Roci si minerale

Tare, tare pasionate suntem de pietre, de minerale, de geologie! 

Prima vizita a M-ei la Muzeul de Mineralogie a fost extraordinar de frumoasa, in ciuda faptului ca avea doar 4 anisori pe atunci. 

Joaca pe care v-o prezint azi este una mai complexa, ce s-a desfasurat pe parcursul a mai multor zile, cam dupa cum urmeaza:

1. Atunci cand am printat fisele acestea, nici prin cap nu mi-a trecut ca M. va pricepe o iota din ele. Sincer, nici eu habar nu aveam ce inseamna aceste trei categorii de roca si poate a fost mai bine asa: in incercarea de a-mi explica mie insami cu ce se mananca, am gasit explicatii la care poate in alt context nu m-as fi gandit si fara de care, M. nu ar fi inteles multe din aceasta lectie.

Asadar, ne-am inarmat cu rabdare, ne-am deschis bine urechile si am incercat sa realizam, cu ajutorul unor creioane cerate, o “roca” ce, initial a fost sedimentara, apoi a devenit metamorfica si, la final, vulcanica.

Deoarece stiam ca primul tip de roca despre care urma sa ii vorbesc era cea sedimentara, am dorit, inainte de toate, sa-i explic ce e acela un sediment. Am luat un pahar cu apa si am adaugat o lingura de sare in el. Am amestecat putin iar dupa ce sarea s-a dizolvat partial, am varsat toata apa. Pe M. am rugat-o sa verifice daca in pahar a mai ramas ceva sau este la fel de curat ca inainte de experiment. Imediat a zarit sarea nedizolvata de pe fundul paharului si am convenit ca acela este “un rest”, un sediment. 

A urmat un nou experiment, mai complex, preluat de pe acest blog.

Am ascutit creioane cerate (le-am sacrificat pe cele care nu erau de calitate foarte buna) si am obtinut “resturi”, sedimente, exact ca in demonstratia de mai sus, cea cu sare.

M. a imitat vantul, precipitatiile, fortele naturii care au zdrobit pietrele, rocile in bucatelele pe care ea le vedea pe masa.

Sedimentele obtinute au inceput sa fie impinse, tot din cauza fenomenelor naturii, inspre straturile inferioare ale Pamantului – aici M. a tasat, cat a putut ea de bine, “sedimentele” asezate in straturi, unele peste altele si am obtinut primul tip de roca, cea sedimentara!

Cu cat coboara mai mult sub pamant, roca noastra incepe sa se topeasca – am asezat folia de aluminiu peste aburii ce se ridicau dintr-o oala. Si, sub ochii M-ei, roca sedimentara a inceput sa se transforme, adica sa se metamorfozeze. Asa a inteles ce inseamna roca metamorfica.

Am luat folia, am rasucit-o si am introdus-o in congelator. In cateva minute, roca metamorfica s-a transformat intr-una vulcanica. Cat timp “roca” noastra era la congelator, ne-am reamintit faptul ca lava unui vulcan este, de fapt, roca topita, care odata aruncata afara, se raceste din cauza diferentei de temperatura.

Exact asta s-a intamplat si cu pietricica noastra “homemade”, a devenit roca vulcanica!

Repet, M-ei i-a placut la nebunie acest experiment, seara i-a povestit lui tati tot ceea ce invatase alaturi de mine. 

Sincera sa fiu, pe mine in acest moment ma intereseaza faptul ca a prins drag de geologie, ca este constienta ca pietrele nu au fost plantate pe pamant, ca ele parcurg tot felul de procese de transformare si ca forma, culoarea sau marimea lor reflecta “viata” acestora pana in momentul intalnirii noastre cu ele.

2. Dupa experiment, printabilele mai sus citate (acestea) au picat cum nu se putea mai bine.

M. a putut sa si vada modele din cele trei tipuri de roca, dar cel mai mult am poposit asupra celor metamorfice, care pana si pe mine m-au lasat cu gura cascata. Nu am stiut niciodata, spre exemplu, faptul ca marmura este o roca obtinuta prin metamorfoza banalului calcar!

3. Mai apoi, am printat cartonasele de aici si le-am facut pereche cu figurinele din tuburile Safari ltd, Monumente in jurul lumii si Obiective turistice.

4. In continuare, am printat cartonasele Rock and landmark matching de pe acestblog. A fost atat de interesant sa o vad pe M. inchipuindu-si din ce roca sunt construite Colosseumul, turnul din Pisa, Sfinxul s.a.m.d.

5. Rock candy

Este un experiment pe care l-am inceput acum doua saptamani! Este spectaculos, incanta copilasii la nebunie, deci va recomand din suflet sa nu-l ocoliti.

