Pasarea albastra

Bine v-am regasit, dragii nostri!

Cum saptamana trecuta am zacut bolnava, fara voce, am binecuvantat autorul acestei carti, pe actorii care au dat viata personajelor din poveste, pe Cristiana Radu, ale carei ilustratii extraordinar de frumoase au tinut-o pe M. ore in sir ocupata cu admiratul si studiatul lor si, nu in ultimul rand, pe zanuta care i-a daruit M-ei “Pasarea albastra”.

Eu am ramas tare, tare impresionata de aceasta carte scrisa de Maurice Maeterlinck (poet, eseist si dramaturg belgian de limbă franceză), scriitor care in anul 1911 primea Premiului Nobel pentru Literatură. 

V-o recomand cu toata caldura si va asigur ca pretul atat de mic la care o gasiti de cumparat (aici) nu ii justifica valoarea (cu atat mai mult cu cat este si insotita de CD-ul pe care puteti asculta povestea).

Este, de departe, una dintre cele mai profunde si sensibile povesti pe care i le-am citit M-ei vreodata. 

Iata si argumentele mele: in absolut tot ceea ce am lecturat impreuna pana acum, copiii sunt pregatiti pentru ceea ce urmeaza in evolutia lor, “ardem” tot felul de etape si citim tot felul de texte care ne pregatesc pentru anii tot mai dificili ce vin dupa copilarie. 

Ei bine, in “Pasarea albastra”, procesul este inversat: cei doi frati, Mytyl si Tyltyl, pleaca in cautarea fericirii (simbol pentru ea este tocmai pasarea albastra) si in loc sa se maturizeze, sa inceapa sa inteleaga in ce consta viata de om mare, ei devin si mai copii, si mai inocenti, si mai buni si mai frumosi decat erau la inceputul calatoriei.

Pentru mine a fost ca o sarbatoare modul in care autorul abordeaza tema fericirii; o abordare inedita, iesita din tipar, dar care e atat de benefica deopotriva pentru copii si parinti.

In vis, copiii intalnesc intruchipari ale elementelor ce ii inconjoara, precum painea, zaharul, apa, lumina, cainele si pisica lor, cu care comunica verbal fara nicio problema si care ii insotesc pe tot parcursul calatoriei lor.

Extrem de emotionanta este intalnirea cu bunicii plecati din lumea celor vii. Copiii rezoneaza atat de intens la ideea ca bunicii pot fii tinuti in viata prin puterea gandului lor:

E singura noastra bucurie. E o mare sarbatoare cand gandul vostru ajunge la noi.

[…] da, dormim destul de mult asteptand ca un gand al celor vii sa ne trezeasca.

Doamne, cat de draga imi este aceasta ilustratie!

Dupa cum observati, cartea este structurata pe doua sectiuni, adica textul este separat de ilustratiile care pot fi urmarite infinit mai usor in acest fel (poate chiar in paralel cu ascultatul CD-ului).

Semn de carte

Am vrut si noi sa avem propria noastra pasare albastra, una care sa fie deosebita, iesita si ea din tipar, asa ca gandul mi-a zburat catre pictura cu sclipici.

Am urmat indicatiile din tutorialul de mai jos:

Si am obtinut o pasare frumoasa, pe care am si laminat-o (atat pentru a fi mai rezistenta, cat si ca sa nu se imprastie sclipiciul prin toate cartile in care o vom aseza pe post de semn de carte).

Un alt plus al acestei editii este acela ca povestea nu este abreviata, adaptata!

M. a ascultat-o de multe ori in ultimul timp, dar tot nu mi-a venit sa cred ca o stie pe de rost… Am inceput sa o filmez si, dupa 20 de minute ea inca tot “interpreta” textul, reproducand, cuvant cu cuvant, intreg textul. A trebuit sa ne limitam la 15 minute, sper sa va placa ceea ce veti auzi si sa si intelegeti de ce ne place atat de mult povestea aceasta.

Cartea aceasta ne-a deschis apetitul pentru studiul aprofundat al pasarilor. Va invitam sa reveniti si zilele urmatoare, ca sa fiti martorii experientelor de care are M. parte.

O zi superba sa aveti! 

(5 ani si 7 luni)