China

M. nu este o mare amatoare de papusi, insa dupa ce am vazut cat de mult s-a atasat de Fufu, papusica noastra japoneza, mi-am spus ca ceea ce voi investi pe viitor in materie de papusele, va merge pe unele cu ajutorul carora sa si invatam multe. Daca s-ar putea, eu mi-as dori sa avem cate o asemenea papusica pentru fiecare continent in parte, chiar pentru fiecare tara mare de pe glob!

Dar, pana una-alta, va fac cunostinta cu Liu Ruth, o superba chinezoaica, pe care am cumparat-o din magazinul online  La Rue(la reducere, inca de prin martie), dar observ ca oferta este si in aceasta perioada valabila. Ce sa va spun…este socant sa vezi cat de frumoasa poate fi, M. se uita la ochisorii, buzitele, degetele si nasucul ei cu gurita cascata si e atat de fericita ca, pe langa Papusica Albastra, Fufu are acum o a treia surioara. Incap cam greu acum in carucior, dar asta sa fie ultima noastra problema!

Intr-o lume ideala, cu resurse financiare neingradite, eu asa as apropia fiecare copilas de studiul popoarelor – m-as bucura sa aflu ca gradinitele au in dotare cel putin 2, 3 asemenea materiale didactice, care sa le faca celor mici mai usoara intelegerea diferentelor dintre rasele umane… Cine stie? Poate ca asa va fi intr-o buna zi…

Micuta noastra Liu a invata-o pe M. unde se afla China, i-a demonstrat cum e sa ai ochisorii oblici, pielea usor galbuie, parul negru ca abanosul si picioruse mici-mici. Odata apetitul pentru studiul tarii ei de origine deschis, mami s-a pus pe cautat o lectura potrivita, care sa ne intregeasca informatiile, dar sa ne si gadile urechile si imaginatia de incantare.

Asa am dat peste The Runaway Rice Cake (scrisa de Ying Chang Compestine si ilustrata splendid de  Tungwai Chau), pe care am cumparat-o de pe The Book Depository (aici), si care are sanse enorme sa devina una dintre cele mai indragite carti din biblioteca noastra – zile la rand, M. doar despre parajitura ce a luat-o la fuga a vrut sa citim, iar acum, de cate ori aude de China, striga cat o tine gura: Ai yo!, expresie foarte des folosita in carte si care o face sa rada in hohote de cate ori o aude. Este o carte plina de culoare, atat la propriu, cat si la figurat, cu ilustratii ce iti taie rasuflarea, copertile cartonate si protectie pentru ele. Textul este pe intelesul copiilor, are miez si stie sa starneasca interesul si sa mentina atentia copilului treaza.

Cartea este de o bogatie imensa, atat pe plan emotional, cat si informativ! Intr-un fel, mie mi-a amintit de superba poveste a Binecuvantarii Cersetorului, despre care am scris aici.

La fel ca in povestea amintita, cineva cedeaza un lucru foarte important pentru el insusi, cuiva care are mai mare nevoie in acel moment de el. 

Daca doriti sa va invatati copilasii despre cele mai importante obiceiuri si cea mai insemnata sarbatoare a chinezilor, aceasta este cartea pe care o cautati – ea trece in revista tot ceea ce inseamna Anul Nou Chinezesc, de la obiceiurile alimentare, si pana la artificii, dansuri specifice, simboluri, zei si cate si mai cate.

Povestea suna cam asa: in micuta lor casa modesta, toti membri familiei Chang se pregatesc de sarbatoare. Din cauza recoltei foarte slabe din toamna, intregul sat sufera este afectat, in cazul lor, faina de orez ajungandu-le doar pentru un singur fel de mancare, pentru prajitura nian-gao, ce vom afla noi mai tarziu tot dn carte, este cea mai importanta de Anul Nou.

Copilasilor le este foarte foame, prin urmare, pe rand vin sa traga cu ochiul pentru a verifica daca aceasta mai trebuie sa stea la abur sau nu.

Ei, si cand bucuria era mai mare si mamica se intinde dupa cutit pentru a taia prajitura, aceasta prinde viata si o ia la fuga!

“Ai yo! I don’t think so!” it cries, coming to life and escaping.

Din casa lor, in curte, din curte, in piata … nimeni nu reuseste sa o prinda, cu tot efortul pe care il depun.

