Ceaikovski si dansul notelor de argint

Nu cu (foarte) mult timp in urma descopeream cum prima iubire muzicala a M-ei este Chopin (aici, aici si aici am scris despre el). 

De cand este pasionata de balet, a descoperit si muzica fermecatoare a lui Ceaikovski si simt cum incepe sa fie tot mai fermecata de muzica lui, motiv pentru care mi-am adunat toate fortele si ideile si am ajuns la a parcurge cu ea materiale minunate, ce sunt convinsa ca ii pun baze suficiente pentru varsta pe care o are.

Ceaikovski si dansul notelor de argint

Tuturor acelora dintre voi care doriti ca puiutii vostri sa intre pe taramul muzicii clasice, va recomand sa incepeti studiul pe cartile Cristinei Andone (Povesti din Padurea Muzicala, editura Adevarul) – acestea nu sunt biografii propriu-zise, ci fictiuni ale caror protagonisti sunt compozitorii insisi, metamorfozati in spiridusi-compozitori, locuitori ai unei Paduri Muzicale de exceptie, ce ii va vraji pe micutii cititori, fara doar si poate. 

Recomand cu atat de mare caldura aceste povesti, in primul rand din cauza faptului ca le putem citi copiilor inca de la varste fragede, fara sa picam in greseala de a-i bombarda cu informatii biografice, care mai mult i-ar indeparta de subiect decat i-ar apropia. 

Gratie flerului de fin psiholog al autoarei, numele spiridusilor compozitori se instaleaza in creierasul copilului fara niciun efort, iar ceea ce face geniale aceste carti este atentia exceptionala la detalii: 

~ Pe nesimtite, copilul va retine si asocia, muzica lui Ceaikovski, spre exemplu, cu albul zapezilor nesfarsite ale Rusiei si cu cel al mestecenilor, cu samovarul (ce alt simbol mai puternic am putea gasi pentru aceasta tara?)

~ In memoria micutilor, termenul de “balet” va face mereu pereche cu acest compozitor, dar si cu jocul atat de gratios al fulgilor de zapada argintii.

~ Va intelege faptul ca baletul nu inseamna doar un dans oarecare, ci este poveste in primul rand. Iata de ce, in aceasta carte, Ceaikovski este prezentat drept un spiridus caruia ii place la nebunie sa povesteasca si vom vedea ca el va folosi toate tehnicile literare pe care le implica acest proces: povestirea in rama, picuratul suspansului, pregatirea, in detaliu, a decorului, care trebuie sa fie unul extrem de cald si primitor.

~ Prietenul cel mai bun al acestui spiridus compozitor este gratioasa lebada Leda. Cum ar mai putea, dupa lectura cartii, cei mici sa uite ca lebedele, simbol al gratie supreme, sunt asociate cu muzica lui Ceaikovski?

Iata cateva dintre motivele pentru care eu ador aceasta colectie de carti unice pe piata din Romania, carti ce trebuie sa devina abecedarul celor mici in materie de muzica clasica.

Dupa ce toate informatiile se vor fi asezat bine in creierul celui mic, acesta va putea asimila si datele biografice prezentate la sfarsitul fiecare carti, ba chiar va putea avansa catre lectii si mai bogate in asemenea elemente.

Eu inca ma imbat de bucurie si ma straduiesc sa prind fiecare dram din setea si fericirea imense pe care le manifesta M. la intalnirea cu muzica clasica si povestile din spatele ei!

Toata viata ii voi multumi Cristinei pentru ajutorul pe care mi l-a dat in acest demers – punem acum baze solide si frumoase, care imi apropie copilul de una dintre cele mai frumoase arte din lume, iar asta nu este deloc putin.

Colectiei noastre de “casute ale spiridusilor-compozitori” (realizate din borcanase imbracate in argila polimerica) i s-a alaturat inca una, cea asezata intr-un mesteacan, impodobita cu ceea ce bucura orice copil de pe lumea aceasta, multi fulgi pufosi de nea.

Spiridusul este insotit peste tot de lebada lui draga, Leda cea gratioasa, pe care M. o iubeste enorm.

Asa am pornit la drum – am facut cunostinta cu spiridusul Ceaikovski:

In Padurea Muzicala, chiar langa Lacul Lebedelor, sclipeste o casuta alba prinsa intre doi mesteceni batrani. Acolo locuieste Ceaikovski, spiridusul a arui muzica ne leagana cu povesti de ceai si de zapada.

Se spune ca demult, demult, dupa ce a terminat vraja florilor de gheata, chiar inainte sa picteze in alb toti mestecenii din lume si in rosu toate nasucurile de pe derdelus, Zana Iernii a desenat pe ferestrele lui Ceaikovski sapte fulgi de nea diferiti, care se pot vedea si astazi. […]

lebada spiridusului, Leda, sade tacuta la geam, langa o lira de argint. De acolo vede cel mai bine lacul ei cel drag, cu ape neclintite. […]

Trebuie sa stiti ca spiridusul nostru este un mare, mare povestitor. Poate de aceea muzica lui se asculta cel mai bine iarna pe divan, intre perne mari, brodate cu bujori. Intocmai ca o poveste cu zane, fulgi de nea si…ursuleti!

