Ghiduri Montessori pentru părinți (editura Gama)

O rază de soare mi-au adus în suflet noile apariții ale editurii Gama. Deși știam că urmează să fie publicate, tot cu gura căscată am rămas când le-am avut în mâini! 

Iarăși mi-au depășit așteptările, iarăși saltă inima în mine a speranță…speranța că nu totul e pierdut în ceea ce privește educația puilor noștri, în speranța că editurile noastre acordă tot mai multă atenție copiilor, în speranța că tot mai mult cresc exigența și atenția la toate detaliile necesare obținerii unui produs perfect din toate punctele de vedere.

Astăzi am să vă vorbesc despre cele două ghiduri pentru părinți, dar vă promit că am să scriu, cât de curând, despre fiecare noutate a editurii.

În 60 de activități Montessori pentru bebelușul tău(192 pagini, format 150×200 mm), Marie-Hélène Place pornește de la metoda pedagogică a Mariei Montessori folosită pentru copii foarte mici (de la naștere până la 15 luni) și ne propune o multitudine de idei atât de inspirate și frumoase, organizate pe capitole clare, frumos explicate și minunat reprezentate vizual!

Pe mine m-a topit această carte și am oftat la gândul că mi-ar fi fost atât de utilă pe vremea când M. se încadra în această categorie de vârstă.

Preiau descrierea de pe site-ul editurii, cea care ne rezumă capitolele cărții, după care vă invit să vă bucurați ochii și sufletul cu imagini din interiorul acesteia:

• pregătirea universului nou-născutului

• crearea şi pregătirea materialului senzorial adaptat fiecărui stadiu al dezvoltării sale

• asistarea copilului în dezvoltarea abilităților

• încurajarea independenței sale, ajutându-l „să facă singur”

• asigurarea unei ambianțe calme şi pozitive acasă.

Vă vorbeam mai sus despre atenția la detaliu – ei bine, demarcarea cromatică a capitolelor este un răsfăț pentru ochii fiecăruia dintre noi.

Primul capitol este roz, este al nou-născutului, pentru care primim următoarele sfaturi:

Înainte de naștere, pregătiți-i un mediu armonios în care să se simtă bine, care să-i respecte și să-i încurajeze independența, unde să poată experimenta diferite senzații și să-și dezvolte abilitățile în siguranță și care să-i trezească interesul.

Pregătirea camerei bebelușului

Bebelușul își face simțită prezența în familie din momentul în care îi amenajați camera. Ideal ar fi să proiectați și să-i pregătiți mediul ambiant înainte ca el să se nască.

Astfel, veți avea mai mult timp liber și îi veți putea acorda bebelușului întreaga atenție.

Pentru a-i conferi bebelușului un sentiment de siguranță și ordine, este bine să nu schimbați decorul pe durata primului an din viață. […]

Mergeți în viitoarea cameră a bebelușului și ascultați sunetele care se aud.Este preferabil să alegeți o încăpere liniștită – îi va dezvolta atenția și puterea de concentrare. […]

Explorați-i camera, așezați-vă pe jos, târâți-vă, mergeți de-a bușilea. Așa veți vedea ce-l va atrage pe bebeluș, ce va putea atinge atunci când se va târî, când va merge de-a bușilea și când, în cele din urmă, se va ridica în picioare.

După ce primim o multitudine de sfaturi legate de crearea celor patru spații obligatorii (pentru dormit, pentru schimbarea, spălarea și îmbrăcarea bebelușului, pentru hrănirea lui și, în sfârșit, pentru diverse activități), ne îndreptăm atenția către „materialele bebelușului”.

Oferiți-i micuțului doza optimă de stimulare – nici prea multă, nici prea puțină.

Este importat să-i alimentați curiozitatea fără să-l stimulați excesiv.

Materialele propuse în acest capitol sunt adaptate diferitelor stadii de dezvoltare ale copilului și îi vor solicita anumite aptitudini, pe care va fi capabil să le dezvolte într-o anumită etapă.

Ni se explică importanța prezenței caruselelor în viața micuțului nostru, dar ni se dau si „rețete” concrete de realizare a unora dintre ele (de tip Munari, caruselul cu octaedre, de tip Gobbi, caruselul cu dansatori)! 

Sfaturile privitoare la modul și locul unde trebuie plasate acestea sunt atât de prețioase!

Urmează clopoțelele și zornăitoarele, iarăși însoțite de informații privind utilitatea, dar și utilizarea cât mai eficientă a lor.

În capitolul mov, bebelușul află ce înseamnă descoperirea, vorbirea și participarea:

Este uimitor să vezi în ce măsură s-a dezvoltat copilul căruia i s-a permis să-și manifeste funcțiile esențiale ale minții sale (concentrarea) în pace și libertate.

(Maria Montessori, L’Enfant dans la famille)

Trecem la capitolele Mâna și creierul și Crearea unei ambianțe liniștite și pozitive, două capitole cel puțin la fel de fermecătoare ca cele de dinaintea lor.

Cartea se încheie minunat! 

Primim sugestii de jucării și cadouri pentru copilul care se încadrează în această categorie de vârstă, apoi o bibliografie complexă (ce ne poate ajuta să aprofundăm metodologia Montessori) și, nu în ultimul rând, câte o pagină care ne vorbește despre autoarea cărții, Marie-Hélène Place, și fotografa Eve Herrmann.

Ei, cu 100 de activități stimulatoare Montessori (224 pagini, format 150×200 mm) trecem către copilașul cu vârsta cuprinsă între 1-5 ani.

