Long live, planet Earth!

 Earth Day Helping Hands

Inca de ieri am inceput sa trebaluim ca doua furnicute, pentru a intampina cat mai frumos ziua de azi, a Pamantului. Pentru ca tot ieri am vorbit cu M. despre poluare si importanta plantelor si copacilor in vietile noastre si a pamantului nostru, m-am gandit sa aleg doua activitati, ce sa le combine pe amandoua. 

Mai intai am realizat acest “evantai” de maini, care au facut ceva pentru planeta (tutorial).

Nu aveti nevoie de mare lucru pentru a-l realiza…eu am printat cele 6 imagini ce reprezinta globul pamantesc si am scris pe ele texte ce ne reprezinta pe noi mai mult (“Aceasta mana isi aminteste sa stinga becurile”, “Aceasta mana a plantat o floare”, “Aceasta mana foloseste ambele fete ale unei coli de hartie”, “Aceasta mana ridica mizeria de pe strada” si tot asa. Apropo de stransul de pe jos, M.ne-a dat o lectie pe la 1 anisor si 3 luni, cand a inceput ea sa umble mai bine. Prima oara cand a pasit cu piciosurele ei, pe afara, la primul chistoc de tigara pe care l-a vazut pe asfalt, s-a oprit si nu a vrut sa se urneasca din loc pana cand nu am indepartat “mizeria”. Asta ma face, din nou, sa spun ca nu trebuie sa ne subestimam copiii, indiferent de varsta si…sa mai invatam de la ei, uneori sunt net mai “maturi” si mai intelepti decat noi). 

Am trasat conturul mainii mele pe carton reciclat, am decupat, iar M. a lipit cerculetele cu mesaje pe fiecare dintre palme. Le-am gaurit in partea de jos si le-am prins cu o za simpla (evident, se pot prinde cu o capsa, cu o bucatica de fundita…orice va trece prin cap). I-am citit M. fiecare mesaj in parte, ei i-a placut sa le “rasfoiasca” si, la final mi-a spus: “Mami, asa o sa fac!” E clar ca inca e foarte micuta pentru a intelege totul, insa, dupa parerea mea, asa cum imi invat copilul ca are nevoie de igiena personala, si cate si mai cate altele, la fel trebuie sa o educ si in privinta felului in care trebuie sa interactioneze cu ceea ce o inconjoara… 

Cotton Ball Tree

Evindent, din activitatile dedicate acestei zile nu putea lipsi un copacel 🙂 Am gasit acest tutorial si ne-am pus pe treaba. Eu am facut mici schimbari, de genul: nu am avut pudra de tempera, asa ca am diluat colorant alimentar in putina apa si am luat, pe rand, fiecare ghemotoc de vata si l-am plimbat prin amestecul acesta pana cand a prins culoarea pe care mi-o doream, le-am stors doar cat sa nu le stric forma rotunda si le-am lasat sa se usuce pe servet de hartie absorbanta. A, era sa uit…nu am avut “bilute” din acestea de vata (dar stiu ca se gasesc in comert), asa ca am facut eu din vata simpla (am rupt pe lungime fasii de aproximativ 10 cm si am tot rasucit pe deget fasiuta asta pana cand s-a transformat intr-un ghem ce nu se mai desfacea…am invatat asta pe la 10 ani, cand am fost internata in spital…asistentele ne puneau pe noi, copiii, sa facem acest lucru…)

 Am trisat putin, de teama ca nu se vor usca pana in dimineata aceasta 🙂 Le-am introdus in cuptorul incalzit la 50 de grade Celsius, vreo ora, iar peste noapte le-am lasat pe caloriferul incalzit putin (evident, sub ele am pus hartie cerata/de copt, pentru ca stiam ca prin ea nu va trece apa/coloarea pentru ca nu imi doream un calorifer vopsit partial in verde…). 

Initial, M. nu si-a dat seama cum va putea lua forma un copac din ce tot lipea mami acolo…Insa, de cum a inceput sa prinda forma, a si sarit pe el!

Acum avem si un copacel in casa!!!