras.
Cum as sintetiza aceasta carte, in doar cateva cuvinte? As scrie asa: emotie (extrem de multa), familie, sensibilitate, traditie, putere de introspectie, de zugvravire a sufletului uman.
In semn de multumire pentru toata emotia si bucuria pe care ni le-a provocat, prin articolul meu de azi dorim sa-i uram domnului Spiridon Vangheli, nu doar bun venit in tara noastra, in casuta noastra, dar mai ales in sufletele noastre, unde ocupa un loc urias!
(4 ani si 6 luni)
33 Comments
Unknown
Multumim ca ne-ai semnalat cartea, o sa ma duc s-o caut intr-una din librariile MMB din Iasi. Inca de la articolul tau trecut, imi suna foarte cunoscut numele autorului si mi-am amintit ca am o carticica foarte mica, cu cateva versuri de Spiridon Vangheli, dar de Ciubotel si de Guguta nu auzisem.
Camelia Vida-Rațiu
Cu drag, Laura.
Lectura frumoasa va doresc!
Valentina
Multumim pentru recomandare, chiar acum am comandat cartea si abia astept sa o primesc. Ai un mare talent in a scoate in evidenta ce e mai frumos din carti, ma emotionez de fiecare data cand citesc o recenzie de-a ta. Si noi am inceput sa indragim cartile cu text mai mult. Acum lecturam "Cel mai mare Gulliver" de Gellu Naum si o savuram de-a dreptul. Spor la citit si voua!
Unknown
Nemaipomenite ambele carti, Camelia, iti multumim!
Cu siguranta o sa i le comand Clarei, ca si cartea "Cel mai mare Gulliver" … iar lista e deschisa mereu … :).
Ma intrebam, insa, daca si prima carte prezentata de tine, respectiv "Imparatia lui Ciubotel", poate fi comandata de la aceeasi editura, nu am gasit-o dand "search".
Am gasit, in schimb, o alta carte a lui Spiridon Vangheli, dar in Moldova:
bestseller.md/baietelul-din-coliba-albastra-de-spiridon-vangheli.html
O seara frumoasa!
Ramona
Camelia Vida-Rațiu
Cu tot dragul, Valentina! Sunt convinsa ca eti savura si voi aceasta carte.
Esti foarte draguta, iti multumesc mult pentru cuvintele atat de frumoase (inseamna foarte mult pentru mine).
Si noi ne indreptam catre Gellu Naum, iti multumesc mult pentru recomandare, deja am pus cartea in wishlist.
Va pupicam mult!
Camelia Vida-Rațiu
Ramona, ma bucur mult ca iti place ceea ce am prezentat.
La noi, prin editura Doxologia, a aparut (inca) doar "Ispravile lui Guguta", dar am inteles ca proiectul nu se va opri aici, deci sunt sigura ca si "Imparatia lui Ciubotel", "Baietelul din coliba albastra" si "Pantalonia" vor fi publicate in Romania.
Va imbratisam cu drag!
andru
Editia romaneasca a lui Guguta e intr-adevar foarte frumoasa. Imi place formatul mare, imi place tot. Sper sa ne apucam si noi curand de ea!
Estera Emmerson
De 1 iunie am fost la Bookfest Bucuresti. Planuisem escapada de cind ne rezervasem bilete de avion pentru vacanta in Romania. In mintea mea, zeci de carti de povesti asteptau sa le rasfoim si cumparam. Trebuie sa spun ca am fost foarte dezamagita. Fetita noastra Anna are 4 ani si aproape 8 luni, si incepe scoala in septembrie. Citim cu mare placere si indragim formatul cartilor englezesti: ilustratii care sustin 100% textul, text aproximativ 25% din pagina, maxim 20-25 de pagini, o singura poveste intre copertile unei carti. Pentru ca Anna este bilingva, am inceput sa traduc unele din povestile ei preferate si in romana. De 1 iunie, am pilotat traducerea lui 'Gruffalo' (autoare Julia Donaldson) la Muzeul Taranului Roman cu un grup de aproape 20 de copii romani. In pregatirea atelierului de lectura si creatiivtate de la muzeu, am trimis si un chestionar ca sa vad cit si ce se citeste copiilor romani. Nu am avut multe raspunsuri, dar cele pe care le-am primit au fost foarte dezamagitoare, in conditiile in care parintii sint toti oameni cu interes crescut in educatia copiilor. Conform raspusurilor primite, in medie, exista sub 10 carti de povesti in casele copiilor (intrebarea includea si cartile imprumutate de la biblioteca sau aiurea). Hm, oare de ce? Raspunsul l-am gasit la Bookfest. Am gasit carti voluminoase, cu ilustratii care in mica masura sustin textul, majoritatea scrise in rima. Eu stiu ca 'tot romanul e nascut poet', dar am simtit nevoia si de proza, de poveste scrisa cu tilc, in limbaj contemporan.
