Printesa Matilda si poneiul sau, Caramelo

Ne aflam in toiul primaverii, deci imi incep recomandarea de azi cu o carte ce ii este cu totul dedicata acestui splendid anotimp,Printesa Matilda si poneiul sau, Caramelo – In cautarea Primaverii.

Este una dintre cele patru carti ale caror personaje principale sunt o printesa tare draguta, compasiva, harnica si poneiul ei drag. 

Sunt scrise si ilustrate mag-ni-fic de catre Florencia Cafferata, traduse in limba romana de catre Luana Schidu si publicate la editura Girasol in conditii exceptionale: coperti cartonate, hartie foarte groasa, lucioasa, in culori vibrante, atat de vii incat persolaneje insele par a prinde viata la fiecare deschidere a cartilor.

Textele sunt usoare, fonturile mari, ceea ce face din aceste carti minunate materiale didactice pentru copilasii aflati la inceputul drumului intr-ale cititului, iar subiectele, desi deloc alambicate, sunt profunde si aducatoare de multe invataminte si ganduri pozitive. Sa mai spun ca in fiecare dintre aceste carti se gasesc si cate doua pagini (detasabile) de abtibilduri extraordinar de frumoase?

Dupa cum observati, deocamdata, noi avem trei dintre cele patru carti din serie: In cautarea primaverii, Marea cursa si Copacul Fermecat, dar sigur vom cumpara in curand si Caramelo indragostit.

Ceea ce iti atrage, de la bun inceput, atentia la aceasta serie de carti sunt ilustratiile, nu doar frumoase, ci si inedite si chiar nonconformiste, as putea spune. Pe langa aplicatiile, in relief, sidefate sau chiar catifelate, absolut fiecare imagine din carte este, la propriu, pusa in scena, exact ca intr-un teatru de papusi.

Iarba, frunzele sau florile sunt realizate din margelute, paiete, decupaje din panza sau sunt chiar crosetate! Cei mici, vor savura o dubla poveste – pe aceea a textului si pe cea a ilustratiilor, iar eu vad in asta un beneficiu urias. Iar daca incep sa isi puna imaginatia la treaba folosind si abtibildurile (pentru care exista decoruri intentionat lasate “neterminate”), joaca se poate prelungi tare mult.

In cautarea primaverii

La palat, toata lumea era foarte ingrijorata. Iarna se prelungea si Primavara intarzia mult prea tare. O mantie alba si inghetata acoperea gradina, iar animalutele din padure erau zgribulite dupa atatea luni de frig.

Printesei Matilda i-a venit o idee: sa ceara sfatul zanelor! Cu siguranta ele aveau solutia problemei.

– Aici locuiesc Furtuna, Vantul, Mareele si, bineinteles, Primavara, le-a spus o zana roz ca un boboc de trandafir. Dupa mai multe ore de calatorie, au aterizat pe o colina verde, unde se vedea ca iarna nu venise niciodata. Si aici au gasit-o; in casa ei facuta din muguri moi, Primavara dormea dusa.

– Vantul a ametit-o cu cantecele sale si de aceea nu se mai poate trezi! a spus alarmata regina zanelor. Trebuie sa facem ceva pana nu se pierde pentru totdeauna in lumea viselor.

Este minunat exemplul pe care Matilda si Caramelo il dau micutilor nostri – ingrijorarea lor pentru ceea ce se intampla cu natura inconjuratoare nu poate fi decat foarte educativ pentru ei. Ei doi reusesc sa trezeasca din amorteala toate fiintele padurii si, mai mult, sa o trezeasca din somnul profund in care cazuse, pe insasi Primavara.

Nu-i asa ca abtibildurile acestea iti taie respiratia?

Marea cursa

In sfarsit, au ajuns in marea cetate unde incepea Cursa Regala. Participantii, emotionati, se aliniau la linia de pornire pe masura ce-si auzeau numele, in aplauzele publicului.

– Gazda noastra, regele Foarterapid, si calul sau pursange, Apagon, negru ca noaptea si rapid ca fulgerul. Veniti de pe celalalt mal al oceanului, regele Cacao si agera sa iapa, Azteca. Calare pe magnificul Arenabrava, sultana Azuleja, care traieste in desertul indepartat. Si, in sfarsit, printesa Matilda si curajosul ei ponei, Caramelo.

Ce mici se simteau in comparatie cu concurentii lor!

Caramelo era atat de emotionat, ca-i tremurau picioarele […].

Ador si subiectul acestei carti: in decenta si simplitatea lor, Matilda si Caramelo, desi isi doresc cu ardoare sa castige cursa, uita de aceasta cand vine vorba de a acorda ajutor celorlati concurenti atunci cand acestora li se intampla cate o nenorocire pe timpul intrecerii.

Cu toate acestea, ei castiga medalia de bronz. Ba mai mult decat atat, datorita altruismului de care au dat dovada, regele Foarterapid le inmaneaza o decoratie speciala, medalia de onoare!

Copacul fermecat

Deoarece noua ne plac atat de mult copacii, cred ca aceasta carte este preferata noastra. Ilustratiile te naucesc de-a dreptul si te transporta cu repeziciune in inima padurii, acolo unde, din cauza secetei, Copacul Fermecat este pe punctul de a-si da ultima suflare:

– De ce cantai mai devreme, Fluieras? Iti place ploaia? l-a intrebat Matinda aratandu-si interesul pentru noul ei prieten.

– Pai, sa vezi, n-a mai plouat de cateva luni si Copacul Fermecat se usuca. E mare pacat, pentru ca daca el moare, va disparea toata magia padurii. […]

Acolo ii asteptau zanele, care, cu mare truda, au ridicat stropitoarele grele ca apa sa ajunga si la crengile mai de sus. Cei care nu puteau zbura s-au urcat pe scara incarcati cu stropitori si vase de toate formele si culorile. Nu au lasat nicio frunzulita neudata. Si astfel, au reusit sa creeze o ploaie ciudata, hranitoare si improspatatoare. […]

Atunci s-a intamplat ceva uimitor. De undeva din adancul Copacului Fermecat, s-a auzit o muzica dulce, din ce in ce mai puternica, pana cand a rasunat peste tot locul. 

O primavara frumoasa si numai lecturi minunate va dorim!

(5 ani si 5 luni)