Tica, motanul fara frica

Cea de-a treia carte semnata Alina Miron, pe care o parcurgem se numeste Tica, motanul fara frica si este povestea unui visator si curajos pisoi, care isi doreste din tot sufletul sa zboare, iar ulterior, sa ajunga pilot de avion!

Initial, asculta fabulatiile cocosului, care pretinde ca o data a zburat pana la Luna, ca a atins “norii cu o aripa – si asa a vazut ca norii acestia sunt din vata de zahar. Dovada calatoriei sale extraordinare o reprezinta cateva pene decolorate din dreptul inimii lui de cocos.

“Uite aici, spuse el, mi-am prins steaua. Dar habar nu am avut ca stelele ard. M-a ars, apoi s-a stins sfaraind. Mi-a ramas doar semnul…asta da dovada, nu-i asa?”

Confuzia se instaleaza, insa, atunci cand porumbeii ii spun o alta poveste bietului motan… Acestia din urma sustin ca norii sunt “de multe feluri. Cei mai multi sunt din piure de cartofi, dar exista si unii facuti din puf. Depinde doar de materialul pe care il au Ingerii-care-fac-nori.”

Cel mai lucid dintre toti este catelul Max, al carui stapan piloteaza singurul avion din oras, si care a avut deja privilegiul de a zbura cu acesta. 

De la el afla Tica faptul ca “norii sunt ca niste vapori. Arata, pur si simplu, ca atunci cand e ceata afara sau cand apa din cada e prea fierbinte si se fac aburi!” 

Tot Max ii explica si faptul ca fara aripi nu poti zbura, ceea ce il mobilizeaza pe bietul Tica, acum complet debusolat de atatea informatii contradictorii, sa isi confectioneze de unul singur o pereche de aripi! Dintr-un manunchi de pene isi realizeze o parasuta si…porneste in marea aventura. 

Din nefericire, Tica isi fractureaza o labuta, in momentul in care se izbeste, in cadere, de un cires! Toate acestea se intampla in prezenta celor care radeau de el cat ii tineau puterile…

Cu toate acestea, multumirea lui este maxima…s-a convins de unul singur de consistenta norilor, acestia nu sunt nici din vata de zahar, nici din piure de cartofi, ci “Norii sunt din aburi! De lapte!” Drept recompensa pentru curajul sau de a deveni primul motan zburator, toate animalele il delega pe Max sa-i inmaneze lui Tica premiul, adica dreptul de a vedea norii de aproape! Paul, stapanul lui Max il ia la bordul avionului sau, iar cand motanul ajunge sus, sus de tot isi spune: “norii ca norii, acum nici nu mai este un mister din ce sunt facuti: doar stiu deja ca sunt din aburi. Dar felul in care se vede pamantul de aici, de sus, merita toti banii!” Cartea este educativa, ca toate cele scrise de Alina Miron, invata copilul sa aiba curaj si sa nu-si abandoneze pasiunile in ciuda oricaror oprelisti. Singurul sfat pe care imi permit sa-l dau parintilor ar fi sa se asigure ca celui mic nu-i vin idei…de zbor…cu umbreluta sau mai stiu eu ce!!! Eu, recunosc, am avut ceva emotii, avand in vedere ca acum cateva luni in urma, M. m-a intrebat senina daca ea stie sa zboare…

Ca si activitate ce sa insoteasca lectura acestei minunate carti, am gasit (aici), din pura intamplare o mandala, ce mi se pare ca manusa pentru Tica! Este vorba de un motan care viseaza la tot felul de activitati pe care si-ar dori sa le realizeze, printre care si aceea de a zbura, de a avea aripi! Dupa ce am colorat mandalele, am luat fiecare “vis” de-al motanului in parte si am incercat sa-l descifram.

La mandale, stabilim mai intai ce culori, in ce zone folosim (M-ei ii fac cate un semn pe fiecare portiune, cu o culoare) si am observat ca asa ii este mult mai usor sa lucreze.

Ne-am decis sa redam scena in care Tica are impresia ca norii sunt facuti din vata de zahar, pentru ca erau rozulii si tare dragutei.