'Cel mai mare Gulliver' si-a gasit cu chiu, cu vai loc in cosul nostru de cumparaturi. Imbina proza cu poezia in mod minunat (parintii pot deveni creativi la tonalitati si schimbari de voce, imitari de vint, valuri etc), dar are … 72 de pagini. Probabil ca se adreseaza copiilor care pot deja citi independent, dar, ma repet, unde sint cartile de povesti pentru prescolari? Din sutele de carti rasfoite, spre sfirsitul zilei,. extenuata, am dat ultima sansa unei edituri de care nu mai auzisem, Galaxia Copiilor. Ah, ce surpriza! Nu-mi venea sa cred ochilor: usor de tinut in mina de un copil prescolar (in jur de 15 pagini), ilustratii care sustin textul de pe fiecare pagina, poveste cu tilc, in proza. Am gasit doua: 'Dorinta lui Oaky' (oac-oac) de Undina Bubur si Georgina Chitac, si cealalta, 'Dinozaurii pitici – De-a v-ati strigatealea' de Martin Zick si de aceeasi ilustratoare. Ca fosta profesoara de limbi straine, am apreciat foarte mult limbajul contemporan, nefortat, cu subintelesuri astfel incit copilul poate descoperi noi sensuri la lecturile viitoare. Annei i-au placut de la prima pagina. Am simtit ca au atras-o, au captivat-o ceea ce ''Cel mai mare Gulliver', 'Aventurile lui Arik', 'Cartile Lucia Muntean' si multe, multe alte carti romanesti nu au reusit de la prima pagina. 'Felicitari autorilor!
Mai tirziu, in orasul meu natal din inima Ardealului, la biblioteca, am gasit 'Aventurile unui fir de nisip' de Ana Lembrau. Am cautat-o cu disperare la Bookfest, dar nu am gasit-o. Ilustratiile sint superbe, povestea curge lin, in rima, dar are un singur cusur: numarul mare de pagini. Dupa 10-15 minute, si eu, adult fiind, asteptam deznodamintul care intirzia sa apara. Cred ca se poate invata si exersa rabdarea in alt fel, nu neaparat la 'ora' de lectura (Ce ironie! In limba romana, expresia spune mult.)
Ore sau minute placute de lectura va doresc!
Estera Emmerson
M-a amuzat sa vad cum M. deseneaza degete. Anna mea, la fel.
andru
Cred ca trecerea aceasta de carticele scurte, cu text putin dar cu poveste sustinuta mai mult vizual se face diferit, de la un copil la altul. Eu am citit cu fetita mea aproape numai poezie pana pe la 4 ani. Probabil ca proza a fost un 10% din ceea ce citeam zilnic (dar procentele nu-s neaparat punctul meu cel mai puternic…) Totusi, cand am citit cu ea "Minunatul Vrajitor din Oz" – cadou pe care l-a primit la a patra aniversare – a fost absolut fascinata! Eu am inceput cu destul scepticism serile de lectura cu Oz, insa fetita mea s-a indragostit efectiv de poveste si nu I-a mai trecut de atunci. Oz a cucerit-o, cred, si pentru proza!
Poate v-ar placea cartile pentru copii de la editura Vellant? Sunt cateva volume cu totul si cu totul spectaculoase publicate de ei: " Incredibilul baietel mancator de carti" ( vellant.ro/product/Incredibilul-b259ie355el-m%C3%A2nc259tor-de-c259r355i,220800.aspx), "Leon si Taramul de la Mijloc"( vellant.ro/product/Leon-351i-T259r%C3%A2mul-de-la-Mijloc,220795.aspx) etc.
