Waiting for the Biblioburro

Monica Brown scrie o carte deosebita, Waiting for the Biblioburro, inspirata de povestea adevarata a invatatorului si bibliotecarului columbian, Luis Soriano Bohórquez, omul cu suflet urias si un proiect extraordinar de alfabetizare si culturalizare a copiilor privati de carti.

El, cu ajutorul a doi magarusi, “burros”, a pus pe picioare o “biblioburro”, o biblioteca mobila, purtata pe distante mari prin satele indepartate, in care traiesc micuti ce nu au parte de scoala, de educatori, de carti sau caiete!

Este atat de emotionanta aceasta carte! Sunt absolut convinsa ca fiecare dintre noi gaseste un element care sa-l impresioneze pana la lacrimi – noi insine sau poate parintii si bunicii nostri ne regasim in povestea micutei Ana, care chiar daca nu se da inlaturi de la munca fizica si este mana dreapta a parintilor ei in gospodarie, viseaza cu ochii deschisi la povesti, la carti, la lecturi frumoase:

After breakfast, Ana and her mother walk down the hill. Ana closes her eyes against the sun and wishes she was back in the cool of the house with her libro, her book.

Singura ei carte este aceea primita in semn de apreciere pentru rezultate excelente la citit si scris, de la invatatoarea care ulterior a decis sa plece din satucul acesta. 

Acum, copilasii au ramas fara scoala, fara invatatoare, fara carti scrise – tot ce le-a ramas sunt propriile lor povesti imaginate, in special pentru a fi spuse fratiorilor lor mai mici:

So, at night, on her bed in the house on the hill, Ana makes up her own cuentos and tells the stories to her little brother to help him fall asleep. She tells him stories about make-believe creatures that live in the forest and the mountains and the sea. She wishes for new stories to read, but her teacher with the books has gone.

Dar, intr-o dimineata, Ana se trezeste la auzul unor sunete noi:

[…] tacatac! Clip-clop! and iii-aah, iii-aah!

When Ana looks down the hill below her house she sees a man with a sign that reads Biblioburro. With the man, there are two burros. What are they carrying?

Libros! Books!

Ana runs down the hill to the man with the sign and the burros and the books. Other children run to him too, skipping down hills and stomping through the fields.

Cata fericire, bucurie, magie si frumos reuseste sa aduca acest om in sufletele copiilor ce tanjesc enorm dupa carti!!! 

Povestea creste in intensitate, se amplifica extrem de frumos, aidoma emotiilor si fericirii din inimile acestor copilasi.

Priviti ilustratiile “naive” si pigmentate cu mult “azul”, realizate de John Parra – mi se pare ca ele oglindesc perfect interiorul avid de educatie al acestor micuti si reusesc sa sporeasca nivelul de emotie despre care vorbeam in fragmentul anterior.

So many cuentos!

While Alfa and Beto chomp the sweet grass under the tree, Ana picks up book after book and finds pink dolphins and blue butterflies, castles and fairies, talking lions and magic carpets.

Deznodamantul povestii este si mai emotionant si mai incarcat de invataminte, dar nu vreau sa va stric bucuria de a-l descoperi de unii singuri.

Noi am ajuns sa indragim atat de mult magarusii din carte, incat ne-am propus sa avem si noi unul confectionat “in ton” de toamna, adica din castane si seminte de dovleac.

Priviti si voi, aici, ce minunatii se pot realiza cu putina rabdare, lucrusoare culese din natura si un strop de silicon cald!

M. a fost extaziata cand ne-am apucat de acest micut proiect, iar cand i-am spus ca vom realiza si carti in miniatura, pe care ma va ajuta ea insasi sa le coasem, nu si-a mai incaput in piele de bucurie!

Asa arata micutul burro al nostru, care detine un loc de cinste intre jucarioarele preferate ale fetitei mele. Este simplu, tare simplu, dar e un magarus “cu poveste”, iar asta face cat o mie de alte calitati.

Ne-am bucurat mult si de glosarul ce incheie cartea! Acesta ne-a dat ideea de a invata cuvintele si expresiile pe care autoarea le pastreaza in spaniola, chiar daca textul este in engleza. 

M. si-a dorit sa si scrie cateva dintre ele, deci am facut si o micuta lectie de caligrafie:

Nu vreau sa ma despart de voi inainte sa va invit sa urmariti un filmulet in care il puteti cunoaste personal pe Luis Soriano – mie mi-a topit sufletul si prin felul in care vorbeste:

Eu, daca as avea puteri supranaturale, as aseza cate un exemplar din aceasta carte in biblioteca tuturor copilasilor de pe lumea asta – ca sa le dea sperante, sa ii indemne la lectura si sa-i faca sa pretuiasca fiecare rand valoros, scris sau citit. As strecura cate un exemplar si in geanta fiecarui invatator, care modeleaza sufletele micutilor – ca sa nu uite ce rol important joaca in vietile lor, dar as trimite cate o carte si autorilor de carti pentru copii si editurilor – asa, ca sa nu uite ce datorie si obligatie imense au fata de copiii nostri, fata de educatia acestora.

Un sfarsit de saptamana frumos va dorim tuturor!

(5 ani si 9 luni)