Ideea am gasit-o pe acest blog si imediat ne-am pus pe treaba.

Evident, M-ei i-a fost tare greu sa astepte atat de multe zile, dar cand am scos betigasele din pahare si a vazut cat de mult au crescut cristalele de zahar in aceste doua saptamani, a inteles de ce a meritat asteptarea.

6. Ce incantata a fost M. de expozitia cu vanzare la care am fost de curand! A fost chiar invitata sa exploreze si sa atinga tot ce se afla pe masa.

A plecat de acolo cu un ingeras sculptat in cuart roz si o pietricica, tot din coart roz, tare scumpica.

Am avut ocazia sa vedem si flori de mina uriase, langa care iti venea sa te cuibaresti si de langa care nu-ti venea sa mai pleci toata noaptea. 

Odata ajunse acasa, ne-am uitat la o fotografie ce ne-a trezit amintiri frumoase, dar ne-a adus si tristete in suflete: anul trecut fotografiam cel mai pretios exponat din muzeul nostru de mineralogie, exponat care, nu la mult timp de la vizita noastra, a fost furat!!! 

Priviti acest calcit, jumatate alb, jumatate negru, impartit perfect in jumatate, atat de simetric, unic in muzeele din intreaga lume si intrebati-va oare cum s-a putut forma in acest fel?

Nu-i asa ca este splendid?!

7. Mai regret foarte mult si faptul ca nu i-am cumparat colectia de reviste “Comorile Pamantului” de la De Agostini atunci cand inca se mai gasea de vanzare. Am cautat-o innebunita, am sunat pana si la sediu ca sa intreb daca nu se mai poate cumpara de la ei, dar mi s-a spus ca nu se mai reediteaza…

Ne-am consolat cu un micut kit, cumparat de la muzeu, pe care M. il adora si de care nimeni nu are voie sa se atinga – este micuta ei comoara, pe care o plimba prin casa mai ceva ca pe un catel, tot ridicand capacul, atingand pietrele si minunandu-se de ele.

Evident, bijuurile din pietre semipretioase ale lui mami au devenit acum obiect de studiu… Intre timp, cercelusii au fost confiscati, pe motiv ca papusele M-ei vin la cumparaturi in magazinasul ei si au mare nevoie de asemenea accesorii.

8. 100 Rocks and Minerals to Spot este un set de carduri Usbrone, din uriasa serie “Spotter’s cards”, set care ar incanta orice pasionat de geologie (multumim din suflet pentru ele, Anca!).

Noi adoram cardurile de acest gen si nu pot ascunde faptul ca, pe langa carticelele de colorat, au fost primele pe lista lucrurilor de asezat in bagajul de vacanta! 

Ne vom pune un miliard de intrebari, vom afla o groaza de informatii noi, iar timpul va trece mult mai usor pana cand vom ajunge la destinatie.

Pe cele doua carduri din colajul de mai jos, primim indicatii referitoare la modul in care putem utiliza acest set: ne sunt descrise cele trei tipuri de roca (pe care l-am invatat si noi in aceasta lectie), ni se spune care este diferenta dintre minerale si roci, ni se face trimitere catre Usborne quicklinks, ni se ofera un mini-dictionar de termeni utilizati pe aceste carduri si, nu in ultimul rand, suntem invatati cum sa testam duritatea mineralelor.

Sunt destinate copiilor de la 6 ani in sus si acopera informatii despre 100 de roci si minerale. 

Imi place mult faptul ca sunt grupate pe culori si textura, pentru ca identificarea lor sa ii fie mai accesibila copilului.

Vi le recomand cu drag, e o placere sa iti completezi cunostintele generale in acest mod!

9. Testul suprem, care m-a facut sa inteleg ca M. incepe sa priceapa ce este o piatra, a fost urmatorul: am rugat-o sa inchida ochii, iar eu i-am asezat intr-o manuta o piatra adevarata, iar in cealalta, piatra pe care am obtinut-o noi din creioane cerate.

Am intrebat-o care crede ca este piatra adevarata si mi-a dat raspunsul corect fara sa ezite.

Argumentul ei a fost acela ca o piatra adevarata este intotdeauna rece, pe cand sticla, ceramica sau alte materiale care o imita, preiau repejor caldura palmei noastre.

Am privit si citit de pe carduri, iar M-ei i-a venit ideea sa aducem pietricele de afara si sa incercam sa le vopsim in asa fel incat sa semene cu unele dintre rocile despre care am invatat. A folosit acuarele si iata ce frumuseti a adaugat la “comoara” ei:

Nu-i asa ca geologia este frumoasa, chiar fermecatoare, iar pasiunea pentru ea nu tine cont de varsta?

(5 ani si 7 luni)