Jocul cifrelor

Magazinul Clopotelul de argint

Martea e ziua noastra de joc al cifrelor, iar pentru ca afara este frig si ploua, deci iesim doar la o plimbare, nu si la joaca, mi-am dat toata silinta sa propun activitati cat mai hazlii si antrenante pentru M.

Ea s-a mai jucat de-a magazinul/libraria, pentru prima oara impreuna cu S. (aici), dar acum stim mult mai multe cifre, am inceput sa facem adunari simple, deci, putem duce jocul la nivelul urmator. 

Am pus “in scena” tot ce am putut gasi util prin casa… Pentru ca inspiratia mi-a venit de la carticica La cumparaturi in lumea zanelor (am scris aicidespre ea), am dat mai intai nume magazinului nostru (Clopotelul de argint), ne-am echipat corespunzator…caciulita de mica vrajitoare/zana, de fapt, mai mult de pixie, fustita tutu, ca sa aratam mai exotic, banutii din spuma, cifre (1-10 si 11-20), cartonase cu cifre, pe post de etichete/preturi, socotitiarea, pe post de casa de marcat, baghete de zana, bastonasele cu margele si multe obiecte “de vanzare”.

Totul a inceput cu o vraja facuta cu degetelele, asupra si nu cu bagheta-buburuza (pentru a-i da mai multa energie si pentru a o indemna sa fie mai harnica pe tot parcursul jocului nostru).

Apoi, mami a venit la cumparaturi: a batut la usa, a salutat si a fost salutata si intrebata cu ce poate fi ajutata. De cate ori isi alegea un obiect, M. punea in dreptul lui un pret (mai intai un cartonas, apoi o cifra din argila si ultimul era un bastonas cu margelute). In felul acesta, am repetat cifrele de la 1-20, pe diferite “materiale”. 

Imediat dupa stabilirea pretului, tot ea “marca pretul” pe socotitoare (fiecare obiect, alta culoare). Am repetat pasii acestia cu inca 1 sau 2 obiecte (m-am limitat la a cumpara maxim 3), iar M. avea grija sa-mi dea preturi, pe care le marca pe socotitoare cu mare grija.

Ultimii pasi erau acela de a numara cate bilute au costat toate obiectele cumparate de mami: suma era reprezentata de bilute de alta culoare decat cele care au reprezentat preturile obiectelor cumparate… 

…si acela de a face plata. Aici, pentru a face totul mai antrenant, o rugam pe ea sa scoata banutii necesari din portofel, deoarece eu “aveam deja mainile ocupate”, iar ea se oferea amabila de fiecare data, sa ma ajute. 

Urmau amabilitatile: la revedere, o zi frumoasa, sa mai treceti pe la noi etc.

Am tot reluat si reluat jocul, pana cand s-a saturat de el, incercand sa imaginez cat mai multe combinatii de “preturi” posibile, plusand mai mult pe variante de la 10 in sus, pentru ca acolo ne-am oprit cu lectiile data trecuta.

M. mai strecura cate o vraja…deja face rime scurte, ceea ce nu poate decat sa ma bucure foarte mult. Ne-am distrat excelent, nici nu vad o modalitate mai frumoasa si distractiva de a face adunari cu cifre pana la 20, pentru un copil atat de mic!

Puzzle-fasiute cu cifre

Am gasit, din intamplare, aceasta activitate si mi-am spus ca o pot rapid adapta jocului nostru de azi. Am trasat conturul unui magazinas, i-am dat si nume, dupa care am trasat linii in asa fel incat sa obtin 20 de fasii egale ca si latime. Le-am numerotat (am inceput de jos, deoarece stiam ca si ea va incepe de jos sa “construiasca” o cladire). Puiul a “decorat-o”, iar eu am taiat fasiile si amestecat. M. le-a asezat in ordine crescatoare, spunand, de fiecare data, cu voce tare, cum se numeste cifra de pe fasia pe care tocmai a folosit-o.

Numer hunting

Am facut si un astfel de exercitiu, folosindu-ne de Prima mea carte de matematica, unde paginile sunt numerotate intr-un mod deosebit…cifre mari, vizibile, numai bune “de vanat”. Eu ii aratam M. o cifra, ea imi spunea cum se numeste si o cauta prin colturile paginilor. Exercitiul e bun, deoarece, pe langa faptul ca repeta cifrele, copilasul se deprinde cu ordinea cifrelor daca pot numi asa capacitatea de a-si da seama ca, de exemplu, pe 10 trebuie sa-l caute inaintea lui 15, si nu dupa el. Vom relua jocul acesta, cu siguranta, deoarece inca mai este nevoie de mult antrenament la acest capitol.

(3 ani si 5 luni)