Autori romani - carti pentru copii,  Printables,  Recomandari (carti)

Casa furnicutelor

Pentru azi am ales lectura frumoasa si foarte putina teorie, adica informatie despre furnicute, pornind de la cartea Alinei Miron, Casa furnicutelor (editura Corint junior). Despre furnici am mai povestit putin, cu ocazia acestei activitati, dar azi mi-am dorit sa ne elaboram putin cunostintele in ceea ce le priveste.

Ciclul evolutiv al furnicilor

Asa am inceput…cu putina teorie, mai precis cu ciclul evolutiv al furnicutelor (o fisa printata de aici, apoi laminata).

M. a fost atat de fascinata sa vada cum arata o albinuta-fetita (una care munceste), o albinuta-baiat si una regina!


Am urmarit apoi, acest documentar foarte interesant despre furnicute.

Casa furnicultelor

Va spuneam si ieri am achizitionat toate cele patru carticele scrise minunat de Alina Miron.

Ne place mult de tot aceasta cu furnicute, in care aflam cat de zbuciumata poate fi viata bietelor fiinte minuscule, care nu isi doresc decat un adapost si putina hrana…

“Toata lumea credea ca nu era cine stie ce de capul lor. Se fereau din calea oamenilor si se ascundeau oriunde puteau, pentru ca erau…niste furnici.

Nici noua nu ne-ar fi placut foarte mult de ele, daca le-am fi vazut asa, deodata, prin sufrageria noastra. Sau, si mai rau, prin bucatarie.

Dar…ce sa-i faci?! Fiindca erau doar niste furnicute care locuiau la bloc, nu aveau de unde sa faca rost de mancare. Si atunci ieseau noaptea, pe furis, dupa firimituri.”

Partea cea mai educativa din intreaga carte mi se pare aceea in care furnicutele isi imagineaza cum sunt percepute de catre oameni:

“- Dar de ce ne gonesc oamenii? intreba Uca, o fetita-furnica gatita cu o fundita roz, cu care se mandrea foarte mult.

– Nu am inteles niciodata, ii raspunse din nou Fufu. Ei spun ca suntem murdare.

– Cum suntem murdare? se revolta Bom. Uite ce ordine este la noi in camara! Mai murdar e la unchiul Vali in bucatarie!”

Cartea are, totusi un deznodamant fericit…ca si in cazul lui Sori-tuc si Sori-puc, salvarea maruntelelor vine tot din partea unui pui de om:

“Batranul pazea un fel de casuta tare ciudata! O casuta exact ca acelea ale oamenilor. Doar ca era mult-mult mai mica. Insa avea de toate! Si usa de intrare, si camere, si ferestre!

– Ce-o fi asta? se intreba Uca.

– Eu stiu, am mai vazut asa ceva, spuse Fufu, intelept. E o casuta de jucarie, asa cum au fetitele oamenilor pentru papusi.

[…] Deodata, casuta incepu sa se miste. Furnicutele erau ingrozite. Alunecau peste tot. Gogo scoase capul pe fereastra si vazu ca o fetita luase casuta in mana.”

Ne-a placut atat de mult acest final al cartii, extrem de educativ si plin de luare-aminte (cum sunt toate cartile Alinei Miron).

“O furnica duce-n spate un graunte jumatate…”

Pe masura ce ne jucam cu furnicuta noastra din dotare (pe care mami a realizat-o din argila polimerica pentru aceasta activitate), mi-am amintit cat de incantata era M., cand era foarte mica, sa recite poezia celebra a Olitiei Cazimir, Gospodina. Am realizat si acest tutorial pentru furnica din argila, pentru cazul in care va tenteaza sa o realizati macar din plastilina, daca nu va surade sa porniti cuptorul pe caldurile acestea.

Mi-am dat seama ca am putea rapid pune in scena poezia…furnicuta o aveam, moara o aveam (facuta aici), am luat “un graunte jumatate” (adica o bobita de naut si jumatate, pe care le-am lipit intre ele si apoi legat pe spatele furnicii cu fir de pescar deoarece e transparent si foarte subtire). 

 

Dar furnicuta avea si rufe la uscat, deci mami a decupat, din fetru, niste hainute minuscule, am legat o sfoara de canepa intre doua scaunele, am scos clame de lemn si am lasat-o pe M. sa faca unul dintre cele mai bune exercitii de motricitate fina…sa aseze singura hainutele furnicii la uscat. 


Am gasit o multime de crafturi pe tema noastra si vreau sa le impartasesc cu voi: acesta si acesta mi-au placut, personal, cel mai mult (daca nu am fi avut furnica din argila, sigur as fi realizat pe cel putin unul dintre ele).

In final, “copiii cer mancare”, deci s-a hotarat sa le faca un ceai (spune ea, pentru ca furnica, de la atata munca este bolnavioara!).


Coloram furnicute

Asa ne-am incheiat activitatile pe azi, frumos si cu inca un exercitiu minunat ce dezvolta motricitatea fina, coloratul.


(3 ani si 7 luni)

8 Comments

  • coca

    Ce fruuuuumos!! Si furnicuta din argila este adorabila!
    M-am ambitionat si mai comand inca o data cartile ca sunt prea frumoase :))

    Super ideile voastre!
    Am facut si noi o data un habitat al furnicilor 🙂
    ursuletinazdravani.wordpress.com/2012/04/17/habitatul-furnicilor/
    Si cei de la NOriel au o ferma foarte draguta.
    okazii.ro/puzzle/noriel-ferma-de-furnici-a114337494

  • coca

    sti ce e interesant la blogul tau…un detaliu tehnic:))..cand postezi primul comentariu la un articol…nu iti apare :abonati-va prin email"….doar daca postezi al doilea, al treilea…comentariu…

    si ca sa iti spun asta, dar si ca sa ma abonez, am scris acest comentariu:))))

  • Camelia Vida-Rațiu

    Coca, de-abia astept sa ajunga si la voi si sa-mi spui cum v-au placut!
    Am vazut acum si habitatul vostru si m-am minunat de cate idei superbe poti sa ai, te felicit din tot sufletul!

Leave a Reply

This site uses Akismet to reduce spam. Learn how your comment data is processed.