Cat de fericita a fost micuta mea cand a putut seconda balerina din carte! Acum cunoaste si ea pasii de dans si, evident, a fugit la dulapior ca sa isi aduca papuceii si tutu-ul pentru a-mi demonstra ce cunostinte are.

Am rasfoit si fotografiile facute la implinirea a 5 anisori, printre care se numara si una extrem de draga sufletului meu (multumim din suflet,Bebegrafie!):

Dupa ce i-am cunoscut pe Ceaikovski, Leda si pe ursuletii Dasa, Masa si Vasile, intram intr-o noua poveste, aceea a iubirii aproape imposibile dintre printesa Lina si navalnicul vant, Zor.

Spun “aproape” imposibila, deoarece, la final cei doi, pentru a ramane intreaga viata impreuna, renunta la conditia lor de om, respectiv fenonem al naturii, parca pregatindu-i pe micutii nostri sa intre in atmosfera atat de indragitului “Lac al lebedelor”:

Cred ca nu putem fi impreuna, Zor, ii spuse printesa intr-o zi. Suntem prea diferiti. Am incercat sa fiu ca tine si am obosit. Ai incercat sa fii ca mine, dar nu m-ai facut fericita. […]

Dimineata, nu mai ramase nici urma din cei doi. Se spune ca Zor s-a intartejit pana la nori, picurand stropi mari in lacul cu ape valurite pe are il puteti vedea si astazi de la fereastra casutei mele. Iar in locul printesei Lina, si-a luat zborul o lebada linistita si gratioasa. De atunci, lacul canta in cercuri argintate de fiecare data cand lebada se leagana calma pe apele sale. Mama-Nor spune ca sunt in sfarsit fericiti.

Portret

Nu am uitat sa asez fotografia lui Ceaikovski in rama unde va sta pana in momentul in care vom trece la un alt compozitor. In articolul pe Chopin (aici) am explicat pe indelete scopul acestor cartonase montessoriene, iar printabilele le puteti descarca de aici, daca sunteti interesati de ele.

Macheta

Vreau sa va prezint o bijuterie, realizata de buna noastra prietena, Ioana, creatoarea machetelor didactice (aici), care inca de anul trecut ne-a daruit o minunatie de casuta din polistiren, executata in intregime de mainile ei magice si pe care o iubim tare, tare mult!

Balerine din hartie

De multa vreme imi dadea tarcoale intrebarea daca M. ar fi in stare sa decupeze balerine din hartie (dupa tehnica aceasta). Am incercat, ea a fost extreeem de incantata sa vada ca nu sunt chiar atat de greu de realizat si ca se descurca si singurica.

Template-ul pentru corpul balerinei il puteti descarca de aici.

Am insirat balerinele pe o panglica ingusta si M. le-a luat la dans pe muzica magica a lui Ceaikovski.

Casutele spiridusilor

Figurine din lemn – steaguri

Ramonei, o alta prietena si cititoare draga a blogului nostru, ii multumesc din suflet pentru ideea pe care mi-a dat-o de curand, aceea de a face putina geografie folosind figurinele din lemn (am scris aici despre ele), pe care le-am vopsit in culorile steagurilor compozitorilor pe care deja i-am studiat.

Observatie: Pentru Chopin, M. a vopsit doi omuleti, deoarece este nascut in Polonia, dar a trait in Franta.

Jocuri muzicale

Nu am uitat nici de jocurile propuse la sfarsitul cartii:

~ Am dat nume corecte pozitiilor de balet ce s-au incurcat.

~ Am gasit firicelul de abur ce se ridica din cana lui Ceaikovski.

~ Am ascultat cu mare atentie piesele de le CD-ul ce insoteste cartea si am recunoscut: senzatia de zbor pe care o ai cand te dai in leagan, clinghetul unei lingurite de argint intr-o cana de ceai, miscarea gratioasa a lebedelor, sunetul harfei de argint, dansul fulgilor de nea, zborul lebedelor si clipocitul linistitor al lacului.

Mesteacanul

In loc de concluzie, daca tot este Rusia tara mestecenilor, iar casuta lui Ceaikovski se afla intr-unulul dintre ei, va las sa ascultati cantecul popular, rusesc, Silverbirch (Mesteacan), pe care acum M. il canta singura si cu mare, mare drag. 

Cine stie, poate ca va aduce putina zapada, ca sa ne continuam lectiile pe acest compozitor intr-o atmosfera si mai feerica:

Ioanei ii multumim din suflet pentru macheta, iar pe voi va asteptam din nou in vizita pentru o continuare a activitatilor inspirate de opera acestui fantastic compozitor!

Nota: Creatiile din argila polimerica sunt gandite, concepute, unele chiar contruite de catre mine. Prin urmare, copierea acestora se poate face doar cu acordul meu si niciodata in scopul comercializarii acestora!

(5 ani si 1 luna)