Cel mai minunat dar

Anul trecut, in apropierea Pastelui, invatam despre Geneza. Daca doriti sa vedeti cum anume am lucrat, iata cele sapte lectii, desfasurate pe parcursul Saptamanii Mari: Ziua 1, Ziua 2, Ziua 3, Ziua 4, Ziua 5, Ziua 6, Ziua 7. Pe acestea le-am revazut si noi acum, ne-am amintit cantecelele, le-am tot fredonat si ne-am bucurat de frenezia acelor lectii. Probabil ca unii cititori ma vor dezaproba pentru modul in care am ales eu sa lucrez cu M. anul acesta pe tema Pastelui. Am repetat Geneza, iar acum incepem sa citim, nu direct despre Inviere, ci despre Nasterea lui Iisus. 

Ca sa nu o bulversez prea mult pe M., ca sa poata face legaturi logice si trainice, ne amintim mai intai despre nasterea Lui, despre Craciun, si abia dupa aceea vom trece inspre viata si mai apoi moartea si invierea lui Iisus. Lectiile acestea pentru mine sunt o bucurie dubla, deoarece avand o educatie religioasa deficitara, invat cot la cot cu M.

Iata cum ne-am organizat:

De cateva zile am inceput sa citim din  Biblia in povesti pentru copii si din Bible Storybook (le alternam, in functie de cheful M-ei pentru una sau alta dintre limbi).

Am remarcat faptul ca ii place mai mult varianta in Biblia in engleza, deoarece este atat de frumos ilustrata, textele au font mare, sunt scurte si la obiect, iar cel mic le poate intelege si urmari foarte usor.

Am lasat pentru finalul articolului una dintre cartile preferate ale M-ei, pe unul dintre autorii ei preferati, de fapt – Cel mai minunat dar, scrisa de Max Lucado si ilustrata de Sergio Martinez (traducere Ana-Maria Dunca).

Nu mi-am imaginat ca M. va placea atat de mult aceste carticele si ca o vor marca intr-o asemenea masura! De cand le citim, ea e convinsa ca Dumnezeu este tamplar, precum Eli, creatorul omuletilor din lemn ce populeaza oraselul Wemmik, scena pe care se desfasoara evenimentele din toate cele sase carti din aceasta serie.

Am reusit sa le achizitionam pe toate si vi le voi prezenta pe fiecare, insa azi, pentru ca aceasta este tema lectiei noastre, mergem catre cartea de fata, in care intregul oras freamata din cauza pregatirilor intense ce se fac cu ocazia Zilei Creatorului, adica a Craciunului.

Micutul Pancinello, un omulet din lemn, tare simpatic, putin zapacit si usor influentabil (la prima vedere) este calauza noastra pe parcursul tuturor celor sase carti. Prin el invatam si noi cate o lectie, in greselile, bucuriile, temerile si intrebarile lui le recunoastem si pe ale noastre – Pancinello este fiecare dintre noi, cu bune si cu rele, asa cum am fost meniti sa venim pe lumea aceasta.

Aflat in vizita la Eli, Pancinello ii marturiseste faptul ca anul acesta, doreste sa pregateasca ceva special de ziua creatorului sau, in ciuda asigurarii din partea lui Eli ca simplul fapt ca stau impreuna ii este suficient si ca nu are nevoie de alte daruri.

Pregatirile pe care le fac alti wemmikeni il lasa pe Pancinello perplex si il descurajeaza foarte mult – simte ca nu se poate ridica la acelasi nivel, ca nu va putea depasi ceea ce au facut ceilalti, iar darul sau nu va fi pe placul lui Eli.

In aceasta zi Hans, coferatul, era foarte ocupat. Ocupat sa faca faimosul lui tort de ciocolata cu trufe, cirese glasate si glazura dubla din crema de unt. Pentru aceasta ocazie deosebita, tortul avea sapte etaje.

[…] – Nu-i asa ca e grozav? Ce trufe exceptionale! Tortul meu va fi lucrul cel mai bun din serbarea de Ziua Creatorului.

La magazinul de alaturi, Violeta era absorbita de aranjarea unor flori. Buchetul ei era aproape cat floraria.

[…] – E cel mai mare buchet din istoria orasului nostru, se lauda Violeta, in timp ce putea o garoafa rosie langa o lalea alba. […] Frumosul meu buchet va fi cel mai extraordinar lucru din serbarea de maine.

Odata ajuns in studioul profesorului Minunoni, alaturi de Lucia, Pancinello observa un minunoni-mega-organoni, “o masinarie enorma si ciudata, care ocupa jumatate din studio. Pancinello nu mai vazuse niciodata asa ceva. In mijloc era asezat un pian. Intr-o parte erau agatate doua saxofoane, in cealalta o toba mare. Cinci flaute se balabaneau, stand atarnate de toba. Niste trompete erau fixate deasupra pianului, iar un brat mecanic batea cu o lingura intr-o oala. Sus de tot, un fir de undita tragea de o limba de clopot, un fluier de tren suiera si cateva tromboane cantau pe rand.

In fata tuturor acestora, abia zarindu-se, statea profesorul Minunoni.”

Deznodamantul va las sa-l descoperiti voi insiva, el este unul plin de morala, invataminte, atat pentru copii, cat si pentru noi, adultii.

Va mai spun doar ca Pancinello este cel care salveaza intreaba situatie creata, fapt care ii face pe Eli sa exclame Ce cantec minunat si ce dar minunat!, iar pe profesorul Minunoni:

Pancinetell, prietene, trebuie sa-ti spun.

Acesta chiar a fost momentul cel mai bun!

Va recomand din tot sufletul aceasta colectie de carti, cu text atat de frumos si educativ, cu ilustratii foarte potrivite pentru temele date, cu paginile realizate din hartie lucioasa si de calitate deosebita si copertile din carton tare si aspect impecabil. Noi le adoram!

(4 ani si 4 luni)