Nian-gao se opreste doar in momentul in care se izbeste de o batranica ce nu mancase de cateva zile nimic si care, evident, avea mai mare nevoie de mancare decat familia Chang. Ei decid sa imparta prajitura cu bunicuta, doar ca aceasta, coplesita de aromele si gusturile pe care nu le mai simtise din copilarie, mananca de una singura intreaga prajitura.

Finalul cartii este foarte, foarte frumos, iar pentru un copilas ce acum invata despre generozitate si grija fata de semeni, este fenomenal!

Toti satenii care au aflat ca micutii Chang au ramas fara mancarica tocmai de Anul Nou vin sa le aduca micutilor cate ceva de mancare din putinul lor. Parintii isi cedeaza portiile lor, fratele mai mare face la fel, fratele mijlociu isi cedeaza portia sa, deoarece bolurile erau atat de maruntele, mancarea chiar daca era pe masa, nu ajungea decat pentru cel mult o persoana, in cazul de fata pentru cel mai mic membru al familiei, slabutul si maruntelul Da.

“Thank you, brothers”, said Da, “but I’m sure there’s enough for…” When he lifted the cover off a bowl, something incredible happened! […]

Before everyone’s eyes, more bowls and baskets appeared on the table, all overflowing with food. […] It was the happiest New Year’s Eve the Changs had ever celebrated.

Am gasit o lectura foarte placuta a cartii, pe care va las sa o parcurgeti, acesta fiind si motivul pentru care nu intru mai mult in detalii:

Fisa de colorat

Cum marea pasiune a M-ei este, in ultima vreme, coloratul, nu puteam rata ocazia de a ne imagina o scena de familie, adunata in jurul mesei exact de Anul Nou Chinezesc.

Noi am ales-o pe aceasta, dar site-ul abunda de multe altele.

Asa “vede” M. masa imbelsugata a unei familii de chinezi…

Caractere chinezesti

Mare distractie a fost si aceasta! Cum M-ei ii place foarte mult sa deseneze forme geometrice, “scrisul” catorva cuvinte chinezesti i-a placut la nebunie. 

Fisa am printat-o de aici, dupa care am laminat-o ca sa putem scrie si sterge ori de cate ori ne dorim sa ne mai jucam in acest fel.

Despre Noul An Chinezesc si reteta de Nian-Gao

Ultimele doua pagini din carte sunt destinate informatiilor despre Noul An Chinezesc, respectiv retetei de nian-gao.

Evident, nu puteam rata ocazia aceasta, am pregatit si noi o prajitura de orez, pe care am savurat-o, imaginandu-ne ca suntem si noi la masa micutilor Da, Cong si Ming.

Noi avand la dispozitie doar faina clasica de orez (reteta cere sweet rice flour, care nu este mai dulce cum am crede, ci doar este obtinuta din alt tip de orez, mai lipicios, care face prajitura sa semene mai mult a budinca), prajitura noastra a iesit mai poroasa, mai fainoasa, semanand foarte mult cu ceea ce fac in special bunicile noastre, un desert extrem de simplu si satios.

Betigasele chinezesti

Am vrut foarte mult ca M. sa incerce celebrele betigase chinezesti! Din fericire, aveam un set nou-nout,  primit de mult timp de la Raluca, un set ce parca exact aceasta lectia a asteptat-o de atata timp. Multumim din suflet, Raluca!

Ne-am distrat copios, iar M. cred nu va uita experientele prilejuite de aceasta prima lectie despre China.

Evident, mancatul cu betigasele este o corvoada pentru noi si, daca in cazul prunei a gasit destul de repede solutia (infigand betigasul direct ea), in cazul orezului, spectacolul a fost un deliciu!

Pasaportul

Ce ziceti, meritam o stampiluta in micutul pasaport al M-ei dupa o asemenea incursiune in frumoasa China? Noi spunem ca da si ne bucuram de inca un teritoriu “cucerit” dupa puterile si adecvat varstei ei.

Am ales Saptamana Patimilor ca perioada a studiului pe aceasta carte deoarece esenta ei sta in bunatatea sufleteasca, in compasiune si umanitate dusa pana la sacrificiu.

Mult soare in suflete va dorim!

(4 ani si 4 luni)