Estera Emmerson
Multumesc pentru link-uri, Andru.. Am vazut ca exista foarte multe traduceri in romana, insa eu imi doresc carti de povesti scrise de romani, in limba romana.
Camelia Vida-Rațiu
Estera, din pacate, literatura destinata copiilor (vorbesc de autori romani) este extrem, extrem de saraca, iar cand vine vorba de categoria mentionata de tine, este inexistenta, din pacate…
Avem noroc cu traduceri, de exemplu din Eric Carle sau Dick Bruna, pe care le gasim la editura Cartea Copiilor
( carteacopiilor.ro/catalog/). Si cartile mentionate de Andru sunt fantastice, editura Vellant are niste carti precum bijuteriile, superbe!
Va imbratisez cu drag!
Camelia Vida-Rațiu
Hiihi, o pupicam tare de tot!
Camelia Vida-Rațiu
Andru, ce mult ma bucur ca esti atat de multumita de editia romaneasca!
Sa aveti mult spor, sunt sigura ca va veti topi dupa Guguta!
Estera Emmerson
Pacat! Aici, in Anglia, sintem rasfatati cu sute si sute de titluri pentru copii prescolari. De la biblioteca, putem imprumuta pina la 20 de titluri, ceea ce e un lux.
Camelia Vida-Rațiu
E foarte, foarte mare pacat! Suntem norocosi cei care cunoastem si citim in limba straina si putem umple golul, dar tot nu rezolvam problema – cel mic trebuie sa exerseze cititul in limba materna si carti de literatura romana, pentru prescolari nu exista.
O solutie este aceea de a tehnoredacta noi insine textele in limba romana si de a le lipi peste cele in limba straina 🙁
In acest moment alta idee nu imi vine. Prefer sa fac acest efort, dar sa stiu ca este educativ ceea ce citeste, ca este frumos ilustrat si foarte atractiv pentru copil.
Nu avem cultura, "istorie" in literatura pentru copii (mai ales atat de mici) si, cu toata sinceritatea, nici nu ma astept ca in viitorul foarte apropiat sa se demareze ceva in acest sens… Autori de texte minunate sunt foarte multi tara noastra, dar din motive economice ma tem ca nici editurile nu s-ar aventura in asemenea proiecte. Din pacate, lumea cumpara (in general) tot mai rar carti, iar daca vorbim de copiii foarte mici, nici nu mai vorbim…
O seara frumoasa, traiti din plin sansa de a trai intr-o tara cu atata drag de carte 🙂
Raluca
Ai avut dreptate cu metafora spectaculoasa,Camelia, e foarte frumoasa cartea si o incantare sa fie citita chiar si de un adult. Nu stiu daca S. e inca pregatit pentru ea, dar eu cu siguranta eram pregatita 🙂 It's a piece of beauty si iti multumesc ca ne-ai deschis ochii asupra ei.
Camelia Vida-Rațiu
Raluca, meritul meu este infim – scriitorul este urias, sunt convinsa ca multa lume va scrie minunat despre el si in tara noastra.
Ma bucur atat de mult ca iti place cartea!!!
Va pupicam mult!
Daniela Jerghiuta
Oooo, ce frumusete. Sigur o voi lua pentru I. sa o avem pentru mai tarziu, dar indraznesc sa te intreb: oare ar fi potrivita si pentru o fetita cu varsta de 9 ani? Ma gandesc sa o fac cadou unei fetite dragi. Multumesc, Camelia.
Anonim
Guguta este unul din prietenii mei din copilarie, alaturi de habarnam si multi altii! Ma bucur ca voi gasi in librarii cartea pentru fiica mea!
Camelia Vida-Rațiu
Daniela, cu toata increderea o poti cumpara. O sa placa mult si parintilor, poate o vor citi impreuna (chiar mi se pare un mare pacat sa nu se intample asa, caci ascunde atata emotie si poate isca discutii fenonemale intre membri familiei).
Va imbratisez cu mult drag!
Camelia Vida-Rațiu
Cat de frumos! Esti o norocoasa daca ai crescut cu aceste personaje.
Ma bucur ca ne-ai scris si ca ti-am facut o bucurie cu vestea venirii lui Guguta si in tara noastra 🙂
Catalin Jeckel
,,Cine, ma rog, e Guguta, cum arata el? Cutitasul lui chiar impusca?!" – este intrebarea (cu reverberatii in timp) pe care o pune pentru el insusi si pentru toti ceilalti Mos Martin in povestioara ,,Telegrame in padure".
