Journey on a Cloud (Marc Chagall)

Doamne, ce calatorii nemaipomenit de frumoase am facut pe acest nor imaginar al lui Chagall!

Am umblat prin lumea culorilor puternice, vii, parca pulsand a viata, dar si prin tarile si culturile diverselor popoare ale lumii.

Journey on a Cloud este, cred eu, cea mai frumoasa carte (inspirata din lucrarile unui artist plastic) existenta in biblioteca noastra: ilustratiile semnate Élise Mansot reusesc sa il tranporte rapid pe cel mic in lumea atat de intens colorata a lui Chagall, iar povestea imaginata de Véronique Massenot este la fel de sensibila, delicata, interesanta si plina de semnificatii si simboluri precum lucrarile lui.

Cartea este precum o bijuterie: are format mare (242mm x 326mm), 32 pagini si tot ceea ce vedeti in fotografiile de mai jos se intinde pe coli din carton gros, lucios, pe care nu iti vine sa te opresti din atins (TREBUIE sa te convingi ca frunzele din copaci sau norii sunt chiar pictati si nu sunt reali!).

Zefir este postasul, visator si melancolic, al unui satuc uitat de lume, situat undeva la munte, intr-un spatiu in care nimic nu pare a se schimba vreodata. Atat de siguri sunt locuitorii acestui sat ca Zefir nu va avea vreodata curajul sa iasa din zona lui de comfort, sa calatoreasca prin alte locuri sau chiar sa se casatoreasca, incat ajung sa spuna ca Zefir ii va parasi sau se va insura cand caprele lor vor invata sa citeasca, iar ingerii vor cobori din ceruri, adica niciodata:

In the evening, after work, Zephyr liked to gaze out of his attic window. He looked at the sky along the horizon, and he saw how colors changed.

He saw the clouds floating by, playing hide-and-seek with the setting sun…or the rising moon.

The longer Zephyr stared at the clouds, the more he saw them change their shapes: from a bearded billy goat to the Eiffel Tower…

Ei, dar Zefir este foarte ambitios, vrea sa vada dincolo de nori, vrea sa cunoasca lumea, deci nu sta pe ganduri atunci cand incepe o furtuna puternica si un nor pufos il invita intr-o calatorie. Postasul urca pe spatele norului si…pe-aici ti-e drumul!

Evident, cei mici vor intreba de ce satul lui Zefir este in intregime albastru, de ce acoperisurile caselor sau frunzele din copaci au forma de peste.

Din acest moment, totul devine si mai interesant, iar pictura incepe sa se imbine cu geografia: Marc Chagall este originar din Belarus, iar orasul sau natal, Vitebsk, este incongurat de multe lacuri albastre!

In calatoria sa pe nor, din lumea lui albastra, Zefir ajunge intr-una de un galben intens, Africa, apoi intr-una rosie, Mexic.

Cel mai papitant este in padurea tropicala: ce explozie de culoare, de vegetatie si de fauna!

Aici, sub o frunza uriasa, Zefir o intalneste pe cea care ii va deveni sotie.

Impreuna se intorc in satul albastru, unde caprele incep sa invete sa citeasca, iar ingerii par a cobori din ceruri (parca martori la cununia celor doi indragostiti).

Ati inteles deja, povestea este inspirata de celebrul tablou al lui Chagall, “Bride and Groom”, iar Zefir nu este altul decat pictorul insusi, ramas in istoria artei ca fiind cel care a gasit fereastra catre o alta lume.

Dincolo de admiratie si contemplare, paginile acestei carti ne-au prilejuit, dupa cum spuneam chiar la inceputul articolului, minutate calatorii prin diverse tari: am lasat-o pe M. sa “vaneze” toate elementele caracteristice acestora, sa caute simboluri, sa asocieze culori, ba chiar ne-am imaginat gusturi de mancare, arome si mirosuri de flori si fructe.

Cel mai impresionant, dupa parerea mea, ramane modul in care Chagall a impletit (in lucrarea mai sus mentionata) prezentul cu trecutul sau: albastrul trecutului sau din Belarus si simbolul Frantei, Turnul Eiffel, care a reprezentat prezentul sau. Copiii remarca pe loc “ciudata” constructie albastra din spatele mirilor si intreaba care este rostul ei intr-un tablou “de familie”!

Coloring Marc Chagall este o carte-caiet fantastica! In ea, cei mici sunt provocati sa picteze, sa temine de desenat picturi de-ale lui Chagall, ba chiar sa confectioneze marionete pentru una dintre temele favorite ale acestuia, circul!

Finalul cartii ne invita sa urmarim cateva dintre operele sale celebre:

Inca mai lucram pe aceasta carte, dar micuti pasi tot am facut:

M. a colorat si decupat marionetele, iar eu le-am lipit pe betigase de frigarui.

Dar cel mai drag si mai drag ne ramane un tablouas in care am incercat sa reproducem unul dintre copacii din prima carte. Am adaugat doar solzi de peste pe scoarta copacului, iar norul M-ei vrea sa fie o zanuta (cu aripioare si pantofiori:

Sa visam la ce e mai frumos, zic si eu!

(6 ani si 1 luna)