Ta, tiki-tiki, ta – ritmul in muzica

Nu stiu alti copilasi de varsta M-ei cum sunt, dar ea simte muzica, ritmul pana in maduva oaselor, rezoneaza si reactioneaza pana si la cel mai mic sunet pe care il aude, insa cand vine vorba de redatul ritmului se cam apropie de…dezastru. Nu este frustrata de acest lucru deoarece am avut grija sa nu o oprim niciodata din lalait interminabil sau batut haotic in cutii (pe post de tobe), insa mi-am tot promis ca pe masura ce se va apropia de varsta de 4 anisori ma voi ocupa si de acest aspect, cu atat mai mult cu cat vom incepe in curand sa lucram la sortatul cuvintelor pe silabe (unde inevitabil trebuie sa batem din palme). In aceasta idee, postez azi doua filmulete cu mostre din exercitiile noastre. Precizez de la bun inceput faptul ca profesia mea este una de filolog, nu am absolut deloc pregatire in muzica, arte, in general, deci s-ar prea putea sa gasiti greseli (de abordare, tehnica etc), deoarece toate lectiile mele de acest gen sunt cladite pe instinctul meu si atat.

Ca si punct de reper, de pornire, am luat lectiile profesorului de pian, Joseph Hoffman, pe care M. deja il adora si cere mai toata ziua sa il vada si sa se joace cu lectiile lui. El ofera lectii scurte de pian (free), din care, pentru momentul in care ne aflam, le-am ales pe cele de redat ritmul/masura in muzica.

Pentru aceste exercitii aveam insa nevoie de cartonase cu masurile, pe care am reusit sa le realizam dupa lupte seculare, iar daca va plac, daca va intereseaza, le puteti descarca la sfarsitul acestui articol, impreuna cu un suportel pe care sunt conturate doar opt inimioare si pe care Joseph il numeste  foarte expresiv Heartbeat Chart, si pe care cel mic aseaza masurile.

Iar al doilea nostru reper il constituie aceasta serie de lectioare, ce ii plac mult M-ei, in special din cauza faptului ca vede alti copilasi facand si ei exercitiile.

Am scos muzica la aer

Daca in vara scoteam matematica la aer, azi mi-a venit ideea de a face asta si cu muzica. Cum tot timpul avem creta la noi cand suntem la joaca, desi plouase si era destul de ud asfaltul, am reusit sa fac un cerc pe care am trecut simbolurile pe care M. incepe sa le stie tot mai bine. 

Ei in general ii place mult orice implica scrisul, coloratul, desenatul cu creta, deci combinatia de azi a fost una foarte pe gustul ei.

Am mers impreuna pe cerc, cantand iar in momentul in care mami striga “stop”, M. se oprea, spunea pe ce masura sta, batea din picioruse si din palme o data, de doua ori, de patru ori sau, in cazul lui “rest” statea cumintica, fara sa faca nici cel mai mic zgomot.

Bun, faptul ca M-ei ii place mult acest joc al masurilor ne este clar, dar haideti sa va arat cum a gasit tati de dupa-masa, cercul nostru: completat de catre alti copilasi, mai inspirati decat am fost eu, cu denumirea GLOBUL MUZICAL!!!

Nu vi se pare genial? Mie nu mi-a trecut prin cap sa il numesc asa… Concluzia mea este ca multi copii sunt atrasi de muzica, doar noi ne temem ca ar fi “prea grea” pentru ei (eu cred ca tocmai acum, cat sunt micuti, daca o percep natural, sub forma de joaca, o vor iubi si mai mult cand vor creste). Dupa scris imi dau seama ca micutul care ne-a botezat joaca este chiar micut de tot, ceea ce ma bucura si mai mult!

Cartonasele cu masurile, precum si suportelul cu inimioare (Heartbeat Chart) le puteti descarca de aici.

Puilor vostri le place muzica?

(3 ani si 6 luni)