Calatorie printre ierburi si lumina

La inceputul saptamanii va promiteam o continuare a jocului nostru de-a florile. 

De atunci incoace savuram intr-una Calatorie printre ierburi si lumina (editura Cartea Copiilor) ca pe o delicatesa, ca pe o bautura racoritoare pe timp de arsita!

Stiti deja cat de mult iubim noi motivele populare traditionale, arta, bunul gust si bunul simt, plantele, joaca frumoasa, florile, arta si, nu in ultimul rand, alimentaria sanatoasa.

Ei bine, toate aceste elemente se intrepatrund per-fect in cartea scrisa de Iulia Iordan si ilustrata de Cristiana Radu.

Ele doua au reusit sa creeze o simbioza perfecta, simt ca aceasta carte s-a nascut din doua pasiuni arzatoare, distincte: Iulia iubeste, divinizeaza plantele, iar Cristiana iubeste, divinieaza arta plastica traditionala romaneasca. 

Cum sa nu rezulte o carte profund educativa, plina de frumos si bogata in hrana pentru suflet? Daca adaugam spiritul ludic, permanenta invitatie la joaca si umorul, pe care Iulia Iordan nu se zgarceste sa le presare prin tot textul cartii, atunci chiar nu mai avem nicio indoiala ca ne dorim aceasta carte in biblioteca micutilor nostri.

Iata cum vad eu aceasta simbioza:

~ Luli, micuta protagonista a povestii noastre, locuieste “intr-o casuta alba, cu ferestre verzi, nu departe de oras.” Parintii ei sunt gradinari, au o curte mare, unde cultiva multe plante. 

Luli le povesteste micutilor nostri tot ce a invatat de la parintii ei, cum a inceput ea insasi sa deosebeasca plantele:

Atunci cand iti cobori privirea, gasesti alte si alte plante. Fiecare are povestea si taina ei. Daca te apropii de ele tiptil, chiar poti sa le auzi! Am sa va spun si voua cateva dintre povestile pe care le-am auzit in gradina sau pe camp. Si chiar am sa vi le-arat, daca veniti cu mine!

~ Cand vezi stergarele pictate de Cristiana, ai senzatia ca e suficient sa intinzi mana iar aceasta se va cufunda in moliciunea tesaturii – pe mine stiu ca ilustratiile ei ma fac sa plang de emotie, iar pe M. o invata sa respecte si sa pretuiasca traditia populara romaneasca.

Anul trecut, cand a aparut cartea, M. nu a “simtit-o” ca si acum, cand a mai crescut, cand cultul ei pentru plante, flori in special, a inceput sa semene cu al lui mami, cand incepe sa contientizeze cat de valoros este un ceai din plante cand o doare burtica sau gatul. 

Acum, relatia ei cu aceasta carte este cea la care am visat – isi doreste sa fie ca Luli, sa stie cat mai multe din domeniul botanicii, sa recunoasca plantele, sa isi vindece papusile cu ele, iar asta nu e lucru putin!

Ador faptul ca este o carte interactiva! 

Pe langa povestirile lui Luli alaturi de bunul ei prieten, catelul Norocel, autoarea ne invita copilasii sa dezlege ghicitori, sa invete versuri romanesti vechi, ii provoaca la tot felul de jocuri extrem de interesante si frumoase, ii invata sa recunoasca plantele si utilitatea lor, dar si cum sa le colectioneze intr-un ierbar.

Iata un fragment din carte (preluat din capitolul destinat florii de cicoare, pe care M. o iubeste atat de mult, incat refuza pana si sa o preseze, de teama ca trebuie sa o lase din manute):

Veniti sa vedeti campul de dupa gardul gradinii! Aici plantele cresc in salbaticie, adica nu sunt in grija unui gradinar: ele singure isi gasesc rostul si folosul. […]

Din cauza ca are frunze putine si inguste, cicoarea nu este prea aratoasa la amiaza, atunci cand florile se inchid. Caci harnicuta cicoare se trezeste tare de dimineata: in fiecare zi la ora 6, iar la pranz merge la culcare. Atunci soarele straluceste cu putere si ea isi inchide petalele, ca sa nu-si consume toata apa. E ca si cum noi am trage draperiile pentru a face un pic mai racoare in casa atunci cand ne este cald.

Diminetile, cand florile sunt deschise, vin aici si impletesc coronite de cicoare, pe care le port apoi pe cap sau i le daruiesc mamei. Intr-o zi, in timp ce ma intorceam acasa cu mai multe coronite in mana, a inceput sa ma doara foarte tare burta. […] Mama mi-a facut un ceai de cicoare si m-am simtit ca noua!

Noi am preparat, dupa reteta lui Luli, o bautura delicioasa, energizanta si dulce, pe baza de busuioc si miere de albine.

M. si-a servit papuselele, le-a povestit tot ce si-a amintit despre busuioc (pe ea tare mult au impresionat-o floricelele marunte si albe ale acestei plante pe care o folosim intotdeauna atunci cand mancam paste).

Afara, la joaca, a bandajat cu o frunza de patlagina bratul “ranit” al lui Paddington, asa cum face mamica lui Luli cand aceasta se juleste.

Sfatul meu cald este sa nu uitati sa urcati in Casa din copac, blogul scriitoarei acestei minunate carti, si sa va lasati patrunsi de copilarie in sensul cel mai frumos, mai bland si mai intelept cu putinta! 

Veti cobori din casuta aceasta euforici, plini de ganduri bune, de caldura sufleteasca si de putere sa va cresteti puiutii in armonie si frumos.

Micut ierbar

La indicatiile lui Luli am realizat primul nostru (micut) ierbar!

M-ei ii place atat de mult ca mami sa-i confectioneze carticele, caietele, in care ea sa isi noteze lucruri, deci asa am hotarat ca trebuie sa ia fiinta si primul ei ierbar.

Stiti cum am obtinut frumoasa nuanta a cartonului din care am taiat coperta pentru ierbar? 

Simplu: am cufundat coala in ceai de vanilie, apoi am lasat-o sa se usuce pe o suprafata plana. Daca ati sti cum miroase hartia care a stat in ceai de vanilie!!!

Pentru a intelege corect procedeul, va invit sa urmariti tutorialul (acesta) care m-a ajutat si pe mine sa realizez acest lucru.

Paginile ierbarului le-am cusut intre ele exact ca aici.

Cel mai frumos va fi luna viitoare, cand vom ajunge la bunici, unde vom putea pune manutele pe floarea soarelui, vom dormi pe paturica intinsa pe iarba si unde vom putea presa multe, multe plantute! 

Visam sa ne confectionam un ierbar urias si cred ca acesta va fi momentul ideal pentru un asemenea proiect.

Pana atunci, studiem floricelele din ierbarul nostru si citim cat se poate de mult despre plante in general.

Daca doriti sa intrati putin si in lumea mea, va primesc cu drag si va invit sa vedeti cum am valorificat, anul trecut, petalele uscate ale unor floricele.

Daca v-a placut recomandarea de azi, va invitam sa ne treceti pragul si zilele urmatoare, cand va vom povesti despre cum am ales sa rotunjim ceea ce am numit “saptamana florilor” in micutul nostru atelier de creatie.

Joaca si numai lecturi frumoase va dorim!

(5 ani si 7 luni)