Sori-Tuc si Sori-Puc

Asa cum va promiteamaici, revin azi asupra unei carti tare dragi noua, Sori-Tuc si Sori-Puc, cu sfatul sa nu o ratati, cartea e minunata, ca toate cele scrise de Alina Miron. Noi le avem pe toate patru si urmeaza sa le parcurgem, pe rand: Sori-tuc si Sori-puc, Casuta furnicutelor,  Un catel cu vise…mov, Tica, motanul fara frica. Reiau si in postarea de fata faptul ca le-am achizitionat de pe Elefant.ro (aici le gasiti pe toate), la un pret atat de mic incat mie nu imi vine sa cred!

Pentru ca M. a fost atat de incantata de cei doi soricei de laborator, m-am dat peste cap pana cand am reusit sa-i confectionez un Tuc si un Puc din pasla (tutorialul l-am gasitaici, e foarte clar si frumos realizat, sigur va descurcati perfect daca va tenteaza modelul).  Rolul M-ei cand mami face crafturi de acest gen este sa aseze umplutura (face asta de mica si ne distreaza enorm contributia ei).

Noi am ramas soricei albi, cu urechiuse rozulii (si o mica modificare maronie la o urechiusa de-a lui Tuc, relizata cu un strop de vopsea pentru materiale textile), ca sa fim fidele cartii, pe care am citit-o cu sufletul la gura:

“Tuc si Puc i-au fost adusi lui Rica intr-o dimineata de sambata.

Erau doi soricei albi, delicati ca niste fulgi de zapada si dulci…ca doua cubulete de zahar! Priveau iscoditor in jur, prin geamul borcanului – in care pana nu demult fusese piure de fructe – si ai fi putut sa juri ca amandoi intelegeau vorbele oamenilor din jur.

Daca ai fi vrut totusi sa-i deosebesti intre ei, ai fi putut sa-ti dai seama, cu usurinta, care era unul si care celalalt: Tuc avea o ureche maronie, iar Puc era mai dolofan.”

Soriceii interpreteaza gresit intentiile lui Rica si parcurg o intreaga aventura tumultoasa, in care implica si alti “locatari – soricei”. 

Apetitul mai sanatos al lui Puc este, pana la urma, cel care ii salveaza…din cauza dorintei sale continue de a rontai intr-una, el este prins, ocazie care va insemna si sfartitul misterelor …

Rica si soriceii ajung la un pact favorabil de ambele parti:

“Propunerea baiatului era foarte atragatoare! Soriceii se angajau sa nu mai fure din pod si din camara. In schimb, baiatul avea sa le aduca, in fiecare saptamana, ceva delicios, ramas de la masa lui: cascaval, branza, alune sau pesmeti.

– Si o sa va dau si o masinuta cu remorca. Asa o sa transportati mai usor, toate bunatatile astea de la mine din camera pana la voi acasa!”

Dupa lectura, lui mami i-a venit ideea sa asamblam ceea ce noi numim o masinuta (nu avem absolut nicio masina asa de mare in casa). Am apelat la setul despre care am scris aici (multumim, Raluca, din nou pentru el!). 

Si,…dupa ce a reusit sa asambleze, impreuna cu tati, o masinuta, M. a pornit cu Tuc si Puc intr-o plimbare interminabila prin toata casa. Vorbea cu ei, ii intreba daca le e fomica, daca le place noua masinuta si ce sa le gateasca pentru pranz. 

Noua ne place mult de ce doi nazdravani. Asteptam sa ne scrieti ce parere aveti voi despre ei!