Ei bine, din descrierea dumneavoastra, se intelege extraordinar cine e si ce vrea Guguta.Va multumim mult pentru mana prietenoasa pe care i-ati intins-o lui Guguta, acum cand el a trecut cu sfiala Prutul.
Zilele de 14-15 iunie au fost zile pe care noi cei din redactie,Spiridon Vangheli, Guguta, ceilalti prieteni din Basarabia, copiii din Iasi si parintii lor, toti cei care ne-au inconjurat cu drag si curiozitate ca intr-o poveste, nu le vom da uitarii niciodata. Timpul a fost anulat, nu a mai existat nici zi nici noapte, iar ceea ce s-a intamplat a depasit cu mult asteptarile noastre: emisiuni la posturile locale, intalniri cu presa, cu personalitati venite la Iasi cu ocazia Festivalului International al Educatiei (in cadrul acestui festival, la Teatrul National din Iasi i s-a decernat scriitorului Premiul de excelenta pentru educatie in limba romana – moment aplaudat indelung de cei prezenti la Gala; Laudatio a fost facut de primarul Chisinaului, iar diploma i-a fost inmanata de Mitropolitul Moldovei si Bucovinei). Emotile au fost puternice iar trairile profunde, erau multi romani din Basarabia, stabiliti de ceva vreme in Romania, care erau, la randul lor, miscati sufleteste de aceasta poveste care prinde in viata si in Romania.
Ce sa mai spun de a doua zi, cand la Palatul copiilor din Iasi, cateva sute de copii l-au ,,impresurat" cu dragoste multa si pe Spiridon Vangheli si pe Guguta: punerea in scena, de catre copii de clasa a II-a, a doua povestioare din carte Guguta o invata pe mama sa mearga pe bicicleta si Covrigii lui Ion Creanga, iar intalnirea pentru autografe….a durat nu mai putin de trei ore, timp in care ne mutam la fiecare 5-10 minute mai la umbra fiindca si soarele se inghesuia la joaca impreuna cu Guguta 🙂
Ce sa spun…Domnul Spiridon Vangheli imi spunea ca abia la Chisinau, dupa vreo doua zile, s-a ,,trezit din betia" zilelor petrecute la Iasi, nu multe, dar intense. Am inteles ca noi si copiii nostri avem nevoie de Guguta sa ne reinvete harnicia, generozitatea, candoarea, visarea fara margini (pentru ca dintr-un simplu butoi sa facem si noi o corabie pe care sa fim capitani galonati – sa fim stapanii propriei noastre vieti, pretuirea libertatii, nelinistea cunoasterii si intelegerii permanente a universului in care existam, increderea in noi insine si in cei dragi, dragostea neconditionata fata de oameni, plante, animale, si cate altele pe care le aflam sub caciula sa impresionanta……
Prea multe de spus…si temerea ca uneori cuvintele strivesc povestea asa cum a fost ea traita!
Oricum, ne dorim ca din toamna sa facem o caravana ,,Ispravile lui Guguta" si sa ne intalnim in tara cu prietenii sai, sa desenam, sa povestim, sa ne jucam, sa punem in scena, sa dialogam cu parinti, copii, bibliotecari etc. La Gaudeamus, la Bucuresti, vom fi si noi prezenti si vom incerca, impreuna cu prietenii nostri de la Radio Trinitas, sa lansam inca o data in prezenta autorului, Ispravile lui Guguta si sa facem si un atelier de creatie pornind de la universul infinit al lui Guguta. Povestile din carte sunt citite de copii in cadrul unei frumoase emisiuni,Bucuria povestilor, care se difuzeaza la Radio Trinitas – are acoperire nationala – , in fiecare zi de joi, incepand cu 20,05, sub genericul Seara lui Guguta.
Zile senine de vara dumneavoastra si tuturor celor care traiesc bucuria intalnirii cu anii copilariei pe acest blog!
Cu drag, din Iasi,
Catalin Jeckel si colegii mei din Editura Doxologia
ssimmona
Guguta a ajuns ieri si la noi! Sunt fericita maxim!!! si-ti multumesc! :* :*
Camelia Vida-Rațiu
Wooohooo! Super!
