Enigma din Padurea Nestematelor

Ce revelatie a fost aceasta carte pentru noi! Cata bucurie, cate ore de lectura nemaipomenita ne-a prilejuit si cata nostalgie a trezit in sufletul meu!

Dragul de Merlin a facut o vraja si Enigma din Padurea Nestematelor a ajuns la noi de ziua mea – am savurat-o impreuna cu M., care chitaia ca un soricel extaziat de ceea ce vede si aude – intr-un cuvant, nu pot decat sa va indemn sa nu ocoliti aceasta carte scrisa de Carmen del Bosque si ilustrata de Sara Ruano (traducere Alina Titei si Dragos Cojocaru, editura Arc).

Sunt 112 pagini de literatura adevarata, de text bogat, interesant si tare frumos, dar si educativ din cale afara.

De ilustratii ce sa mai spun? Am stat, impreuna cu M., ore in sir si am analizat fiecare cm de tablou (noi asa le spunem si nu ne puteti contrazice) – culorile, sutele de fragmente de mozaic ce par a alcatui fiecare pagina ilustrata, bucatelele de dantela ce simti ca adie la orice mica pala de vant, ochii migdalati, aripioarele diafane ale zanelor, bobitele de roua de pe firele de iarba te naucesc, pur si simplu!

Sa nu credeti ca textul este mai prejos:

In imparatia tarului Ivan existau o multime de fantani. Apele cristaline luau culoarea tasnitorilor si a bazinelor in care cadeau: verzi, albastre, violete, rosii. Jeturile de apa saltau ca niste balerine, in piruete si rostogoliri suave si rapide. […]

In imparatia tarului Ivan se gaseau nenumarati pomi fructiferi, unii adusi din exoticul Orient, altii din Occident: meri, peri, palmieri, visini, pruni, castani, portocali.

In imparatia tarului Ivan erau barbati si femei cu pielea aramie, cu ochii ca taciunele si parul negru. Vesmintele lor straluceau in culori variate: verzi si albastre, violete si rosii, tesute din panze foarte fine si catifelate. Unele din acele vesminte aveau broderii, iar peste ele erau cusute pietre pretioase de diferite culori si marimi. Deoarece imparatia peste care stapanea tarul Ivan era bogata in smaralde si safire, in ametiste si rubine.

Insa, cu toate ca tinutul in care se afla aceasta imparatie era atat de bogat in fantani, vesminte exotice, flori, arbori, vegetatie din belsug, campuri inconjurate de munti, locuitorii lui erau tare, tare tristi:

Prin satele imparatiei, oamenii mergeau cu capetele plecate, intristati, fara culoare in obraji, fara sclipire in ochi. Da, la curtea tarului Ivan erau multe lucruri frumoase, insa lipsea ceea ce era mai de pret: veselia. […]

Dar cei mai tristi din imparatia tarului Ivan erau copiii. Ei nu se jucau deloc, iar cand ieseau din casele lor, se strangeau in grupuri, se asezau pe strazi si stateau asa in tacere. […]

Glasurile si rasetele copiilor s-au stins in imparatie treptat, aidoma arcului ticaitor al unei jucarii mecanice.

Tarul, tot mai ingrijorat si mai intristat, ii intreba pe intelepti, pe vrajitori si pe astrologi cum ar putea sa redea veselia poporului sau.

– Maiestate, cu descantecele, farmecele si ritualurile noastre, spuneau vrajitorii, nu putem prinde si ingropa tristetea aceasta, caci nu-i cunoastem nici inceputul, nici sfartitul. Chiar ne intrebam, ce e veselia?

Discipolul acestor invatati de la curte este micutul print Aleksandr, un copil deosebit de inteligent, extrem de insetat de cunoastere si care are o calitate in plus fara de mentorii sai – el inca este copil care are o imaginatie extrem de bogata si care nu a uitat sa viseze, sa indrazneasca, sa aiba curajul de a infrunta intreaga lume in scopul de a-si indeplini visurile.

El este cel care reuseste sa puna toate informatiile cap la cap si decide sa plece de unul singur in cautarea veseliei, care poate salva poporul pe care intr-o zi il va conduce:

“Diamantul de susan”, se gandi Aleksandr si repeta “susan” de cateva ori. […]

Pe masura ce se adancea in lectura, Alexandr isi dorea din toata inima ca acea padure sa existe cu aivea, ca tot ce scrisese stramosul inteleptului Nebal sa fie adevarat. Florile, arbustii, iarba, copacii – toate plantele din acea padure traiau si respirau, in pofida faptului ca aveau forma unor pietre pretioase. Apele raurilor curgeau si susurau printre stancile de topaz, iar daca iti afundai mainile in ele, puteai culege diamante si perle. Mada, zanele ei si spiridusii nestematelor pazeau aceasta padure fermecara de mesagerii lui Taciune: niste magicieni si vrajitori urati, tot timpul catraniti, care doreau sa molipseasca cu tristetea lor padurea si pe locuitorii acesteia. Insa nu izbuteau niciodata, deoarece in strafundurile padurii, acolo unde vegetatia era ai stufoasa si mai bogata, se gasea cea mai fabuloasa dintre toate pietrele pretioase: diamantul de susan.

Pentru puiutii nostri, carora le citim aceasta carte, exemplul micutului Alexandr, pornit in cutarea diamantului de susan (intocmai ca intr-o calatorie de initiere), nu poate fi decat pozitiv: este un baietel sarguincios, perseverent, extrem de atent cu cei in varsta, mare iubitor de carte si invatatura, foarte curajos, responsabil si dornic de frumusete si bucurie in sufletele celor care intr-o zi ii vor fi supusi. Nu putem ingnora nici excelentele lectii de geologie pe care le ascunde aceasta superba carte!

Zanele M-ei

Evindent, la vederea frumusetilor din carte, M. si-a ales rapid o scena pe care sa o ilustreze ea insasi. Privind tablouasul ei, nu ma pot opri din nedumerire: nu pot sa imi dau seama cum a reusit sa realizeze fustita in straturi a zanutei cu scufia rosie!

In toata aceasta alergatura, cot la cot cu printul Aleksandr, dupa diamantul de susan, dupa veselie, mi-am amintit cu cata pasiune colectiona surioara mea mai mica pietricele cand era mica, cum tata ii improvizase un micut atelier doar al ei, in care picta si ingrijea maruntelele creatii. Mi-am amintit cum M. face exact la fel de cand a inceput sa umble pe propriile-i picioruse, cum culegem si spalam pietricele vara de vara, pe care mai apoi ea le picteaza, mi-am amintit ce reactie extraordinara a avut vara trecuta, cand am vizitat Muzeul de Mineralogie si m-a facut sa realizez si mai mult ce pasiune uriasa zace in propriul meu suflet pentru pietrele semipretioase. 

Ce sa mai pot spune atunci cand privesc fotografia ce i-a fost facuta pe cand avea mai putin de 3 anisori si in care “pietrele” lui mami au creat toata magia din lume?

Daca deja v-ati indragostit de Enigma din Padurea Nestematelor, o puteti cumpara direct din magazinul Merlin Books and Store (daca locuiti in Bucuresti) sau comanda scriind pe adresa merlin@fabulafia.ro.

De cat mai multe diamante de susan si lecturi splendide va dorim sa aveti parte!

(5 ani si 3 luni)