De data aceasta, ea poartă semnătura Evei Herrmann (atât text, cât și fotografii).

Volumul prezintă ideile principale care stau la baza pedagogiei Montessori şi sugerează activităţi pentru: 

• a stimula dezvoltarea copilului şi a spori cunoştinţele sale despre lume

• a-l ajuta să aibă grijă de sine şi de mediul în care trăieşte

• a-i oferi prilejul de a se concentra şi de a lucra cu mâinile

• a-i oferi materiale potrivite şi un mediu adaptat capacităţilor sale.

E o carte împărțită pe 9 capitole: Viața practică, Cum să aibă grijă de mediul lui, În bucătărie, Viața senzorială, Lucrul cu mâinile, Limbajul, Activitățile manuale și creative, Motricitatea globală, Natura.

Veți aprecia capitolul dedicat modului în care trebuie folosită această carte! Mie mi-a trezit atâtea nostalgii – căutările mele, nedumeririle, goana după informație și teama că nu am citit destule înainte să încep să-mi educ copilul după această metodă pedagogică.

Între 12 și 15 luni, copilul este cuprins de o dorință intensă de a ne imita gesturile. El vrea să ne copieze, vrea să fie ca noi.

Acceptați-i dorința și energia!

Oferiți-i posibilitatea să lucreze în apropierea dumneavoastră și dați-i șansa să „facă singur”.

Vai, cât de mult îmi place pasajul acesta (care, după părerea mea, rezumă esența pedagogiei montessoriene):

În ceea ce privește îngrijirea, ne-am obișnuit să facem totul în locul copilului. Îl spălam, îl îmbrăcăm, îl încălțăm; este mai rapid pentru noi, dar prea puțin satisfăcător pentru el. Riscăm să crească având în minte un singur gând: „Am nevoie de părinții mei”. Or, dorința noastră este ca, dimpotrivă, copiii noștri să aibă încredere că sunt capabili să-și poarte singuri de grijă.

Adorabile sunt capitolele privitoare la îmbrăcat, încheierea nasturilor, aranjarea șosetelor, aranjarea hainelor, pregătirea ținutei de a doua zi, spălatul pe mâini, lustruirea încălțămintei renunțarea la scutece, turnarea apei, îngrijirea unei plante, transferul dintr-un recipient în altul, stoarcerea buretelui, pescuirea micilor obiecte și lista poate continua.

Le-am bifat pe toate, dar nu pot să nu ma opresc puțin și asupra ungerii unei felii de pâine și asupra spălatului vaselor. Oricât de ciudat ar putea părea, sunt două activități pe care fetița mea le cere constant, de mică. Adoră acest ritual, care în cazul nostru a venit spontan, chiar înainte ca eu să aud de Montessori. De fapt, toți copiii sunt extrem de capabili și dornici să ajute în gospodărie. De multă vreme, M. este cea care împăturește rufele uscate și își spală farfuria și tacâmurile (evident că mai clătesc o dată vasele și rearanjez unele dintre rufe, dar asta nici nu are vreo importanță în comparație cu beneficiile pe care aceste activități le au asupra copilului meu).

Simțurile sunt organe de „captare” a imaginilor din lumea exterioară, necesare inteligenței.

(Maria Montessori, Pédagogie scientifique, volumul I)

Și câte activități fantastice ne sunt propuse și în acest capitol – mirosul, gustul, auzul, văzul simțul tactil, nimic nu a omis autoarea.

Atât de mult îmi place ideea baloanelor senzoriale!

Lucrul cu mâinile iarăși e un capitol tare drag nouă – este extrem de important și, culmea, i se acordă tot mai puțin timp în instituțiile școlare.

Cu ajutorul mâinilor, copilul ajunge să cunoască din ce în ce mai bine lumea înconjurătoare și astfel își formează și dezvoltă inteligența.

De culoare portocalie este capitolul destinat limbajului. Îmi place mult abordarea:

Există o perioadă senzitivă pentru „numirea lucrurilor” și, dacă adulții răspund adecvat acestei pofte de cuvinte, ei contribuie la formarea unui limbaj bogat și precis, de care copiii se vor bucura de-a lungul întregii lor vieți. 

(Silvana Montanaro, Understanding the Human Being)

Ca să fiu sigură că nu vă răpesc prea mult din surprizele pe care le ascunde cartea, mă voi mai opri doar asupra capitolului dedicat naturii.

Superb! Acesta este cuvântul ce-mi vine instantaneu în minte: ne sunt oferite o multitudine de idei de joacă pe-afară (pictatul cu apă ne place nouă cel mai mult) și ni se explică ce importanță uriașă o au ieșirile în aer liber.

Lăsați copiii să alerge pe-afară când plouă, să se descalțe când dau peste o băltoacă, iar când pășesc prin iarba umezită de rouă să meargă în picioarele goale; să se odihnească liniștiți când un copac îi îmbie să ațipească la umbra lui. 

(Maria Montessori, Pédagogie scientifique, volumul I)

Ador ideea unei măsuțe de observație în camera copilului. În fiecare anotimp schimbăm „recuzita”, iar copilul studiază tot ceea ce am adus de pe-afară (frunze, cochilii de melci, conuri de brad, pietre, crenguțe căzute pe jos ș.a.m.d)

În speranța că recenzia mea de azi vă este utilă, vă doresc un sfârșit de săptămână frumos, tihnit, cu multe râsete de copii fericiți!