Sa ne impartasesti impresii, neaparat!!!
Va pupicam mult!
melly
În sfarsit am gasit-o si eu, in caz ca mai cauta cineva las un link spre librarie librariasophia.ro/carti-Ispravile-lui-Guguta-Vangheli-Spiridon-so-10637.html
Desi a trecut mult timp de la postarea ta, nu l-am uitat pe Guguță si acuma ca i-a venit randul … abia asteptam sa-l primim si noi în casuta noastra 🙂
Camelia Vida-Rațiu
Multumim mult, draga Melitta!! Lecturi frumoase va doresc!!!
Chiar azi am aflat ca dl Vangheli revine in tara, in data de 23 noiembrie 2012, la standul Editurii Doxologia în cadrul Târgului Gaudeamus – Romexpo. Pentru detalii suplimentare, se poate accesa pagina aceasta: facebook.com/pages/Ispravile-lui-Guguta/174055342789807
melly
Cat de frumos! Mare pacat ca locuim atat de departe… de ar avea si tarisoara noastra o infrastructura buna, ce bine ar fi. Din Bihor pana in Bucuresti, in conditiile actuale facem aprox. 10 ore 🙂
Camelia Vida-Rațiu
Da, este si marea mea tristete. Insa, avem multe mamici din Bucuresti, doritoare sa-l intalneasca si sunt convinsa ca ne vor aduce vesti frumoase :).
Anonim
Buna ziua, nu pot sa trec cu vederea recenzia atat de frumoasa a celor mai iubite carti din copilaria mea pe care mi le citea mama, iar eu eram lipita de ea sa o simt calda si o ascultam cu respiratia intretaiata! Multumesc Camelia! mi-ai adus aminte de copilarie si de curand am fost in moldova in vacanta la parinti si am cautat (si gasit! si cumparat!) cartile lui Vangheli pentru fetita mea. iti multumesc ca ne impartasesti ideile tale de educatie pe care le voi urma cu fetita mea. sunt foarte fericita ca am gasit blogul tau si al Laurei Frunza. sunt sigura ca fetitele voastre vor fi adevarate personalitati cu astfel de mame iubitoare. o sa citesc si celelalte bloguri pe care le urmaresti, dar acum ma opresc deocamdata aici. Daca imi permiteti as vrea sa mai recomand si un alt scriitor moldovean iubit mult de mine (nu sunt sigura ca este cunoscut in Romania) – Ion Druta. e adevarat ca e pentru copii mai mari (adolescenti chiar), dar are anumite povestiri care se pot citi si copilasilor. si nu in ultimul rand, as vrea sa-l laud pe Eugen Doga, compozitorul moldovean (care a scris melodii pentru filmul Maria Mirabela, sper sa nu gresesc). va indemn sa cautati muzica lui (noi ii puneam fetitei de mica, cand avea colici, sa asculte "Izvorasul", valsul "tandra si gingasa mea fiara", "Gramofon" etc). ma mandresc ca tarisoara mea mica are astfel de talente! Numai bine va doresc. Aurelia
Camelia Vida-Rațiu
Te salutam, draga Aurelia!
Doamne, cum m-ai facut sa plang cu povestea frumoasa pe care ne-ai impartasit-o!!!
Iti multumesc din suflet pentru emotie, pentru recomandari si frumosul pe care ni l-ai sadit azi in suflete.
Va imbratisam cu mult drag si va mai asteptam in casuta noastra virtuala!
Camelia Vida-Rațiu
Doamne, cum a putut sa-mi scape comentariul dvs?!?
Astazi, revenind la articol deoarece mi-a scris o mamica, l-am observat si l-am savurat cu mare, mare bucurie!
Va multumim, inca o data, pentru bucuria imensa pe care ne-ati pricinuit-o, deopotriva noua si copilasilor nostri!
Mai vrem S. Vangheli, mult, cat de mult se poate!!! Oare ne puteti indeplini si aceasta dorinta? Suntem atat de multi cei care ravnim la operele domniei sale.
Multa putere de munca si inspiratie va dorim, dvs si colegilor dvs!
Unknown
Dulce copilarie!Imi amintesc cu drag clasele primare si nemaipomenitele aventuri ale lui Guguta!Ce dor imi e de el!Traiasca Guguta cu tot cu CUSMA LUI!